Poate ca 2009 este anul care, dupa 20 de ani de la revolutie si dupa trei ani de la intrarea in Europa, ar trebui sa reprezinte pentru Romania sansa unui nou inceput. Visul de a avea o Romanie demna si prospera, independenta, puternica, respectata in Europa nu are voie sa moara.

(...) paternitatea ideii cu prietenul meu, Gheorghe Nechita. Oricum, e o idee buna. Si este, cred, un lucru simbolic si o noua recunoastere pentru ceea ce reprezinta Iasiul si Moldova in proiectul national romanesc. In numele meu si al colegilor mei, oameni care au facut multe pentru aceasta tara, au facut si greseli, suntem aici ca sa va spunem ca respectam Iasiul, respectam Moldova si in premiera probabil, pe o zi atat de importanta ca ziua independentei nationale, ca ziua victoriei in al doilea razboi mondial si evident, ziua Europei o facem in alt loc decat la Bucuresti. Este si un gest de reparatie istorica, Iasiului si Moldovei, prietenia si datoria noastra istorica este poate, un mic gest pe care va trebui sa-l completam in anii urmatori.

Domnilor academicieni, domnule rector va multumesc pentru frumoasa gazduire si studentilor in primul rand va multumesc ca v-ati rupt, sper nu din obligatie, ci din interes si din placere o ora, sau poate doua ore, care sper sa fie interesante pentru voi. Pentru ca ziua de astazi este o zi pe care o dedicam amintirii traditiei noastre istorice dar este o zi care trebuie sa ne indrepte catre viitor. Suntem aici reprezentanti ai romanilor din Moldova, de la Iasi, de la Chisinau, de la Cernauti,Vasile Puscas vine de la Cluj... Suntem aici, multi reprezentanti... Ioan Mircea Pascu vine din Maramures, domnul Ministru Nemirschi vine din Constanta, din Oltenia mai cunosc pe cate cineva, deci, suntem cu totii aici la Iasi intr-o frumoasa sarbatoare. Vreau in primul rand sa fac un mic comentariu istoric si sa intru dupa aceea imediat in actualitate.

Proiectul european reprezinta, dupa revolutia franceza si perioada pasoptista, cel mai important proiect politic al omenirii. Niciodata natiuni, de cand s-a creat statul ca forma de organizare umana, nu au decis sa intreprinda un proiect atat de curajos, un proiect atat de inovator, un proiect care a incercat sa puna pace, sa puna capat, unei lungi perioade de razboi, de razboaie religioase, de razboaie culturale, de razboaie de expansiune si o Europa a marilor puteri. A trebuit sa vina doua razboaie mondiale si zeci de milioane de victime ca liderii luminati ai Europei de dupa al doilea razboi mondial sa vina cu acest proiect care astazi poate pare putin prea birocratic, care astazi poate pare prea indepartat de cetateni, care astazi pare poate asediat din toate partile.. Dar cred ca interesul national romanesc este ca proiectul european sa reuseasca, mai ales intr-o geografie ca a noastra; mai ales intr-o zona in care marile puteri, chiar daca au refluxuri, au si amintire istorica. Intr-o zona ca a noastra, Romania are nevoie sa faca parte dintr-un amplu proiect politic, identitar si de securitate. De mult prea multe ori, proiectul nostru national s-a bazat pe un echilibru intre marile puteri si am constatat in istoria noastra moderna ca de foarte multe ori, sentimentul de apartenenta la Occident si de securitate nationala a fost unul foarte precar. Miza cea mare a acestei perioade pentru Romania este daca intr-adevar ne putem ancora definitiv si reintoarce definitiv in matca noastra occidentala si in matca democratiilor consolidate europene.

