Cred că rolul nostru este un rol civic, pe lângă cel politic, pentru că avem în continuare resurse în România. Se poate transforma România într-o ţară decentă. Se poate face din România o ţară în care să ne facă plăcere să trăim şi să nu ne fie ruşine să ne arătăm paşaportul într-o ţară străină.

Interviul integral il puteti gasi aici

Când v-ați întors din America?

După peripeții, luni seară. S-a anulat o cursă de la New York la Londra și am ajuns târziu la București. Bagajele nu au venit....

Nici acum?

Au venit după asta.

Aveați ceva important în bagaje?

Nu știu. Ce a cumpărat nevasta-mea, dacă a cumpărat ceva. Cărți, ca de fiecare dată, cărți.

Și unde stați când vă duceți acolo?

Fie la prieteni, când e vorba de Washington. Avem mulți prieteni și mai stăm pe la ei. La New York am stat la hotel.

Ce am putea să spunem că s-a întâmplat important în vizita dumneavoastră?

S-a întâmplat că, spre deosebire de alte momente, pentru prima oară am simțit o preocupare strategică cu privire la ce se întâmplă în România și poate că este legat de ceea ce s-a văzut la televizor și am văzut la televizor și pe CNN, și pe Fox și pe NBC și pe ABC imagini legate de protestele de la București. Atunci când se vede violență la televizor, în presa internațională evident se crează o senzație de instabilitate și în condițiile în care lucrurile devin tot mai grave în Siria sau Iran, evident că americanii se uită cu preocupare la modul în care România, un aliat predictibil în regiune pare să fi devenit neguvernabil sau instabil din punct de vedere politic și strategic. De aceea, lumea m-a întrebat: Ce se întâmplă la voi? Ce se întâmplă cu manifestațiile? Ce credeți că o să se întâmple din punct de vedere al Guvernului? Ce o să facă Opoziția? Ce o să fac eu? Ce o să facă dl Băsescu?

Care a fost nivelul la care au avut loc aceste discuții?

Nivelul a fost înalt și foarte înalt în Administrație. La nivel de conducere a Congresului și al Senatului și la foarte mulți formatori de opinie, inclusiv în presa influentă americană. Și în comunitate româno-americană pe care am văzută și la Washington și la New York în număr foarte mare. Există în acest moment, n-aș spune un început de panică față de riscul ca România să devină neguvernabilă, cât o preocupare legitimă față de un aliat important și față de perspectivele de stabilizare.

Și ce le-ați spus?

Le-am spus ce am spus și public la București, cred că dl Băsescu a ratat cel puțin un tempo. Pentru că schimbarea Guvernului Boc trebuia să aibă loc mult mai devreme. Și asta spun fără patimă politică, este vorba de manual. Atunci când simți că se acumulează nemulțumire, că se erodează o guvernare, într-un sistem semi-prezidențial ca al nostru, soluția naturală de eliminare a nemulțumirilor și de evacuare a tensiunilor politice și sociale și economice este schimbarea garniturii. De aceea, senzația pe care o dă această mișcare făcută de domnul Băsescu este mai degrabă de o mișcare făcută sub presiune și cred că din punctul ăsta de vedere o schimbare a Guvernului Boc făcută anul trecut ar fi fost mult mai benefică pentru România și mult mai bună inclusiv pentru coaliția aflată astăzi la guvernare.

Foarte multă lume se întreabă ce rol au americanii în politica din România. Dumneavoastră sunteți perceput ca o personalitate politică agreată de americani și aș vrea să ne detaliați puțin cum credeți că pot influența viața politică din România?

Există și foarte multă mitologie cu privire la influența americană pe plan global și în România. Sunt influenți dar nu sunt influenți în sensul primitiv pe care unii îl dau acestui termen. Sunt foarte influenți în zona dură a sistemului românesc, în zona serviciilor, în zona Armatei, acolo sunt foarte influenți. De ce? Pentru că acolo există o colaborare extrem de strânsă. Asta în sine reprezintă o formă de influență destul de puternică. Dar din punct de vedere politic, să spună: Candidatul ăla sau ălălalt, Personajul X sau Y, sunt exagerate aceste evaluări. Dar în mod sigur, direct și indirect, influența lor este considerabilă. Așa cum, direct sau indirect, influența europenilor este considerabilă în România. Este o diferență de influență între americani și europeni. Dacă influența americană este în principal strategică, prin zona militară și de informații, influența europeană este în principal economică, dată de masiva prezență economică europeană în România, sistemul bancar, marile companii, și prin faptul că la Bruxelles se discută probleme care ne influențează viața de zi cu zi.

