Este o carte care vorbeste despre valorile in care cred. In primul rand cred in valorile familiei. Am fost educat de parintii mei si de bunicii mei in valorile simplitatii si normalitatii.

Mircea Dinescu:

Mircea Geoana a observat ce frumos e imbracata lumea la Targu Mures. E o realitate, e un oras plin de domni si de doamne, lucru care se vede prea putin, daca ne uitam in general, chiar si in Bucuresti. Pana si pe rromii de aici i-a vazut cu palarie neagra, cu staif. Te simti o tara mandru asa, si ca esti bulgar, si ca esti rrom, si ca esti ungur si ca esti roman. Intamplator, vorba lui Mihai Beniuc “Aici printre ardeleni ma simt acasa”, pentru ca strabunicii mei sunt ardeleni, strabunica mea e din comuna Soares, de langa Bobalna, taica-meu dintr-un sat de langa Sibiu, iar tatal sotiei mele e nascut in Targu Mures, a facut aici liceul. Il cheama Kovacs, bineinteles ca-i ungur, stiti din “Romania Mare”. Desi provine dintr-o familie de tarani saraci s-a scris ce este fiul unui general hortyst, bineinteles. Au avut o vie pe langa Targu Mures, care a fost luata de comunisti, dar continui eu aceasta traditie a familiei.

Printre altele sunt aic,i desi eu n-as fi vrut sa fac politica si n-o sa vreau sa fac politica. N-o sa intru in niciun partid, niciodata, m fost dat afara din Partidul Comunist si mi-ajunge. Dar am venit aici pentru ca am trait cateva experiente destul de ciudate pentru acesti 20 de ani de societate de consum pe care i-am trait. Pornind de la definitia unui mare poet american care spune ca “poetul este un animal marin care traieste pe uscat si invata sa zboare”. Eu ardelean fiind, m-am nascut in Slobozia, in Baragan, traiesc pe malul Dunarii si acum o saptamana am fost si invatat sa zbor de pe un mal pe altul al Dunarii, adica din Romania in Bulgaria. Acest indemn la zbor mi l-a dat chiar un presedinte al Romaniei care n-a stiut sa fie in relatii bune nici macar cu singurul prieten al Romaniei.- Stiti ca e un politician care a spus ca romanii au avut conflict si cu sarbii, si cu bulgarii, si cu ungurii si cu ucrainenii, doar cu Marea Neagra n-au avut conflict.- Ei bine, Traian Basescu a reusit aceasta performanta uluitoare: a intrat in conflict cu Marea Neagra, pe care a jignit-o acum cativa ani, cand a spus ca e o balta ruseasca.

Trec la lucruri mai suave. Spuneam ca in aceasta carte Mircea Geoana reuseste sa dea oglinda intr-o parte si, pe langa lucruri cu caracter politic sau care tin de diplomatie, reuseste sa te atraga prin senitatatea, umorul si autoironia cu care-si vede trecutul. Noi in mentalitatea noastra vedem pe fiecare politician cu un trecut absolut sinistru. Toti stiam ca a trait in Cartierul Primaverii. Ei bine, nu a trait in Cartierul Primaverii. Se spunea ca tatl sau a fost general de Securitate. Ei bine, nu a fost general de Securitate, a fost general de Armata. Fiecare a venit cu o biografie atat de incarcata si atat de nenorocita din aceasta tara, incat, revenind la atmosfera din orasul dumneavoastra, eu simt nevoia ca presedinte al Romaniei sa fie un domn. Si am sentimentul ca Mircea Geoana indeplineste aceasta cerinta, cu atat mai mult cu cat va fi inconjurat de alti domni. Ma refer la Crin Antonescu , la domnul Johannis. Este aproape un miracol ca Romania va avea un prim-ministru german.Este o chestie absolute uluitoare, de necrezut. Nu se putea in Romania acum 10, 15, 20 de ani. Iata ca se poate acum. Faptul ca in Romania, cand o sa vina doamna Merkel, putem auzi vorbind limba lui Goethe in Palatul Victoria, este un lucru care tine de domeniul fantasticului aproape. Sigur ca este un cosmar pentru Traian Basescu, e ca un desen animat. El a recunoscut odata ca nu mai citeste nicio carte, fiind tot timpul plecat pe valuri nu avea cum sa tina cartea in mana, pentru ca ii jucau literele in fata si a spus ca el nu se uita decat la desene animate. Eu ii doresc sa vada acest superb desen animat in care doamna Angela Merkel va vorbi cu Johannis in limba germana.

Pana una alta am aici un prieten, Laszlo Borlbely. As fi vrut sa stea langa noi si vad ca s-a automarginalizat.