Este un pariu atat de mare incat mi-e si greu sa vorbesc despre el, acum, la douazeci de ani de la revolutia romana, cand atat de multe dintre promisiunile acelui moment epocal pentru Romania, sunt departe de a fi indeplinite. Exista in acest moment, cea mai importanta reasezare geopolitica dupa caderea comunismului. Ceea ce parea o ordine mondiala asezata, numai in urma cu cativa ani de zile, cand intrasem in NATO, cand intrasem in Europa; astazi este pus sub semnul intrebarii. Apelul meu de la Iasi de ziua Europei, de ziua independentei si de ziua victoriei in al doilea Razboi Mondial, este de reinnoire a efortului national romanesc pentru protejarea interesului nostru in familia europeana. Am crezut si eu, cum au crezut si alti oameni politici si strategi la nivel mondial, ca istoria s-a sfarsit dupa intrarea noastra in Europa si intrarea noastra in NATO, si dupa asezarea de baze militare americane la Marea Neagra. Dupa cum pot sa ne demonstreze fratii nostri de dincolo de Prut, liderii opozitiei si rezistentei democratice pe care vreau sa-i aplaud aici, la Iasi. Nu exista un sfarsit al istoriei, istoria continua cu rivalitati intre mari puteri, cu reasezari de mari puteri, iar aceasta criza economica mondiala este de fapt si un important razboi economic dintre care tarile vor iesi invingatoare sau invinse, mai puternice sau mai sleite, mai viguroase sau mai vulnerabile, in functie de modul in care reactionam la aceasta multipla provocare legata de reasezarea lumii, de evolutia Europei si de reasezarea marilor puteri.

Trebuie sa recunoastem acum si aici la Iasi, ca elita politica romaneasca din ultimii 20 de ani a avut un scop nobil pe care l-am indeplinit cu totii, acela de a ne reintoarce in structurile Europei democratice si in structurile lumii trans-atlantice. Este un lucru important, dar tot azi, aici la Iasi, trebuie sa recunoastem ca elita politica romaneasca a pacatuit si pacatuieste fata de natiunea romana prin lipsa unui proiect care sa depaseasca simpla integrare in NATO si UE. A ajunge in NATO si UE este un obiectiv care nu inlocuieste nevoia de proiect national. Intr-un fel; si suntem aici oameni care au muncit pentru incheierea negocierilor, pentru aderarea in NATO, pentru aderarea in UE; dupa intrarea in Europa, practic, Romania s-a aflat intr-o criza de proiect, intr-o criza de energie, intr-o criza de unitate interna in jurul unui nou proiect national si provocarea cea mai importanta pe care o avem este redefinirea unui proiect national si european pentru natiunea romana a urmatoarelor decenii. Nu exista un pericol mai mare pentru interesul national romanesc, decat lipsa de curaj, decat lipsa de unitate, decat lipsa de viziune, decat lipsa de indrazneala de a visa ca aceasta tara a noastra poate si trebuie sa devina o natiune profund europeana. Suntem astazi intr-o perioada pe care nu mi-as fi dorit s-o vad niciodata ca fost ministru de externe. Ajunsesem in urma cu cativa ani de zile sa ne recastigam reputatia internationala.

Astazi suntem intr-o zona in care voci, foste prietene din Europa, incep sa aiba murmure sau voci critice la adresa tarii noastre; si o parte din critici sunt justificate. Nu este normal atunci cand o putere comunista cu accente dictatoriale in Republica Moldova striveste cu forta, cu brutalitate, oamenii care cred in democratie, indiferent de culoarea lor politica; ceea ce primim din partea principalelor cancelarii occidentale, sa fie decat o liniste asurzitoare.

Europa a tacut si pentru ca Romania nu a stiut sa-si faca prieteni temeinici in Europa. Europa a tacut pentru ca liderii actuali ai Romaniei au fost suspectati ca au interese inguste in relatia noastra cu Rasaritul si cred ca in acest moment avem o obligatie sa dam Romaniei un nou proiect politic care sa ne permita sa fructificam sansa integrarii in Europa si sa dam Romaniei si generatiilor viitoare speranta unui viitor mai bun. Nu am crezut niciodata ca acest lung drum de prosperitate inceput de Guvernarea Nastase in anul 2001 si continuat cu bune si cu rele in anii urmatori sa aduca Romania intr-o faza in care dupa zece ani de crestere economica de 7 - 8 %, de 6-7-8%, sa fim o tara care nu stie sa construiasca un kilometru de autostrada, o tara care are o infrastructura sociala decazuta, o tara care nu stie sa-si valorifice momentele de euforie si de exuberanta economica si de succes national in interesul propriilor cetateni.

Cel mai important proiect care cred ca trebuie sa ne anime in perioada urmatoare este un amplu proiect de reprofesionalizare a Romaniei, astfel incat educatia pe care o dam tinerilor nostri, formarea permanenta de-a lungul intregii cariere sa permita unui tanar si unui om din Romania sa poata din munca cinstita sa castige un salariu bun si sa-si faca o familie si sa-si intemeieze un camin. Acest proiect este un proiect care apartine si scolii romanesti dar si politicului romanesti. Este un proiect care, cred ca trebuie sa ne anime si este un proiect care aici, la Iasi, de ziua Europei consider ca este unul din cele mai importante.

