Discursul presedintelui PSD, Mircea Geoana, in cadrul Consiliului National din 4 Februarie 2010, Palatul Parlamentului

      Suntem cu toţii mult prea experimentaţi, suntem cu toţii mult prea buni colegi şi colege ca să le facem deliciul celor care, de fapt, nu ne doresc binele şi să ne îndepărtăm de la problemele cu adevărat fundamentale ale partidului, ale electoratului nostru şi ale ţării în care trăim, muncim şi pe care încercăm să o schimbăm în bine. Nu vă ascund faptul că am avut, alături de voi toţi, de parlamentarii noştri, de conducerea partidului, de aleşii noştri locali, de militanţii noştri, de simpatizanţii noştri, alături de cei peste cinci milioane de oameni care ne-au votat şi m-au votat, un sentiment de profundă dezamăgire, iar pentru cei pe care i-am dezamăgit, inclusiv prin acea atât de neinspirată vizită în ceas de noapte, înainte de dezbaterea finală, la domnul Vântu, îmi cer scuze în mod oficial în faţa voastră şi a celor care şi-au pus speranţa în mine şi în noi. Liviu Dragnea poate să vă spună un alt moment, pe care l-am trăit împreună cu el şi un număr prea mic de colegi care au rămas în sediul de campanie, Viorel, Vali Zgonea, Dan Şova, atunci când Curtea Constituţională ne-a respins un apel pe care îl consider în continuare justificat, cu privire la modul în care s-a desfăşurat acest scrutin electoral. Liviu poate o să vă spună sau poate o să o spunem altădată, într-un cadru mai puţin formal, că am fost timp de câteva ore, şi într-o discuţie cu el, pe punctul de a-mi depune demisia din funcţia de preşedinte al partidului. Am considerat şi consider în continuare că, dincolo de această obligaţie de a veni în faţa dumneavoastră, a fost mai important să păstrăm în această perioadă grea, atât de grea pentru noi, atât de grea pentru primarii noştri, atât de grea pentru oamenii care au lucrat şi care au fost daţi afară de la servicii în mod brutal de către actuala putere, să asigur un echilibru minim până la un Congres care să tranşeze problema conducerii partidului nostru.

      De aceea, am pledat şi vreau să mulţumesc Comitetului Executiv Naţional, pentru accelerarea datei unui Congres Extraordinar care, în mod special, să se ocupe cu problema viitoarei conduceri a partidului nostru. Cred că a fost o obligaţie de onoare şi de moralitate din partea liderului Partidul Social Democrat.

      În al treilea rând, nici nu cred că este corect, din partea mea sau din partea unora, să punem întreg eşecul electoral în spatele unui singur om. Sunt principalul responsabil, dar nu cred că este corect şi colegial să continuăm o practică pe care, din păcate, naţiunea noastră o aplică cu ceva străşnicie, aceea de a ne omorî liderii doar din momente de frustrare şi enervare legitime. Cred că în acest moment trebuie să vin în faţa voastră, şi am s-o fac şi în conferinţele judeţene, şi am s-o fac şi la Congresul Extraordinar, să vă spun cu sinceritate care sunt limitele transformării partidului nostru într-un partid de peste 40% şi a unui partid care să îşi propună, la modul realist şi la modul programatic, să devină sau să redevină principala forţă politică a României. Şi am să spun în primul rând că nu trebuie să cădem în capcana să spunem că nu avem ideologie sau doctrină; avem şi ea trebuie să continue să se contureze. Am încercat şi într-o măsură oarecare am reuşit, împreună cu colegii din actuala conducere şi cu voi toţi, să transformăm partidul nostru într-un partid social-democrat modern, dar încă nu am reuşit, şi va trebui să o facem în continuare, să schimbăm modul în care vedem România şi modul în care suntem percepuţi de către români. Suntem în continuare – şi este o limită de creştere electorală –văzuţi în principal ca un partid al asistenţei sociale, care fără îndoială reprezintă pilonul principal al identităţii noastre şi al crezului nostru politic. Vreau să reconfirm de la această tribună dragostea profundă pe care o am şi o avem faţă de cei necăjiţi, de pensionari, de ţăranii săraci, de cei care sunt în sărăcie şi de cei care nu au o şansă corectă în România, dar a vorbi exclusiv despre redistribuire şi a lăsa dreptei româneşti, indiferent că se numeşte dreapta populară, PD-L, sau liberală, PNL, faptul că ei au apanajul creşterii economice şi noi suntem cei care redistribuim munca, transpiraţia şi impozitele celor care construiesc valoarea adăugată trebuie să înceteze.

