Dupa 2007, Romania pare sa fi ramas in pana de Proiect.

Consensul national pentru integrarea in Occident s-a destramat. Romania a pierdut startul in UE. Geografia noastra si piata interna sunt inca interesante pentru partenerii nostri din NATO si UE. Dar intrebarile celor care spun ca Romania a intrat nepregatita (conform WikiLeaks “salbaticita”) in UE lasa loc treptat indoielilor daca nu cumva Romania este “nepotrivita”, structural si genetic, pentru o apartenenta organica la lumea occidentala dezvoltata. Ceea ce afirma Tom Gallagher in recentul sau volum « Deceniul pierdut al Romaniei », auzi soptindu-se pe coridoarele puterii la Paris sau Haga si tipat in voce tare pe strazile din Torino sau Castellon. Si mai dramatic inca , aceleasi comentarii le auzi si pe ulitele si pe strazile Romaniei, la elite, la televizor si la omul de pe strada.

Mai mult,  acest val de neincredere si descurajare in propriul nostru destin national si european pare sa fi paralizat si decidentii nostri politici, economici sociali sau civici. Un cor de Cassandre galagioase pare sa fi luat locul oamenilor de stat, ai patriotilor luminati, ai bunatatii si decentei noastre traditionale. Mai grav, pe fondul recesiunii economice si al decredibilizarii factorului politic in Romania, elitele intelectuale se dezangajeaza sau emigreaza iar populatia si-a pierdut speranta ca ceva bun s-ar mai putea intampla cu viata lor, cu actualul sistem politic.

Dupa un ciclu politic si economic complet, cu 8 ani de crestere si 2 de recesiune, si cu intreg spectrul politic rotindu-se la guvernare, a venit clipa adevarului. Pentru ca poporul nu mai are rabdare. Pentru ca lumea se schimba cu o viteza nemaiintalnita. Pentru ca in Europa a inceput « Marea Conversatie » despre viitorul Uniunii, de la guvernanta economica europeana la negocierile brutale pentru viitoarea politica de coeziune si a politicii agricole comune (adica pentru influenta si bani !), de la noua generatie de acorduri de liber schimb cu Canada sau Ucraina la o noua relatie cu Rusia sau Turcia. Pentru ca ne asteapta o competitie brutala pentru capital si investitii, nu doar in interiorul Uniunii, dar si cu ferocele economii emergente din Asia-Pacific, EurAsia sau America Latina, mari consumatoare de capital si resurse.
Un lucru este clar : modelul nostru de crestere bazat pe credit ieftin si consum artificial nu se va mai reproduce dupa depasirea crizei. Pentru a elibera importantul nostru potential de crestere si nevoie de dezvoltare si convergenta reala cu lumea dezvoltata, pentru a ramane atractivi pentru investitii interne si externe, modelul nostru economico-social si de guvernanta trebuie sa se schimbe. Fara o agenda de competitivitate economica si transparenta, de combatere a degradarii serviciilor publice si a polarizarii sociale, Romania nu va putea reveni la crestere durabila si aducatoare de dezvoltare. O tara cu 10% clasa mijlocie este si va fi si o democratie vulnerabila. O tara in care milioane de romani saraci, de la tara sau din orasele mici sau mai mari nu participa la circuitul economic si in care majoritatea populatiei nu primeste servicii publice de minima calitate in educatie si sanatate ESTE CONDAMNATA LA SUBDEZVOLTARE CRONICA.

Acest nou model economic, social si de guvernanta  trebuie sa-si propuna sa cucereasca, inainte de pietele externe, propria noastra piata interna, a ruralui, a oraselor mici si mijlocii, sa descatuseze uriasul potential al  IMM-urilor, al milioanelor de romani plecati din tara in cautarea unei lumi mai bune. Acest nou model economic, social si de guvernanta, inainte de a vorbi de relansare economica si de atragere de capital si investii proaspete, trebuie sa permita atragerea fondurile europene alocate Romaniei, sa creeze conditiile si proiectele pentru cei peste 10 miliarde de euro pe care actualii investitori in Romania sunt dispusi sa ii reinvesteasca in economie. Acest nou model economic, social si de guvernanta este singura cale ca Romania sa-si cladeasca reputatia, statura si inflenta inauntrul si in afara lumii euro-atlantice, inclusiv in Republica Moldova. Statura si influenta trebuie sa fie cuantificabile,  dincolo de demnitate nationala, acces la Spatiul Schengen sau incetarea rusinosului Mecanism de Cooperare si Verificare, ceea ce - in psihologia pietelor -  inseamna atractivitate economica, costul creditului si, in cele din urma, in competitivitate si bunastare.