Al treilea lucru care vroiam sa vi-l spun, niciodata in momente grele, clasa politica romaneasca nu a fost mai dezbinata decat acum. Suntem intr-un fel de virus al vrajbei, suntem intr-o perioada in care interese mici si meschine umbresc luciditatea gestului politic in interes national. Prea multa vrajba, prea mult scandal, prea mult interes ingust si prea putina inclinatie spre constructie si catre coerenta.

Poate ca 2009 este anul care, dupa 20 de ani de la revolutie si dupa trei ani de la intrarea in Europa, ar trebui sa reprezinte pentru Romania sansa unui nou inceput. Visul de a avea o Romanie demna si prospera, independenta, puternica, respectata in Europa nu are voie sa moara. Daca lucrurile vor merge in continuare asa cum merg astazi va garantez ca in razboiul geopolitic care a reinceput, in razboiul economic care se deruleaza in timp de vorbim, Romania va iesi mai slabita, in loc sa iasa mai puternica; va iesi, poate mai putin increzatoare in fortele proprii decat ceea ce avem ca potential national si ca resurse umane intelectuale si geopolitice.

In ultimul rand, ceea ce as dori sa va adresez de aici, de la Iasi, este un apel la completarea visului national romanesc. El a fost conceput de catre inaintasii nostri, bazat pe trei valori importante:  independenta, democratie si modernizare. Au fost cele trei mari valori, care impreuna cu traditia nationala, impreuna cu respectul fata de vecini si fata de minoritatile etnice, sau religioase au reprezentat, daca vreti, creuzetul statului national roman. Astazi avem obligatia sa facem un salt mai departe.

Avem nevoie in continuare de independenta, avem in continuare nevoie de a putea sa construim din aceasta tara, o tara care intr-adevar sa-si poata vedea propriul destin. Dar provocarea pe care o avem este acela de a impleti destinul national romanesc si cu un destin european, de a avea generozitatea de a deschide o mana de prietenie catre vecinii nostri. Avem obligatia de a regandi relatiile noastre cu rasaritul, avem obligatia de a regandi modul in care economia romaneasca va iesi din aceasta perioada dificila de criza economica. Este, poate, pariul cel mai important pe care generatia aceasta de romani, si ma refer in principal la cei mai tineri. Si apelul meu catre voi este de a nu pierde speranta ca in aceasta tara se poate reusi. Nu pierde speranta ca in aceasta tara se pot indrepta lucrurile care merg gresit, si sunt multe lucruri care sunt nedrepte in Romania.

Dar o natiune care crede intr-un proiect si o natiune care isi entuziasmeaza tineretul in jurul unui proiect este o natiune care are o sansa de succes. Trebuie sa lasam deoparte dezbinarea, sunt greseli pe care le-am facut. Institutiile nu functioneaza totdeauna bine. Banul public nu este cheltuit intotdeauna bine, dar stiu un singur lucru, si v-o spun ca om care a trait in ultimii 20 de ani momentele incerte de dupa revolutie, momentele de integrare in NATO, momentele de integrare in UE. Aceasta natiune a noastra are toate ingredientele unei natiuni de succes. Celor tineri si mai ales de aici, de la Iasi, sau din alte colturi ale Moldovei sau dincolo de granitele actuale ale Romaniei, va spun ca unul care a plecat in anii `90 la scoala si in strainatate dupa ce a facut scoala in Romania. Nu aveti nici un complex de inferioritate sau de provincialism fata de nici un alt tanar din Europa dezvoltata sau din America.

Nu exista o natiune care sa aiba un fond genetic de inteligenta, de adaptabilitate si de curaj si de speranta cum sunt romanii. Problema pe care inca o avem este de a ne regasi energiile nationale in jurul unui mare proiect, un mare proiect de societate, si daca inaintasii nostri de aici, de la Iasi au avut indrazneala si curajul sa dea Romaniei moderne un mare proiect identitar, apelul meu si provocarea care o lansam incepand cu mine si continuand cu voi toti, cu cei mai experimentati si cu cei care vin din urma, este de a avea indrazneala de a construi o Romanie care intr-adevar sa reuseasca, in care intr-adevar sa fii mandru ca traiesti in ea, in care intr-adevar sa-ti faca placere sa traiesti in ea; o tara in care sa vina ceilalti la noi sa invete asa cum a fost marea traditie a marilor scoli romanesti care au format elitele regiunii, decenii si decenii la rand. 