Laszlo Borbely : Sunt ungurii mei aici.

Mircea Dinescu : Avem acolo si aripa maghiara. Eu sper ca de data aceasta vor iesi maghiarii la vot.

Spuneam ca vreau sa-i dau cuvantul lui Mircea Geoana pentru ca, acum doua zile la o intalnire cu artistii din Bucuresti s-a vazut ceea ce putina lume stie, ca Mircea Geoana este de alta factura decat e indeobste politicianul roman. O sa vedeti si dumneavoastra de ce, pentru ca povestindu-si cartea pe scurt, au fost si hohote de ras, a fost si duiosie, a fost un amestec de lucruri mai putin vazute in viata noastra cea de toate zilele. Traim intr-o isterie continua din care nu iesim, chiar si imaginile acelui film cu o femeie isterica, cu un copilas batut parca ne arunca de fiecare data in afara Europei.

Vrand-nevrand, nu am cum sa nu ma refer la Traian Basescu. Pana si faptul ca acest om a putut sa spuna ca cel mai frumos lucru din viata lui a fost crestinarea unui musulman, mie unul mi-a facut pielea de gaina. Botezarea unui copil musulman a fost facuta pasamite pentru ca acel copil nu putea sa vina la mormantul tatalui sau sa depuna flori pentru ca nu era lasat. Asta e o palma aruncata ortodoxiei. De cand un copil musulman nu poate sa depuna intr-un  cimitir crestin o floare? Pe de alta parte, daca ne amintim de istoria Romaniei, cum s-a incercat trecerea la musulmani a domnitorului roman, care mai degraba a vazut cum sunt fiii sai ucisi si tot n-a trecut acolo. Acest gen de trecere de la o religie la alta este ceva cumplit. Vorbeam de Brancoveanu, dupa cum stiti. Nu te poti baga niciodata pe credinta unui om. Ori, a putut sa spuna si aceasta trasnaie, dupa parerea mea.

Eu ma mir ca n-au protestat musulmanii. Bine, musulmanii in Romania au semnat ieri acel document impreuna cu minoritatile.

Revin si sper ca dictatorul sa fuga el in Bulgaria.

Ii dau cuvantul lui Mircea Geoana.

Mircea Geoana:

Intr-un fel poate ca este ironic ca ne aflam aici la Targu Mures, in Palatul Culturii, in Sala Oglinzilor, pentru ca aceasta carte pe care v-o ofer cu deschidere si cu modestie, este poate chiar opusul acestui joc al oglinzilor, in care il traim de aproape 20 de ani. Fugim practic de propria noastra realitatea si intr-un fel, aceasta carte este o maniera in care incerc sa va arat un om obisnuit, un om ale caror experiente de viata, de cariera, de familie si de crez m-au influentat si este un apel catre elitele romanesti, in sensul cel mai modest si mai larg al termenului, ca la 20 de ani de la Revolutie sa incercam sa avem indrazneala de a gandi cu propriile noastre minti destinul acestei natiuni. Cartea se numeste “Incredere”, pentru ca acesta este lucrul care lipseste cel mai mult acestei tari, si romanilor, si maghiarilor, si rromilor, si muncitorului cu trei clase si celui care preda intr-o mare universitate romaneasca, americana sau europeana. Si intr-un fel este o prezentare despre mine si despre viata mea, in care incerc sa va atrag intr-un dialog aparent facil , plecand de la momente din viata mea si in spatele carora incerc sa va spun ce cred ca s-ar putea face si sa spun ca sunt absolut convins ca tara acesta are un imens potential, pe care il putem pune in valoare impreuna. Este o carte care incearca sa rupa, daca se va putea - nu stiu daca se va putea acum sau in viitor – un soi de imagine artificiala pe care stangaciile mele in politica, si faptul ca am intrat tarziu in politica, nepregatit pentru acest sport extrem de dur si extrem de brutal, dar atat de frumos in acelasi timp, l-au facut ca un fel de bariera artificiala intre mine si cetatenii tarii sau cei din strainatate.

Ca fire si ca om sunt profund diferit fata de ceea ce se vede de multe ori la televizor si nu este vina televiziunilor, ci este vina mea, ca nu am reusit intotdeauna sa fiu mai simplu, sa fiu mai natural, sa arat ca am un simt al umorului relativ dezvoltat si aceasta educatie diplomatica putin mai scortoasa – de fapt, de multe ori  - a creat un fel de ecranare intre mine si cetatenii acestei tari.