      În opinia mea, Partidul Social Democrat trebuie şi poate să revină partidul care este principalul factor al dezvoltării României pentru toţi cetăţenii României. Trebuie să recunoaştem sectorului privat, salariaţilor, angajaţilor, dreptul de a-şi putea proteja şansele în viaţă şi puterea de dezvoltare. De aceea pentru mine continuarea acestui proces care a început la alegerile precedente este foarte important. Am fost singurul candidat la alegerile prezidenţiale care a venit alături de voi toţi cu soluţii anticriză, cu probleme legate de locurile de muncă, cu dezvoltarea statului românesc, şi trebuie să continuăm să cristalizăm acest concept fundamental. Dacă nu vom merge mai departe şi nu vom fi percepuţi de cei mai tineri, de cei care sunt salariaţi în sectorul bugetar sau în sectorul privat ca o forţă a progresului social şi economic, nu vom putea să atingem potenţialul imens pe care îl avem; şi putem să îl atingem. De aceea, din punctul meu de vedere, trebuie să ieşim din starea aceasta, de derută şi de confuzie şi să venim cu o viziune integrată, articulată pentru relansare economică şi pentru transformarea partidului nostru în principala forţă a modernizării şi progresului în folosul întregii populaţii.

      Nu avem a ne teme de mesajul dreptei româneşti, pentru că cei de la PD-L au demonstrat când au fost la guvernare că nu ştiu să  guverneze în interesul celor care sunt afectaţi de criză şi au transformat statul român, deşi ne-au acuzat pe noi în 2004 că suntem partidul-stat; nu a existat niciodată în România o mai mare apăsare, o mai mare brutalitate şi un mod organizat de a drena şi a fura resursele legitime ale acestei ţări, cum se întâmplă acum cu camarila portocalie. Iar cei dintre noi care, poate tentaţi de un mic avantaj, poate de o mică tresărire de trădare, mai mică sau mai mare, se raliază acestui curent vor face un imens rău partidului nostru şi un rău şi mai mare acestei naţiuni. PD-L este discreditat. Iar Traian Băsescu, cu tot mandatul pe care l-a câştigat cum l-a câştigat, este un proiect politic care nu mai inspiră energie. Trebuie să venim pe acest gol şi să fructificăm această şansă pentru noi. Vom fi într-o relaţie de competiţie şi cu PNL, în opoziţie, dar va fi o competiţie cu o dreaptă care, atunci când a fost la guvernare, a reuşit să asigure un anumit tip de creştere economică, dar care a fost redistribuită în favoarea exclusiv a unei pături mai bogate a acestei ţări. Trebuie să păstrăm cu PNL o relaţie corectă şi constructivă, pentru că este evident că, atunci când vor veni alegerile parlamentare viitoare, la termen sau anticipate, un anumit tip de colaborare şi o alianţă de tip parlamentar va trebui să construim cu acest partid, dar faţă de care va trebui să ne limităm din punct de vedere ideologic şi doctrinar mult mai clar.

