Invers decât îşi închipuie guvernanţii actuali, care identifică  stabilitatea politică cu stabilitatea lor în fotoliile puterii şi stabilitatea socială cu stabilitatea prosperităţii propriei clientele, România actuală are de făcut faţă unei triple crize: economice, sociale şi politice.

Criza politică actuală nu constă doar în faptul că avem un Guvern cu o majoritate parlamentară construită împotriva opţiunilor electorale, că avem un Preşedinte al ţării care, la mai puţin de jumătate de an de la realegere, este respins de majoritatea celor care l-au votat, iar încrederea populaţiei în instituţiile guvernării a scăzut la un nivel comparabil cu cel din 1989 (cca 80% din populaţie consideră că România se îndreaptă într-o direcţie greşită). Esenţa crizei politice prin care trecem este că nici unul dintre partidele politice importante (PDL, PNL, PSD) nu este capabil să ofere nici populaţiei, nici societăţii româneşti şi nici partenerilor internaţionali ai României o viziune clară şi realistă cu privire la viitorul ţării, împreună cu un program deopotrivă competent şi credibil cu privire la viitoarea guvernare.

Criza şi pseudo-soluţia ei brutală adoptată de guvernanţi a indignat populaţia şi a surprins nepregătită stânga politică  românească. Preocuparea majoră faţă de problemele interne din ultima vreme a făcut ca PSD să neglijeze, de cele mai multe ori, atât agravarea situaţiei economice şi sociale a ţării, cât şi aventurile politico-financiare ale guvernării Băsescu-PDL. Rezultatul este că, în momentul în care populaţia, sindicatele, o parte a intelectualităţii şi a mass-media au avut inţiativa spontană de a protesta împotriva măsurilor adoptate de putere, PSD a fost nevoit se ralieze la aceste manifestari, nu să le coordoneze, aşa cum ar fi fost normal pentru un partid de stânga. Această situaţie trebuie schimbată radical şi rapid pentru că, fără o conducere politică cu o viziune clară asupra viitorului, simplul protest al populaţiei împotriva prezentului este lipsit de orice şanse de succes. Mai mult, în lipsa preluării conducerii politice a nemulţumirii justificate a populaţiei de către o forţă politică democratică, actuala criză nu face altceva decât să dea apă la moară tuturor extremismelor posibile, punând în pericol inclusiv regimul politic democratic.

Dreapta spune că PSD a fost la guvernare împreună cu PD-L, că  plecarea PSD de la guvernare a adâncit criza şi că însuşi preşedintele partidului a fost membru al guvernului Boc. E bine că  nu mai vrem la guvernare fără mandat popular, dar care este acesta când spunem că nu avem program de guvernare, în condiţiile în care acum 5 luni eram gata să guvernăm, sau că nu avem candidaţi de prim - mininstru?

Pentru a câştiga dreptul de înlocui actuala guvernare, PSD trebuie să  se convingă pe sine însuşi, precum şi majoritatea populaţiei că:

1. Actuala criză nu este o năpastă care s-a abătut asupra ţării din cauze externe, ci este rezultatul direct al politicilor duse de guvernarea Băsescu-PDL care, de un an şi jumătate guvernează România în folosul menţinerii sale la putere şi cu obiectivul de a asigura clientelei sale politice poziţia dominată în administraţie, economie şi societate.
2. Esenţa crizei actuale constă, simplu, în faptul că guvernarea vrea să cheltuiască mai mult decât încasează din taxe şi impozite şi, urmare a împrumuturilor de până acum, şi-a epuizat creditul, atât intern, cât şi extern. Pusă în faţa nevoii de a alege între interesele proprii şi ale clientelei sale politice şi electorale, pe de o parte, şi interesele populaţiei şi ale economiei, pe de altă parte, guvernarea Băsescu-PDL a luat decizia politică majoră de a sacrifica interesele economiei şi populaţiei, pentru a obţine banii necesari realizării obiectivelor proprii şi ale clientelei.
3. Ceea ce a uitat să amintească preşedintele, dar ştie foarte bine populaţia, este că statul actual este un stat al clientelei PD-L, iar sacrificarea economiei şi populaţiei este singura soluţie posibilă, doar dacă se refuză sacrificarea clientelei PD-L. Toate măsurile luate de guvernare au ca obiectiv doar să le permită să cheltuiască pentru propriile obiective ceea ce au cheltuit şi până acum, sau, dacă se poate, chiar mai mult. Nici una dintre măsuri nu se referă la problemele economiei, sau la problemele societăţii. În acest moment, România nu are nevoie de o reformă destinată guvernanţilor şi clienţilor săi. Are nevoie de reforme destinate relansării economiei şi restructurării societăţii. De aceea, PSD trebuie să propună întregii societăţi româneşti nu doar contramăsuri la măsurile adoptate deja de actuala guvernare, ci un program de relansare a economiei şi de restructurare a societăţii.
4. Încercând să justifice scăderea pensiilor, guvernarea Băsescu-PDL s-a referit la câteva zeci de mii de pensii „nesimţite”, dar măsura pe care o susţine nu constă în desfiinţarea acestora, ci în scăderea celor 5 milioane de pensii umilitor de mici şi pe deplin legale. Guvernarea Băsescu-PDL ignoră faptul că pensiile nu reprezintă decât returnarea celor 6 milioane de pensionari a banilor şi a dobânzilor la aceşti bani pe care vreme de 30 de ani ei i-au încredinţat cu bună credinţă spre gestionare statului român, şi pe care toate guvernările, în succesiunea lor, i-au irosit pe absurde cheltuieli guvernamentale.
5. Încercând să justifice reducerea asistenţei sociale şi a subvenţiilor acordate pentru energie şi combustibili populaţiei cu cele mai mici venituri, guvernarea Băsescu-PDL ascunde faptul că cea mai ieftină energie electrică (hidro şi nucleară) este alocată preferenţial unor companii private cu capital străin, iar cel mai ieftin gaz metan (din producţie proprie) este alocat preferenţial unor companii private, în vreme ce populaţia plăteşte cea mai scumpă energie electrică şi cel mai scump import de gaz natural din Europa, preţ artificial ridicat ca urmare a politicii externe greşite conduse de Preşedintele ţării, care a uitat să ne spună cine sunt „băieţii deştepţi din energie” de care pomenea.
6. Încercând să justifice scăderea salariilor umilitor de mici ale personalului din administraţie, învăţământ şi sănătate, guvernarea Băsescu-PDL a invocat falsa imagine a sectorului privat al economiei, care trebuie să ţină „în spate” sectorul gras al activităţilor publice ignorând faptul că, în 2007, ultimul an fără criză, învăţământul, sănătatea,  asistenţa socială, administraţia publică şi apărarea, adică sectorul public, au produs împreună peste 10% din PIB, mai mult decât construcţiile, aproape dublu decât agricultura şi aproape la fel de mult ca şi comerţul. Este absurd să reducem salariile cele mai mici din sectorul bugetar cu 25% doar pentru a menţine salarii de peste 10 ori mai mari pentru clienţii, sponsorii şi activiştii PDL şi a permite miniştrilor PDL să acorde contracte cu profituri uriaşe clienţilor lor economici. Este umilitor pentru milioanele de cetăţeni ai României ca un ministru cu o avere pe care singur o estimează la 1 milion de euro, să-şi doneze salariul de bugetar la săraci. Este preferabil să doneze comisioanele.
7. Este sarcina PSD să conştientizeze întreaga populaţie a României, precum şi societatea civilă cu privire la toate aceste nedreptăţi asumate politic de actuala guvernare. Dar şi mai importantă este sarcina PSD de a construi o alternativă şi de a oferi României un proiect de viitor al unei societăţi mai drepte, mai eficiente şi capabilă de dezvoltare. Social-democraţia românească trebuie să iasă din jocul politicianist de până acum şi să revină la cea mai importantă vocaţie a sa: dezvoltarea. Să vină cu un program de guvernare coerent, axat pe programele de construcţie de austostrăzi, de irigaţii, de urbanizare a ruralului, de justiţie socială, de impozitare progresivă a veniturilor (nici o societate care a ieşit din subdezvoltare nu a impozitat veniturile uniform) şi de responsabilitate socială a capitalului. Avem nevoie de o Românie nouă şi trebuie să arătăm că suntem capabili să guvernăm pentru a o construi.