Este o carte care vorbeste despre valorile in care cred. In primul rand cred in valorile familiei. Am fost educat de parintii mei si de bunicii mei in valorile simplitatii si normalitatii. Spunea Mircea Dinescu ca s-a creat legenda, cand am intrat in politica mai activ, in 2004, ca as fi trait ca o beizadea nomenclaturista. Parintii mei m-au educat in simtul modestiei, tatal meu a fost general al armatei romane si din o mie nouasute saptezeci si ceva de cand s-au mutat in acel bloc de militari din Bucuresti au ramas cu aceeasi locuinta, au ramas cu aceeasi prieteni din tinerete si au ramas de fapt, oameni obisnuiti si foarte simpli.

De aceea intotdeauna am incercat sa-mi educ proprii copiii care au fost copiii de ambasador, copiii de ministru, copiii de lider si poate chiar si copiii de presedinte, sa ramana cu picoarele pe pamant, sa stie ca numai din munca lor vor putea eventual sa razbeasca in viata.

Faptul ca e nascut intr-o familie mai instarit reprezinta o obligatie si nu un privilegiu.

Este o carte in care incerc sa transmit un mesaj cu privire la conversatia nationala, pe care nu am avut indrazneala sa o provocam, si cu atat mai putin sa o continuam.

Dupa 20 de ani de capitalism absolut intamplator suntem astazi intr-o tara in care am preluat valori ultraliberale din punct de vedere al liberatii pietei, am preluat elemente sociale inspirate probabil din Germania si din zona Europei Centrale, dar astazi dupa o criza cumplita economica, financiara, politica si morala trebuie sa ne intrebam care va fi contractul intre stat si cetatean,  ce fel de Romanie vrem de fapt sa construim.

Nu exista un singur model de capitalism in lumea occidentala, sunt cel putin 4 modele diferite de capitalism, si intr-un fel provocarea pe care o avem, pe care incerc sa o lansez de o maniera modesta, dar si responsabila in aceasta carte: trebuie sa definim care este tipul de societate in care vrem sa traim.

Daca ne putem permite in anii urmatori sa lasam un copil de undeva dintr-o comuna din Mures, din Covasna, din Iasi sau din Dolj, sa ajunga in proportie de 5 la suta la facultate in Romania europeana, pe care o blamam.

Daca este corect ca un tanar, sau o tanara familie care incepe un drum in viata sa nu aiba din doua salarii, nu mai vorbesc de cei care sunt parinti singuri si cresc copiii, posibilitatea de a-si lua o locuinta si de a-si putea sa isi cumpere bunurile si serviciile de minima calitate.

Ceea ce va spun nu este tonul unui social democrat, desi sunt un social democrat progresist, inspirat de gandirea economica a lui Clinton si a lui Blair, de aceea si discutiile mele cu Crin Antonescu si cu colegii liberali  sunt discutii extrem de facile, pentru ca sunt accente liberale, cred cu tarie ca trebuie sa un gasim raport corect intre stat si piata,  intre responsabilitati si drepturi, si cred cu tarie ca trebuie sa avem o conversatie despre ce fel de Romanie vrem sa avem in anii urmatori.

Daca vom fi in continuare fie mult prea trufasi, spunand ca noi aici am aparat occidentul cu bataliile successive ale voeivozilor romani, si sa spunem ca aceasta mitologie in care suntem cei mai frumosi si mai destepti de pe planeta, nu este o teorie care sta in picioare, asa cum cealalata varianta, cea a pesimisului in care exista acest banc pe care as vrea sa il vad distrus in anii urmatori, ce tara frumoasa pacat ca este locuita. Aceste 2 extreme in care incercam de fapt sa ne mascam un complex de provinciali fata de lumea occidentala, incerc sa descriu cum am depasit eu acest complex fata de lumea occidentala dezvoltata.

Cand am fost la scoala in Franta sau cand am ajuns ambasador in America. Aceasta carte este o invitatie la curaj si la indrazneala, pentru tinerii acestei tari, ca sunt romani, ca sunt maghiari, ca sunt dintr-un mediu sarac, ca sunt din mediul rural, cu milioanele la munca prin Spania si prin Italia, romanul in sensul larg al termenului, ca cetatean al acestei tari, indiferent de etnia sa sau de religia sa, aceasta geografie a noastra ne-a invatat sa fim extrem de adaptabili, suntem extrem de inteligenti, extrem de creativi, si am vazut romani pusi in context corect, performand in cateva luni in companii transnationale, asa cum am fost la Seattle, la Microsoft, unde a doua limba vorbita dupa engleza este limba romana, asa cum am vazut romani acasa, cetateni romani in sensul larg al cuvantului, pusi intr-un context prost, aceasi creativitate ii conduce catre altceva.