2009 este anul de cotitura pentru ca in acest moment, la fel ca in 1989, cand harta geopolitica a lumii s-a schimbat, in aceasta perioada si mai ales la granita de rasarit a Romaniei, jocul geopolitic continua cu intensitate. Se reaseaza lupta de influenta in regiune. Suntem granita de rasarit a Vestului dar trebuie sa avem curajul sa spunem ca suntem o tara care stie sa se deschida catre vecinii sai, si  ca avem o obligatie istorica pe care nu o vom uita niciodata, indiferent de cat de greu este fata de romanii care traiesc si muncesc dincolo de granitele Romaniei. Aceasta declaratie nu este o declaratie pe care cei care conduc astazi la Chisinau incearca sa o interpreteze ca un fel de actiune ostila si subversiva a Romaniei la adresa statalitatii republicii Moldova. Este o declaratie legata de bogatia Europei, e o declaratie legata de faptul ca ceea ce ne uneste nu trebuie  sa ne desparta si cred ca obligatia noastra este in continuare de a spune ca republica Moldova trebuie sa continue sa faca parte din proiectul european si sa spunem ca si vecinii nostri ucraineni, o tara mare si importanta, cu toate dificultatile trebuie incurajata sa mearga in continuare catre Europa.

Celor mai tineri, poate ca le suna putin fals sau poate ca va suna putin mai retoric ceea ce va spun eu dar va spun ca acest lucru a fost probabil gandit, poate spus mai bine decat mine, de un Kogalniceanu acum o suta si ceva de ani, de un Cuza acum o suta si ceva de ani, de oamenii care au facut istorie in aceasta tara si care au facut din niste provincii istorice risipite, un stat puternic la granita de rasarit a Occidentului. Aceasta este provocarea pe care o avem de infruntat, aceasta este semnificatia acestei zile importante pentru noi si aici, Iasiul si Moldova au in continuare un rol extrem de important de jucat. Pe 24 ianuarie am spus ca Bucurestiul are o restanta istorica fata de Moldova. Acum va spun de ziua Europei, ca Europa are o restanta fata de Romania dar si Romania are o restanta fata de proprii sai cetateni. Fiti ambitiosi dragii mei tineri prieteni, visati frumos, putem sa schimbam Romania in bine si acest lucru a fost posibil indiferent cat de greu a fost intr-o perioada istorica sau alta. In acest loc incarcat de istorie si in acest oras extraordinar de special, nu-i fac o declaratie de dragoste lui Nechita, ci fac o declaratie de dragoste acestui oras simbol al Romaniei, un loc in care ne regasim cu totii si care simtim ce inseamna sa fie locul unde parintii fondatori ai statului roman modern au visat, au indraznit, au sperat. Stafeta este la noi, daca noi nu suntem suficient de pregatiti pentru a aduce aceasta stafeta in directia cea mai buna, sunt absolut convins ca exista resursa umana si tinerime romana care sa duca stafeta Proiectul National mai departe.

Vreau sa spun in incheiere ca am o foarte mare asteptare pentru cei care vor reprezenta aceasta regiune de dezvoltare in Parlamentul European viitor. Vreau sa-i spun lui Catalin Ivan, cel care va fi cu certitudine unul dintre europarlamentarii de aici, din Iasi, vreau sa-i spun Minodorei Cliveti care este din Bacau, o mica rivalitate regionala care sunt convins ca nu functioneaza in aceasta zi; vreau sa-i spun lui Adrian Severin, cel care a condus echipa noastra in Parlamentul European, vreau sa-i spun lui Puiu Pascu, vreau sa-i spun lui Vasile Puscas si lui Adrian Severin; vreau sa spun colegilor nostri din Guvern, si acum fac o ultima si singura mea remarca politica in sens ingust:  am fost un partid care a influentat decisiv matricea democratica a Romaniei dupa 1990. Am facut si greseli, dar avem o vocatie de ctitorie si avem obligatia in acest an, sa punem o ctitorie de Romanie Moderna pentru inca 20 de ani de istorie, poate mai aproape de visul inaintasilor nostri.

Va multumesc foarte mult, Dumnezeu sa va ocroteasca si mult succes celor mai tineri!