      Este prima limită şi prima provocare a partidului nostru, de care am ţinut să vă vorbesc astăzi. A doua limită şi provocare, pe care vreau să v-o spun astăzi cu multă sinceritate şi fără supărare şi fără să arăt cu degetul în nicio direcţie, va trebui să dăm partidului o echipă de conducere mult mai coerentă şi care să asigure cu adevărat unitatea în acţiune şi nu în declaraţii lipsite de conţinut. A trebuit să duc în aceşti ani război pe prea multe fronturi, dragii mei prieteni! Un front intern, cu contestări, aşteptând până în ultima clipă să vină încurajare şi sprijin real pentru candidatura mea – este poate miraculos că un candidat la preşedinţie care era cotat cu 12%-15% în decembrie să ajungă să câştige totuşi alegerile măcar în România. Acest lucru s-a făcut prea târziu, prea târziu, prea târziu! Echipa viitoare de conducere va trebui să fie mai omogenă. Echipa viitoare de conducere va trebui să fie aleasă într-o echipă compactă şi va trebui să aibă obligaţia de a sta umăr la umăr, obligaţia de a-şi respecta şi urma liderul cu fidelitate şi fără gânduri ascunse. Indiferent cum se numeşte acel lider, vă provoc ca la Congresul nostru să dăm o şansă unei echipe care să fie răspunzătoare de sus până jos, iar cei care vor intra în competiţie şi se vor anunţa probabil de la acest microfon să găsim o formulă de a-i păstra în echipă şi de a le da o valenţă suplimentară. Nu am să mai susţin niciodată teze de unitate ale partidului, atât de dragi mie şi nouă care, de fapt, în spate au făţărnicie şi agende secundare. Vă provoc să avem curajul să spunem acest lucru şi numai aşa vom asigura adevărata unitate a partidului. Vor fi oameni care-şi vor lansa candidaturile în orice formulă veţi dori, vor rămâne şi veţi rămâne, dragii mei colegi, prietenii şi colegii mei.

      Aş  vrea să repetăm ceea ce ştim cu toţii că ne trebuie: un exerciţiu de sinceritate şi solidaritate, toţi cei care vor să conducă partidul sunt oameni valoroşi, bărbaţi şi femei, în felul lor. Toţi trebuie să fie respectaţi, toţi trebuie să aibă un cuvânt în a influenţa decizia noastră şi vă spun la modul cel mai serios că am avut un moment serios de ezitare, spunând că probabil că ar fi fost un gest de a nu încerca orice chip să mă agăţ de scaunul de preşedinte al partidului, dar în acest moment vreau să vă spun că simt obligaţia de a încerca să coagulez în jurul meu, cu sprijinul vostru, cea mai puternică, competentă şi serioasă echipă de conducere a acestui partid. Este obligaţia noastră şi este lucrul pe care trebuie să îl facem. În al treilea rând, o limită importantă de creştere a noastră este capacitatea organizatorică slăbită a partidului nostru. A fost o greşeală, nu vizavi de persoane, faptul că am schimbat trei secretari generali în cinci ani de zile. Am încredere că Liviu Dragnea va continua să facă o muncă serioasă şi secretarul general să devină secretar general aşa cum se cuvine într-un partid mare ca al nostru, pentru că de fapt mi-ar fi fost şi mie uşor, dragii mei colegi, după alegerile prezidenţiale să dirijez energia negativă care există şi către cei care au pierdut alegerile în teritoriu. Ar fi fost uşor pentru mine, liderul partidului, să încep să spun: "Mi-aţi pierdut alegerile, plecaţi acasă!" Şi poate că mulţi dintre organizaţiile care au câştigat ar fi aşteptat din partea mea o astfel de decizie. Ar fi fost, poate, pentru mine azi mai uşor să mă prezint în faţa voastră şi să vă conving şi să vă reconving că sunt un lider care poate să conducă partidul mai departe pe calea succesului electoral. Dar am preferat să iau asupra mea această energie negativă, pentru că eu nu cred că decapitarea în bloc a numeroaselor organizaţii judeţene care au pierdu, de exemplu, în Transilvania, cu excepţiile notabile de la Hunedoara şi de la Sălaj, ar fi reprezentat o soluţie sănătoasă. Avem nevoie de o strategie pe Transilvania şi pe Banat, dar care o construim după Congresul Extraordinar cu calm, cu răbdare, cu colegialitate, căutând cele mai bune soluţii şi nu încercând să fracturăm partidul între două grupări. Ar fi fost uşor să mă îndrept cu mânie către cei care până ieri veneau alături de mine pe scenă şi acum încep să facă din mine un ţap ispăşitor şi să vă întreb "De ce nu mi-aţi câştigat la Constanţa?", "De ce nu mi-aţi câştigat în altă parte?", "De ce aţi făcut un 51% mediocru, în condiţiile în care în anumite judeţe erau toate pârghiile şi resursele şi banii de pe planetă?". Dar am ezitat să o fac, pentru că un lider trebuie să fie imparţial şi un lider trebuie să asigure o justă abordare a acestor chestiuni.

