Daca va uitati cu atentie la multele documente ale statului roman veti vedea referiri pompoase la democratie si economie, dar abordari timide sau de-a dreptul inexistente despre educatie si sanatate. Nu a existat o Carte Alba a Sanatatii, nici o Carte Alba a Educatiei, nu a existat o strategie multianuala.

Unul dintre pacatele noastre, ca administratie, este ca ne gandim la functionarea sistemului doar cand apare cate o tragedie. Plecam de la particular spre general, adica invers decat este normal pentru un stat modern. Cu toate acestea, nici macar acum nu punem intrebarile corecte. Spre exemplu, ne indignam despre lipsa de personal din spitale, dar aceasta este doar un efect al proastei gestionari a sistemului de sanatate.

Adevarul este ca in ultimii 20 de ani in ceea ce priveste sistemul de sanatate si cel de educatie am folosit strategia inversata a drobului de sare: “Nu are ce sa se intample rau, important este sa mearga lucrurile”. Micile si desele tragedii, toate indicatoare ale faptului ca sistemul nu functioneaza si ca se indreapta spre faliment, au fost ignorate. Rotitele sistemului au inceput sa dea tot mai multe rateuri, dar nimeni aflat la putere nu a dat atentie acestor semnale.

Daca va uitati cu atentie la multele documente ale statului roman veti vedea referiri pompoase la democratie si economie, dar abordari timide sau de-a dreptul inexistente despre educatie si sanatate. Nu a existat o Carte Alba a Sanatatii, nici o Carte Alba a Educatiei, nu a existat o strategie multianuala. A existat in schimb Pactul National pentru Educatie, care desi sustinut de toata lumea si semnat de toti liderii partidelor politice, nu a fost respectat de nimeni, cu atat mai putin de cei care aveau obligatia sa il puna in aplicare. Un Pact National pentru Sanatate nu a fost, dar daca ar fi existat ar fi avut aceeasi soarta trista.

Daca nu a existat o abordare strategica consolidata au existat, insa, foarte multe abordari personale. Fiecare ministru a insistat sa isi puna amprenta personala asupra sistemului, iar seria succesiva de pseudo-reforme a facut mai mult rau decat bine. Predictibilitatea a fost afectata, iar in acest context au fost tot mai putini cei care doreau sa intre in sistemul de educatie si cel de sanatate. Iar cei putini care se incumetau sa faca acest pas erau bulversati cu proceduri si norme care se schimbau peste noapte. Acum, cei aflati in sistem primesc un nou imbold de a-l parasi. Realist vorbind, nu poti face educatie si sanatate de calitate cu salarii taiate cu 25%. Aceasta decizie este un indemn la dezinteres si la emigratie. Spre deosebire de alti lideri ai statului roman, eu chiar cred ca este o tragedie cand ne pleaca medicii pe capete.

Nici aderarea la UE nu a modificat starea de fapt. Sanatatea si educatia au ramas sa fie tratate marginal, cu toate discutiile lungi despre procentul din PIB alocate fiecarui domeniu in parte. Desi educatia, sanatatea, sistemul de pensii si cel de asigurari sociale reprezinta elemente ale contractului social dintre stat si cetateni, atentia celor ce au condus Romania s-a indreptat in alta parte.

Adevarul este ca putine domenii sunt mai importante decat educatia si sanatatea. Acestia sunt doi dintre pilonii fundamentali ai societatii. Fara o educatie competitiva, care sa ii dea absolventului sanse bune la un job bine platit si fara un sistem de sanatate eficient nu poti sa ai un mediu economic competitiv si productiv. Cel care munceste trebuie sa aiba certitudinea ca va fi tratat repede si bine atunci cand va avea probleme de sanatate, trebuie sa aiba certitudinea ca va avea o pensie corecta dupa anii de munca. Fara aceste elemente esentiale ale contractului social dintre stat si societate, nu ne putem astepta ca societatea romaneasca sa mearga inainte.

Unul dintre cliseele des utilizate este ca atat educatia si sanatatea sunt subfinantate. Nu contest acest lucru, dar inainte sa invocam scuza universala: subfinantarea, trebuie sa vedem si care este gradul de eficienta ce trebuia atins cu banii disponibili. Fonduri, mai curand putine, intr-adevar, au fost alocate, dar nu s-au vazut niciun fel de rezultate. Pentru ca nu suntem obisnuiti sa facem evaluari, ci ne rezumam sa cautam scuze sau vinovati, administratia romaneasca nu a impus si criterii de perfromanta. Banii care au fost alocati s-au dus ca intr-o gaura neagra, de unde exista iesire si in care nimeni nu se poate cufunda ca sa le urmareasca traseul. Pana cand nu vom urmari cu atentie parcursul fiecarui leu, din buzunarul contribuabilului pana la destinatia sa finala, starea de fapt nu se va schimba. Daca tot obisnuim sa spunem ca in Romania se face si “performanta cu bani putini”, atunci haideti sa facem si o evaluare a performantei care s-a obtinut pana acum in educatie sau sanatate cu fondurile alocate. Acest lucru este esential pentru a putea pune un diagnostic corect asupra celor doua sisteme.

Criza este si o oportunitate. O oportunitate sa abandonam practicile gresite si ne reasezam pe drumul corect. Avem nevoie insa de o harta care sa ne arate drumul nu doar pentru iesirea din criza pe care o traversam acum, dar care sa ne arate si cum putem sa iesim mai intariti din aceasta experienta dureroasa pe care o traversam.

In acest sens, al realizarii acestei harti, am propus acum cateva saptamani infiintarea unui Comitet National pentru Dezvoltare. Acest for nepartizan este insarcinat cu trasarea liniilor pe aceasta harta. Comitetul isi propune sa identifice acele politici menite sa duca la dezvoltarea statului roman si a societatii. Dar dezvoltarea societatii nu se intampla peste noapte si ea nu este ceva abstract. Dezvoltarea societatii inseamna dezvoltarea educatiei, dezvoltareea sanatatii, dezvoltarea mediului de afaceri, dezvoltarea sistemului de asigurari sociale, si multe alte domneii. Iar dezvoltarea educatiei si a sistemului de sanatate nu inseamna vorbe in vant, ci inseamna obiective cuantificabile. Inseamna sanse mai bune la inceputul vietii pentru tinerii absolventi, ceea ce inseamna slujbe mai bune cu salarii mai bune, inseamna tratamente de calitate pentru toti cei care au nevoie de ele.

In cel mai recent studiu privind cele mai bune state din lune, elaborat de Newsweek, Romania ocupa locul 50 din 100 in ceea ce priveste sistemul de sanatate si locul 49 din 100 in ceea ce priveste sistemul de educatie. De la aceste lucruri trebuie sa pornim si trebuie sa imbunatatim pozitia tarii noastre. Dezvoltarea educatiei si a sistemului de sanatate nu inseamna altceva decat dezvoltarea calitatii vietii si a nivelului de trai. Nu suntem singurii care cauta raspunsuri la aceste probleme. Solutii cauta si statele dezvoltate. America incearca sa introduca standarde nationale de calitate. In Marea Britanie, tara cu cel mai agresiv program de reducere de deficite, bugetul sanatatii nu a fost afectat. In ceea ce priveste educatia, statele dezvoltate cauta asiduu sa implice in procesul educational si asociatiile de parinti si sectorul non-profit.

Daca vom continua sa ignoram semnalele si nu vom incepe sa elaboram si sa implementam politici menite sa duca la dezvoltarea acestor doua sisteme, atunci romanii vor continua sa traiasca cu sabia deasupra capului.