Rezultatul alegerilor din Ungaria trebuie privit, în primul rând, din perspectiva relaţiilor care leagă FIDESZ-ul, proaspăt câştigător în alegeri, de radicalii maghiari din România.

În Ungaria, dreapta a câştigat categoric alegerile. La cele 52% din voturi obţinute de FIDESZ, se adaugă cele aproape 17 procente obţinute de partidul de extremă dreapta JOBBIK. Scorul socialiştilor maghiari a fost undeva sub 20%, consfinţind astfel un recul de proporţii pentru partidul care a guvernat Ungaria timp de opt ani şi care, în 2006, obţinuse peste 40% din voturi.  

Rezultatul alegerilor din Ungaria trebuie privit, în primul rând, din perspectiva relaţiilor care leagă FIDESZ-ul, proaspăt câştigător în alegeri, de radicalii maghiari din România. Sunt cunoscute încurajările transmise de Viktor Orban atât lui Laszlo Tokes sau lui Szasz Jeno, liderul PCM, cât şi celorlalţi reprezentanţi radicali ai maghiarilor din Slovacia, Voivodina sau Ucraina. La fel de cunoscute sunt însă şi manevrele prin care Traian Băsescu înearcă să consolideze poziţia PCM în dauna UDMR. În aceste condiţii, rezultatul alegerilor din Ungaria arată că PCM se va bucura nu doar de sprijinul lui Traian Băsescu, ci şi de cel al noii Puteri de la Budapesta. Ar mai fi de adăugat că Traian Băsescu şi Viktor Obran au în comun nu doar apartenenţa la aceeaşi familie politică a popularilor europeni, ci şi sprijinul reciproc pe care şi l-au acordat până acum. Prin urmare, nu ar fi deloc surprinzător să vedem o acţiune concertată Băsescu – Obran prin care UDMR să fie deposedat de statutul de principal reprezentant al maghiarilor în România, un prim pas în acest sens fiind bineînţeles scoaterea Uniunii de la guvernare.  

Semnalul venit de la Budapesta trece însă dincolo de micile jonglerii politice care se coc în laboratoarele de la Cotroceni. Rezultatul alegerilor din Ungaria trebuie privit cu maximă atenţie atât la palatul Victoria cât şi în sediul din Kiselef 10.  

În primul rând, avem confirmarea unei tendinţe ce se manifestă din plin nu doar în Ungaria, ci în întreaga Europa. Este vorba despre ascensiunea extremei drepte pe fondul dificultăţilor economice din care bătrânul continent nu reuşeşte încă să iasă. În Ungaria, JOBBIK a câştigat cel mai mare număr de voturi obţinut de o formaţiune de extremă dreapta maghiară după cel de-al doilea Război Mondial. Iar cheia acestei victorii stă în discursul extremist, preocupat nu atât de căutarea soluţiilor, cât de găsirea ţapilor ispăşitori. În Franţa, Frontul Naţional a cunoscut o veritabilă relansare în alegerile de luna trecută, făcând uz de o retorică puternic anti-imigraţie. De asemenea, în Olanda, Geert Wilders, liderul Partidul Libertăţii, o formaţiune cu discurs tot de extremă dreapta, se anunţă a fi o adevărată revelaţie în alegerile ce vor fi organizate în luna iunie.  

Cum se va repercuta asupra românilor această alunecare spre extremism a opticii politice şi publice din Europa? Cât de mare este riscul ca românii să devină ţapi ispăşitori şi acuzaţii de serviciu ai politicienilor extremişti? Ce au de gând să facă autorităţile de la Bucureşti pentru a garanta cetăţenilor români drepturile pe care le au în Uniune, inclusiv, sau mai ales, cele privind libera circulaţia şi accesul pe piaţa muncii? Iată noi întrebări la care Traian Băsescu şi Emil Boc nu par nici interesaţi şi nici pregătiţi să răspundă.  

În al doilea rând, victoria dreptei în Ungaria şi în alte ţări care au organizat alegeri în ultimii ani, trebuie să fie un semnal de alarmă şi pentru PSD. Bătălia de peste doi ani va fi mult mai dificilă decât ne imaginăm acum. Şi spun acest lucru tocmai pentru că PSD începe să afişeze o atitudine comodă şi să facă o opoziţie discretă. Trebuie să înţelegem cu toţii că statul pe bară cu mâinile în sân nu asigură victoria în 2012. Ideea că aceşti doi ani de opoziţie sunt un paşaport spre guvernare este plăcută pentru unii, dar greşită. PSD are nevoie de toată vitalitatea noii conduceri şi de eforturile susţinute ale tuturor membrilor săi. Să nu uităm că obiectivul stabilit este să obţinem peste 40%. Ne mai despart aproape 10 procente de această ţintă. Pare puţin. Dar în contextul actual, cu un Guvern – caracatiţă şi într-un climat economic ce favorizează dreapta, pentru aceste 10 procente trebuie să muncim cu mult mai multă determinare.