      Vreau să vă spun că această analiză va fi făcută, o s-o facem împreună şi vom asigura şi reconstrucţie acolo unde este nevoie şi sprijin şi sinceritate acolo unde este atât de multă nevoie. Dar am nevoie de înţelepciunea noastră colectivă pentru a face astfel încât în 2012 să devenim aceeaşi forţă redutabilă şi de neînvins.

      În al treilea rând, există o altă limită pe care trebuie să v-o spun, care mă apasă şi că de multe ori am avut senzaţia că duc în spate un rucsac plin cu bolovani. Am senzaţia că mă apasă, că am urme, am răni de la acele bretele de rucsac greu pe care, ştiţi, atunci când faceţi o drumeţie, politică sau nu, ce înseamnă să ai o greutate în spate. Nu am reuşit şi va trebui să reuşim în anii următori să îndepărtăm un stereotip şi o judecată poate nedrepte, dar reale şi folosite cu oarece succes la nesfârşit la adresa partidului nostru de către cei care sunt demagogii dreptei şi cei care sunt aşa-zişii oameni care vin cu criterii şi principii de moralitate pe scena politică românească. Trebuie să găsim un răspuns corect, un răspuns calm, un răspuns programatic la o percepţie păcătoasă, cum că noi am fi continuatorii comunismului sau am fi un partid pătat în mod etern de corupţie. Dacă nu vom găsi un răspuns la aceste chestiuni şi fără să arătăm cu degetul către persoane şi să spunem că suntem un partid care suntem modern, care suntem un partid care încurajăm transparenţa, un partid care într-adevăr, este un partid de secolul XXI, vom avea aceste discuţii la nesfârşit şi vreau să avem curajul, până la urmă, să spunem că aceste lucruri ne atârnă de gât – şi uitaţi-vă la ultimele alegeri în care Băsescu nu a avut decât un singur şi simplu mesaj: "Vedeţi că daţi mâna pe gaşca unora care sunt corupţi, sunt comunişti" şi m-am trezit pe toate panourile din România într-o situaţie care cred că ar trebui să ne dea de gândit pentru anii care vin. Acest lucru este o limită de creştere şi acest lucru este o provocare importantă pentru partidul nostru şi pentru ceea ce avem de făcut.

      Greşeala mea principală şi o greşeală colectivă a echipei de conducere pe care o aveţi azi în faţă şi pe care o veţi decide la Congresul de pe 20 februarie este că am dat o senzaţie de oportunism politic. Astăzi îl suspendăm pe Băsescu, cu mâine proletară, mâine facem alianţă cu PD-L-ul cu aceeaşi vigilenţă proletară. Astăzi vrem să punem moţiune de cenzură împotriva PNL-ului, mâine îi sprijinim din opoziţie din Parlament pentru o anumită situaţie. De aceea, eu vă rog, dragi prieteni, ca de acum încolo să avem opţiuni clare şi acest tip de oscilaţie care a derutat electoratul nostru şi ne-a făcut să fim mai puţin credibili să înceteze şi dacă vom stabili la Congres că PD-L-ul este principalul nostru adversar, cum este, că este un rău care macină România şi că trebuie să ne prezentăm ca un partid care va conduce viitoarea guvernare într-o relaţie constructivă cu alte partide româneşti, să o facem, să ne ţinem de ea şi să ne ţinem şi de principiile noastre ideologice. Compromisul nu face bine şi am ezitat prea mult şi eu, şi noi, deşi au fost voci în cadrul conducerii care au pledat, de multe ori cu justeţe, de exemplu împotriva intrării noastre la guvernare.