Este o carte in care incerc sa vorbesc putin si despre ceea ce in capitol numit “Uniti” la pagina 91, este si o problema care framanta Transilvania, o zona a tarii alaturi de Banat si de Bucovina care a cunoscut o alta experienta culturala si istorica decat restul Romaniei. Este o zona in care se crede cu intensitate in comunitarism, si in valori care sunt mai apropiate de Europa Centrala si Vestica, decat alte zone ale tarii. Acesta este adevarul istoric despre Romania.

Si gasim in acest capitol, in calitate de ambasador in America, cand Romania era alaturi de Coreea de Nord, o tara care nu avea nici macar Clauza Natiunii Celei Mai Favorizate, o intamplare cu celebrul Congressman Tom Lantos, Congressman American de etnie maghiara, 1956 la revolutia maghiara in California, si unul dintre cei mai aprigi dusmani  si oponeti ai abordarii acestei clauze pentru Romania  in 1996.

Si povestesc in acesta carte, la inceput de capitol, asa cum incerc sa va ademenesc in dialog la fiecare capitol cate o intamplare personala. il invit pe Lantos si pe sotia lui Anette, la masa la noi, eu cu Mihaela i-am gazduit, si inca niste prieteni americani, si evident am servit la inceputul meniului un gulas. Gusta Lantos: „Asta e un gulas, numai un maghiar poate sa faca asa ceva.” Si il invit apoi in sala pe cel care gatise la noi, un bucatar, Gyula il chema, din Covasna. Si in clipa respectiva cand Lantos a vazut ca in resedinta ambasadorului roman exista un maghiar care nu este oprimat, si nu pune ceva otravit in mancarea ambasadorului sau oaspetilor americani, in clipa respectuva s-a rupt o prejudecata fata de Romania.

Aceasta carte vorbeste si despre faptul ca trebuie sa incetam sa ne fie frica ca exista diversitate etnica, religioasa, sau de preferinte in societate. O tara diversa si multiculturala si multietnica ca Romania este o tara mai puternica si mai bogata impreuna.

Discutia despre autonomia Tinutului Secuiesc, tine de fapt in loc o discutie despre descentralizare si subsidiaritate. Este de fapt ceea ce cred ca Romania a pierdut prin plecare masiva a germanilor, a sasilor, si a svabilor din Romania, si poate acesta carte a Hertei Muller care a luat premiul nobel pentru literatura vorbeste despre strigatul dezradacinarii, unor oameni care au trebuit datorita comunismului, si datorita vremurilor sa isi schimbe destinul. Cred cu tarie ca am pierdut prin plecare acestor oameni, am pierdut prin plecarea unui numar masiv de evrei in Israel, aceasta tara este mai saraca fara diversitate. De aceea aceasta carte vorbeste despre faptul ca trebuie sa invatam sa fim mai toleranti, si sa intelegem ca exista lucruri care ne unesc, lucruri care ne separa, dar intotdeauna exista un anumit tip de intelepciune si armonie intr-o societate, pe care trebuie sa le gasim impreuna.Nu cred in variantele extreme si radicale, sunt un om profound exhilibrat si cred ca prin respect si prin intelegerea acestui fenomen Romania poate sa devina mult mai puternica.

Vorbesc aici si despre primul meu pas in politica, vreau sa va spun ca este cumplit, Cristi Diaconescu a trecut si el prin acest botez de foc, si anticipez ca o sa aiba un viitor politic stralucit, ca a luat-o pe urmele mele, cu Bucurestiul, cu campania pentru Bucuresti.

Sa stai asa in fata camerelor intr-un cort de campanie, intr-o campanie pentru primaria Bucurestiului, in care am intrat complet nepregatit, lumea ma stia cu staif, ministru, ambasador, chiar era si un panou publicitar eu cu o geanta de diplomat, imi aduc aminte ca si acum.

Eu am crezut o secunda ca simpla notorietate si imaginea pozitiva pe care ti-o creezi ca ministru de externe de exemplu automat se traduce in voturi.

