Cred de aceea că, pentru a risipi îndoielile nu neîntemeiate legate de utilizarea acestor bani în campania electorală, premierul trebuie să vină neîntârziat în fața Parlamentului pentru a-și prezenta și detalia planurile referitoare la acest fond de investiții și dezvoltare.
Am susținut zilele trecute într-o conferință de presă la Senat de nevoia ca România să păstreze pârghiile minime pentru dezvoltarea unei economii naționale. Am cerut Guvernului să vină, înainte de a trece la privatizări pe bandă, în fața Parlamentului cu două strategii naționale – cea energetică și cea pentru exploatarea resurselor minerale -, pentru care să ceară și votul Legislativului. M-am arătat foarte îngrijorat în legătură cu sursa banilor obținuți din privatizări, mai ales că suntem într-un an electoral și premierul Ungureanu se pare că a căzut și el în patima cheltuielilor discreționare făcute din Fondul de Rezervă. De aceea, am propus, ca soluție, ca toți banii care se obțin din privatizările de anul acesta – nu uitați că, printre altele, vindem 15% din Hidroelectrica, a doua mare companie din România după Petrom, evaluată la 3,5 miliarde euro – să meargă într-un fond suveran de investiții al statului, după model norvegian.
Nu poate decât să mă bucure că premierul Ungureanu a preluat ideea mea și a vorbit, într-o emisiune la Realitatea TV, despre crearea după model norvegian, a unui fond național de dezvoltare. Se vede că primul-ministru este un observator public atent. Pasul pe care trebuie însă să-l facă e către explicarea mai clară a planurilor și către o mai mare deschidere în relația cu Parlamentul.
E necesar, cred eu, să explicăm ce este acest Fond suveran norvegian și cu ce se ocupă el. Fondul Global de Pensii al Guvernului norvegian (denumit până în 2006 Petroleum Fund) a fost înființat în 1990 ca un instrument de politică fiscală pentru a susține managementul pe termen lung al exploatării rezervelor de petrol ale Norvegiei. Fondul este administrat de Norges Bank Investment Management (NBIM), care acționează în numele și sub controlul Ministerului de Finanțe norvegian, care deține Fondul în numele poporului norvegian. Ministerul determină strategia de investiții a Fondului, pe baza consultării Parlamentului. De asemenea, Ministerul transferă periodic către Fond venituri provenite din exploatarea petrolului. Capitalul este investit în străinătate, pentru a evita ca economia norvegiană să se supra-încălzească și pentru a o feri de fluctuațiile prețului petrolului. Fondul investește în bonduri internaționale, pe piețele cu venit fix și în proprietăți imobiliare. Scopul este de avea un portofoliu de investiții diversificat, care să aducă cele mai mari profituri în condiții de risc scăzut, conform directivelor Ministerului de Finanțe.
În concluzie, Fondul servește drept un instrument care să permită abordarea provocărilor financiare generate de o populație în îmbătrânire și o scădere prognozată a veniturilor din petrol. În ciuda numelui, nu se plătesc pensii din acest Fond. Nu a fost luată nicio decizie politică, până acum, în legătura cu momentul în care Fondul ar putea să acopere costurile pensiilor. Este așadar strict un instrument de investiție, unul dintre cele mai importante din lume.
Așa cum este fundamental ca Guvernul să propună Parlamentului strategii naționale în domeniile energetic și al exploatării resurselor minerale, la fel de important este ca Executivul să vină de urgență în fața Parlamentului și să-și expună viziunea în legătură cu destinația fondurilor obținute din privatizările unor companii din sectoare strategice ale economiei. Dacă vrem să nu pierdem și ultimele pârghii de politică economică națională, dacă vrem să nu devenim chiriași în propria noastră țară, atunci înființarea unui Fond de dezvoltare și solidaritate inter-generațională, similar celui din Norvegia, este obligatorie. Cred de aceea că, pentru a risipi îndoielile nu neîntemeiate legate de utilizarea acestor bani în campania electorală, premierul trebuie să vină neîntârziat în fața Parlamentului pentru a-și prezenta și detalia planurile referitoare la acest fond de investiții și dezvoltare.
Plenul de marțea viitoare al Senatului ar putea fi un moment potrivit, mai ales că în sesiunea trecută, cu sprijin din partea tuturor forțelor politice, am aprobat în Biroul Permanent „Ora Guvernului”, care prevedea ca primul-ministru să vină, de două ori într-o sesiune, în plenul Camerei superioare a Parlamentului și să răspundă întrebărilor colegilor senatori. Din motive mai mult sau mai puțin știute, acest lucru nu s-a întâmplat până acum. Ar fi, iată, un bun prilej pentru ca atât Parlamentul să-și respecte propriile angajamente, cât și Guvernul să dea răspunsuri într-o chestiune fundamentală pentru viitorul economiei noastre.