      În al cincilea rând, un lucru pe care îl simt ca o imensă frustrare personală, ca intelectual, ca om de stânga modern, ca om care crede în valorile social-democraţiei progresiste şi autentice, este de neacceptat ca la 20 de ani de la Revoluţie să nu putem să fim mai atractivi şi mai convingători pentru intelectualii, tinerii şi pentru organizaţiile neguvernamentale din România. Este o provocare pe care trebuie s-o traversăm împreună, dragii mei. Bazinul nostru electoral, care este gigantic astăzi, are potenţial de creştere la peste 40 în câteva luni, 40% la câteva luni de zile, dar trebuie să convingem intelectualii, dascălii de la ţară sau de la oraş şi să fim mai credibili, iar această provocare ne aparţine nouă, dar revine şi tinerilor noştri din partid, şi colegelor noastre din partid şi a celora care astăzi sunt de stânga intelectuali şi încă le este ruşine să se afişeze cu PSD. Aceasta este o provocare la care vă invit să ne gândim şi să o depăşim cu toţii.

      De asemenea, aş dori să mă refer la o critică care mi se aduce, şi pe care o accept până la un anumit punct. Am crezut şi cred în democratizarea partidului nostru. Nu cred că am greşit atunci când am considerat că votul dumneavoastră trebuie să decidă cu privire la destinul partidului nostru şi dacă îmi veţi acorda încrederea, nu am să mă opresc din procesul de democratizare, ci am să merg cu el şi mai mult în profunzime, voi încerca şi voi propune la modificarea statutului cooptarea grupurilor noastre parlamentare în marile decizii ale partidului. Voi propune ca Liga Aleşilor Locali PSD, cei care de fapt sunt baza partidului, cei care ne aduc atât de multe voturi, să fie cooptaţi în mod oficial la marile decizii ale partidului şi am să vă rog, lideri judeţeni şi lideri locali, să dăm drumul la democratizare si mai mult în profunzime, să nu ne fie teamă că vin membri noi şi mulţi de partid şi să avem, poate, pentru anii viitori, alegerea candidatului la preşedinţie, de ce nu, cum propunea într-un fel şi Costică Nicolescu, printr-un adevărat referendum în partid cu membrii, cu simpatizanţi, să avem curajul să democratizăm partidul mai departe. Dar nu o conducere autoritară care sugrumă democraţia este soluţia, ci mai multă disciplină şi mai multă democraţie. Vreau să vă spun că am să încerc, cu echipa care sper să fie alături de mine, să avem şi mai multă disciplină şi mai multă fermitate şi că vom termina cu acest statut bălmăjit în care dacă cineva calcă strâmb nu poţi să îl excluzi din partid, pentru că e protejat de unul sau de altul din partid, ci haideţi să avem democraţie mai multă şi disciplină mai multă, ele trebuie să meargă mână în mână şi nu se exclud reciproc şi sunt convins că acesta este sentimentul general în partidul nostru!