Fara o actiune concertata si energica in directia educatiei si a crearii deprinderilor profesionale pentru economia cunoasterii, a investitiei in infrastructurile critice ale dezvoltarii, sociale si economice,  a combaterii coruptiei si reformarii guvernantei la nivel central si local, a stimularii investirii si economisirii in locul speculatiilor, in scurt – caracteristicile unui stat si a unei economii dezvoltate – Romania va continua sa balteasca la periferia Vestului, irosindu-si imensul potential de dezvoltare si bunastare.

Pe la sfarsitul secolului al XIX-lea, Carol I, unul dintre marii modernizatori ai Romaniei, marturisea intr-o scrisoare adresata tatalui sau ca isi doreste ca Romania sa ajunga « o Belgie a Dunarii de Jos ». In momentul in care descria aceasta speranta, se afla dincolo de jumatatea unei domnii care a cunoscut la fel de multe realizari ca si esecuri si conducea o tara in care decalajele dintre realitatile romanesti si cele ale lumii dezvoltate erau semnificativ mai mari decat cele actuale. Nu era roman, prin nastere si cultura, dar avea mai multa incredere in romani si in posibilitatile acestei tari decat multi dintre romanii de astazi care, totusi, au o sarcina mai putin dificila decat cea pe care si-o propusese primul rege al Romaniei.

Acesta a fost mecanismul de progres si modernizare in Romania : raportarea la Europa dezvoltata si « importul » de management (inclusiv politic) si know-how occidental. Ceea ce azi numim convergenta sau catching-up a reprezentat proiectul politic explicit al elitelor romanesti, fie ele ardelene, pasoptiste, unioniste, interbelice sau, astazi, post-decembriste. Belgia, acum un secol si jumatate, Spania (Romania – « Spania Europei Centrale ») si mai nou, Polonia au fost reperele noastre de succes al acestei curse cu propriul timp istoric si civilizational irosit intr-o istorie si geografie complicate. Astazi cred ca este mai realist sa ne propunem ca Romania sa ajunga o economie si o tara dezvoltata pe baza resurselor intelectuale nationale si a proiectului european, asa cum au reusit sa fie declarate anul acesta de catre OECD Polonia sau Cehia.

Acesta este Proiectul pe care Comitetul National pentru Dezvoltare il propune : un plan de actiune concret,  convenit de catre toti actorii din societate si cu partenerii nostri externi, pe termen scurt si mediu, cu politici si resurse identificabile, care sa aduca Romania din statutul actual de tara emergenta in cel de tara dezvoltata. Atat ca PIB/locuitor, dar si in Indexul de Dezvoltare Umana si in clasamentele de competitivitate si transparenta a mediului de afaceri sau  de eficienta si independenta a justitiei ca serviciu public. Respectand, dar mergand dincolo de Agenda Europa 2020. Intelegand ca nimeni nu detine adevarul absolut, ca preferintele politice sau ideologice conteaza, ca este dreptul si obligatia fiecarui guvern sa-si stabileasca propriile prioritati. Dar nu in orice mod – si aici intervine rolul CND- ci respectand marile directii de dezvoltare convenite in triunghiul Stat-Piata- Societate civila si introducand « instrumente de tortura », modalitati analitice de evaluare a performantei politicilor publice, de corectare si disciplinare a arbitrariului, incompetentei si coruptiei din viata publica romaneasca.
De aceea ne-am adunat aici, oameni care credem ca Romania poate merge mai departe in lungul drum al implinirii destinului national.  Ca avem obligatia sa recunoastem ce nu merge bine, unde am gresit cu totii si sa incercam sa corectam. Acesta nu este un demers politic, personal sau colectiv. Am gasit in Senatul Romaniei colegi si colege care au inteles ca exista lucruri mai importante decat nesfarsita sfasiere de zi cu zi a politicii romanesti. Ne-am dezbracat haina de politicieni si ne-am indreptat catre specialisti si profesionisti nu pentru scrie o noua Strategie (pentru ca avem prea multe), ci pentru a crea infrastructura intelectuala si de legitimitare a unui nou concept de dezvoltare, bazat pe pragmatism, eficienta, pe consensualizare si continuitate a marilor directii de dezvoltare ale Romaniei.

Am gasit parteneri entuziasti in toate mediile nationale si internationale. Si vreau sa le multumesc. Ca au depasit prejudecatile (multe adevarate) despre oamenii politici sau Parlament. Ca au inteles ca in viata sunt lucruri mai importante decat propriul interes sau propriul confort. Ca au inteles ca daca nu ne trezim astazi, maine poate fi prea tarziu.

Metoda de lucru si calendarul evenimentelor va vor fi prezentate de Florin Ilie, care a acceptat sa conduca un superb colectiv de profesionisti care vor centraliza contributiile membrilor CND. Lista participantilor si asocierea la grupele de lucru este deschisa. Rezultatul muncii Comitetului pentru Dezvoltare va consta intr-o suma pe recomandari strategice si propuneri concrete pe care participantii se angajeaza sa le promoveze si sa le adopte de o maniera tranpartinica la inceputul anului viitor in Parlament, Guvern si in viata publica din Romania.