În 2009 avertizam că încă 5 ani de Traian Băsescu înseamnă încă 5 ani de vendetă politică pentru România. Băsescu nu uită și nu iartă. Trăiește din conflict și din răzbunare. Este lecția pe care, cu consecvență, președintele ne-o servește încă o dată.

Dincolo, însă, de felul de a fi al președintelui pe care îl cunoaștem atât de bine, ceea ce mă îngrijorează la Traian Băsescu este folosirea instituțiilor statului și a prerogativelor constituționale pentru rezolvarea disputelor personale. Pot înțelege, la limită, că avem un președinte cu o viziune asupra rolului presei proprie cretacicului democrației; nu-i contest opțiunile valorice, deși nu i le împărtășesc. Ceea ce nu pot însă înțelege este ce caută, într-un document fundamental, în Strategia Națională de Apărare, menționarea presiunilor trusturilor de presă în sfera vulnerabilităților de securitate.  

Legislativul României nu poate legifera o strategie care conține vendetele cetățeanului Traian Băsescu cu alți cetățeni ai României, dar care nu spune o vorbă despre domenii cu adevărat importante pentru securitatea Romaniei. Securitatea națională e prea importantă ca să fie tratată atât de îngust și personalizat. Nu este de acceptat ca un capitol întreg, care făcea referire la buna guvernare, din precedenta strategie de apărare să nu se mai regăsească în documentul de astăzi. Să înțelegem că nu mai este nevoie să discutăm despre buna guvernare, dar a devenit necesar să tratăm ziariștii ca amenințare la siguranța națională? Chiar să fi practicat toate guvernele din 2007 și până acum buna guvernare cu religiozitate? Oare nu trebuie să ne aplecăm mai cu atenție și asupra energiei, ca element esențial al securității naționale? Cred că acest document de la Cotroceni este mult prea personalizat.   

Dacă, așa cum arată  textul Strategiei Naționale de Apărare, politizarea excesivă a unor instituții și dezechilibrele bugetare generate de decizii politice greșite sunt vulnerabilități la fel de mari pentru securitatea națională precum presa, aș avea o singură întrebare pentru dl. Președinte: cum poate susține un Guvern care creează tocmai aceste vulnerabilități României, prin portocalizarea administrației și prin tăieri de pensii și salarii? Unde e atunci grija domniei sale pentru securitatea națională a țării?      

P.S. Îmi permit să  constat, totuși, că există un lucru și mai periculos decât a fi adversar al președintelui: acela de a-i fi susținător.