      În ultimul rând aş dori să mai spun un lucru despre o limită pe care cu toţii o simţim şi pe care alegerile parlamentare, euro-parlamentare şi prezidenţiale ne-a confirmat-o într-o manieră brutală. Foarte mulţi dintre ai noştri – şi mă refer aici la organizaţiile care sunt puternice şi cu rezultate foarte mari – colegii din sud, din Oltenia, judeţele care au câştigat şi judeţele care au făcut performanţă electorală bună chiar dacă au pierdut la o diferenţă destul de mică. Există o teamă astăzi că forţa brutală a statului totalitar al lui Băsescu şi resursele de bani imense pe care le au la dispoziţie vor face, de fapt, inutil votul românilor şi inutil efortul nostru. Este cumva aşa? Nu cumva se gândesc primarii noştri, "Ce facem peste doi ani de zile, în condiţiile in care au atât de mulţi bani şi pun atât de multă presiune pe noi?". De aceea, eu susţin ceea ce a spus Victor Ponta şi vreau să ne gândim cu toţii şi vreau să fac un apel şi la alte partide, şi la ONG-uri, şi la presă, şi la străinătate, să creăm un cadru electoral în care banul să conteze mai puţin şi să putem să permitem ca votul suveran să dicteze conducătorii şi cei care conduc această ţară. Vă îndemn pe toţi să lansăm rapid o astfel de dezbatere, pentru că fără acest lucru, oricât de mult ne-am moderniza ideologic, acest lucru va deveni puţin mai dificil. Acest lucru este, cred, un lucru pe care trebuie să-l facem cu toţii. Rămân coleg şi prieten cu voi toţi. Mulţi aţi avut epitete jignitoare la adresa mea, intervenţii în presă jignitoare la adresa mea, dar rolul unui lider este să fie deasupra acestor lucruri şi să fie capabil să înţeleagă ceea ce este foarte important. De aceea, eu nu consider că ceea ce se lansează astăzi, din punct de vedere al candidaturilor, reprezintă şi forma finală care va merge la Congres. Sunt absolut convins că vom face ca acest Congres să fie unul al adevărului, un congres în care, dacă va trebui să răspund în faţa voastră, voi răspunde şi votul vostru va decide, dar astăzi vă spun cu toată seriozitatea şi responsabilitatea că este păcat să dăm cu piciorul la 5 milioane de voturi. Este păcat să nu încercăm să continuăm ceea ce am făcut bine împreună, să corectăm ceea ce am făcut mai puţin bine împreună. Fac un apel la voi toţi şi la voi toate ca aceste două săptămâni de campanie internă din partid să se deruleze democratic, transparent, civilizat şi colegial. Acest mare partid a pierdut o luptă importantă, dar şansa noastră de a reveni rapid la guvernare, şansa noastră de a fructifica dificilul an 2010 pentru a fi principalii beneficiari ai acestei situaţii rămâne la latitudinea noastră şi a voastră. Să vă aşteptaţi şi mă aştept şi la atacuri la adresa mea, ca preşedinte al Sentatului, şi nu este vorba de poziţie, nu mă interesează poziţiile, nu sunt legat de niciun scaun, nu mă interesează funcţia în sine, dar este clar că există o preocupare din partea actualei puteri ca, într-o eventuală vacanţă de putere la nivel înalt să existe cineva docil sau din altă parte care să asigure a doua funcţie în stat. Ştim acest lucru şi va trebui să îl rostim, va trebui să reprezinte o piesă în angrenajul nostru tactic, indiferent de decizia cu privire la conducerea partidului de la acest Congres.

      V-am spus aceste lucruri poate mai direct şi mai brutal decât în alte dăţi, nu cu dorinţa de a-mi asigura un nou mandat, căci nu aceasta este obligaţia mea. Eu am obligaţia să asigur creşterea unei echipe care, peste câţiva ani de zile, să reprezinte ştafeta de conducere a partidului, pentru a putea să avem un mănunchi de lideri care să asigure o guvernare puternică, un mănunchi de candidaţi la alegerile locale şi generale de peste doi ani care să ne conducă la succes. De aceea, astăzi, în faţa voastră, la Consiliul Naţional, vă cer să îmi acordaţi sprijinul pentru a încerca împreună, cu bune şi rele, să mergem mai departe, să continuăm lucrurile bune pe care le-am făcut, să dăm la o parte lucrurile pe care şi eu le-am făcut greşit – daţi unei echipe omogene şansa de a readuce partidul în condiţii rapide şi serioase la guvernare.

      Aceasta este provocarea, miza este înaltă. Vreau să salut atmosfera serioasă, aşezată şi cumpănită a acestui Consiliu Naţional. Mult succes tuturor celor care se înscriu în competiţie – rămânem prieteni, rămânem colegi, rămânem un mare partid al acestei ţări!

      Dumnezeu să ne dea sănătate la toţi!