Nu aveam habar de politica, nu stiam ce insemna o campanie, si atunci cand am inceput sa vorbesc asa cum vorbesc in acesta carte, ca da primul serviciu a fost la Energomontaj pe santier, da timp de 5 ani de zile am lucrat pe sectorul energetic, cu cizme de cauciuc in picioare, asta am facut nu pot sa ma dezinventez,  ca nevasta-mea era suparata pe mine ca incepusem sa vorbesc un pic cam vulgar acasa pentru ca pe santier se mai intampla si astfel de conversatii. Si de aceea intr-un fel acel moment in care dupa o infrangere esti singur intr-un cort de campanie, te uiti in spate si nu mai e nimeni, si esti singur singurel acolo, tu cu gandurile tale, in acel moment mi-am dat seama ca daca vreau sa fac politica, trebuie sa ma duc si sa cunosc in profunzime aceasta tara.Si intr-ul fel si aceasta experienta care face parte din viata mea politica este in aceasta carte, nu fug de ea. Si daca astazi sunt intr-o situatie de campanie electorala am invatat ceva si din infrangeri invatam ceva. Aceasta este sensul mai profound.

De asemenea, vorbesc aici si despre cum am ajuns sa ma duc la Externe. Pur si simplu din frustrarea unui tanar intelectual din aceasta tara care facea in fiecare dupa ce m-am casatorit cu Mihaela, cerere la pasapoarte, sa imi dea si mie voie sa ma duc sa vad Franta de exemplu, sau Germania, sau Anglia sa vad si eu Occidentul. Si in fiecare vara in casuta postala in blocul unde stateam cu sotia in vremea respectiva din Bucuresti, venea o hartie vinetie, o carte postala, de la directia de pasapoarte Bucuresti, care spunea : „Stimate tovarase Geoana, cererea dumneavoastra de parasire temporara a republicii socialiste Romania a fost aprobata negativ.” Un an, al doilea an, al treilea an, al patrulea an, si zic bai dar taica-miu nu e general in armata romana, el e bun sa fie sef in armata romana, si eu nu sunt bun sa ma duc, sunt tradator de neam. Si zice unul pe soptite: Sotia Dumneavoastra are rude in strainatate. Familia sotiei sunt 22 de verisori primari, si din 11 frati si surori ai parintilor lor, 2 au plecat, unul in Germania unul in America au fugit pe vremea lui Ceausescu. Si intr-ul fel faptul ca am fost refuzat la export,cum se spunea, m-a facut sa dau si la drept, sa ma duc sa dau examen la externe al inceput de martie 90, si sa am pur si simplu o schimbare de macaz  in viata care m-a adus aici.

Intr-un fel este o carte care va invita la o discutie despre aceasta legenda a Mesterului Manole, vorbesc de continuitate in proiecte, este o tara care a inventat aceasta legenda si Augustin Buzura spunea foarte foarte amar, si foarte foarte adevarat ca dupa secole de plimbare prin Balcani, Mesterul Manole a decis sa ia cetatenie romanesca.

A venit clipa sa ii spunem Mesterului Maneole ca aceasta legenda in care trebuie sa daramam de fiecare data cand avem un nou inceput, trebuie sa inceteze in aceasta tara.

Este o carte care vorbeste si despre nevoia de a avea un proiect de societate al nostru, in care si dimeniunea relatiilor interetnice sa isi gaseasca un raspuns corect, aici este vorba despre relatia dintre romani si maghiari in aceasta zona, dar este relatia dintre cetatenii nostrii si cei de etnie roma, de cei care sunt din grupuri mai mici, care au preferinte personale diferite, si in aceasta carte este vorba despre increderea ca putem sa construim un model de societate care sa ne reprezinte.

Este carte pe care v-o ofer cu modestie si cu prietenie, este o carte care se citeste usor, dar sper ca nu se uita la fel de usor, si este pentru mine o mare onoare sa fiu aici alaturi de Mircea Dinescu, de colegii mei, si de cei care reprezinta intr-un fel elita intelectuala a acestei zone.

Este o carte in care vorbesc si despre ceea ce cred ca trebuie sa facem impreuna, sa nu mai credem ca statul poate rezolva totul in Romania, sa nu mai credem ca piata rezolva totul in Romania.  Este nevoie si de acel tesut civic pe care din pacate comunismul l-a distrus in mod violent in aceasta tara. Cred cu tarie ca trebuie sa ii educam pe tinerii nostrii in simtul voluntariatului si al contributiei la dezvoltarea societatii.

Au batut clopotele probabil ca este semnul ca trebuie sa incetez si eu.

Cititi cu placere aceasta carte. Este o carte pe care v-o ofer cu toata deschiderea si cu toata placerea. Si faptul ca aici in inima Transilvaniei, vorbim despre aceste subiecte linistiti si dezinhibati, dincolo de campania electorala, este un semn de normalitate si de incredere in viitorul acestei tari, si in viitorul tuturor celor care ii sunt cetateni si locuitori.

Va multumesc foarte mult si sper sa va placa aceasta carte!

Citeste stirea