Din câte știm noi, vor merge în Statele Unite și Victor Ponta și Crin Antonescu. Știți ceva despre vizita lor?

Știu ceva despre o vizită a domnului Ponta. Informațiile mele spun că acest cuplu, care a mai încercat să meargă la Washington, va merge separat. Am auzit despre o intenție a domnlui Ponta de a vizita Washington-ul în luna februarie. Acest lucru am auzit și am fost informat.

Știți cumva până la ce nivel va merge?

Nu știu. Este problema dânsului.

Dar credeți că este așa de greu ca un lider tânăr de partid, posibil viitor prim-ministru, credeți că este atât de greu să fie primit la nivel înalt, acolo unde-și dorește el? De ce nu ar fi? Că văd că până acum nu a reușit.

Așa putem să ne întrebăm de ce domnul Băsescu a fost primit atât de târziu la Obama.

Dar a fost primit.

A fost. Există niște reguli foarte clare în America. Într-un fel sunt tratați liderii oficiali, liderii de țară, de Guvern, de Parlament și altfel sunt tratați liderii de Opoziție, oricât de buni sau răi ar fi, oricât de simpatici ar fi și oricât de mult s-ar zbate. Este o regulă destul de clară la ei, de protocol în care acordă în mod firesc celor care se află la Putere un anumit tratament, este firesc, reprezintă statul român, iar celor care se pregătesc de pe margine să devină lideri importanți li se acordă un tratament corect, amical, normal, dar fără să poată să aibă pretenția că sunt primiți la nivele comparabile cu liderii aflați în funcții oficiale. Probabil că domnul Ponta va avea parte de un tratament pe care l-au avut și alți lideri ai Opoziției în perioada precedentă. Sper să fie primit bine, pentru că a fost o imensă intoxicare anul trecut când am fost eu în vizită și când s-a învolburat atmosfera și la PSD și la USL, crezând că vizita mea acolo avea ca scop anularea sau inhibarea vizitei celor doi. Este o prostie fără seamă. Euc red că este necesar ca cât mai mulți lideri români, mai mici sau mai mari, cei care cred că ajung prim-ministru, sau poate că nu o să ajungă prim-ministru domnul Ponta, nu știm, dar cu cât mai multă lume se duce și vorbește și este cunoscută de America, de către Germania, de către China, cu atât mai bine pentru România.

Mi se pare interesantă această informație, că nu vor merge împreună, mai ales din multe semnale din ultimele zile, nu ar mai fi atât de apropiați. Puteți să detaliați această informație, că numai domnul Ponta va merge?

Aceasta este informația mea și cred că este o informație precisă pentru că am primit-o din surse americane.

Deci Crin Antonescu nu apare în această.....

Nu figurează că ar merge împreună. Sper ca domnul Antonescu să meargă și dânsul. Repet, este foarte bine să meargă. Este o mare prostie să vezi vizite ale unor personaje politice din România ca fiind în competiție. Este o competiție de imagine și de percepție, dar pe fond este bine să-i vadă cât mai multă lume. Și dacă mi-ar fi cerut sfatul și mi-ar fi cerut și sprijinul, probabil că ar fi putut să facă o vizită mai repede și la un nivel mai înalt decât cel pe care o să-l aibă.

Ce părere aveți despre primul ministru desemnat? Se spune despre el că ar fi foarte bine văzut în Statele Unite. Este o legendă sau nu?

Este cunoscut, pentru că atunci când ai fost ministru de externe și șef al unui serviciu de informații externe în mod firesc ai legături cu omologi de acolo. Dar nu aș spune că este cunoscut ca politician, ci este cunoscut mai degrabă ca tehnocrat. Este o diferență foarte mare între tipul de relații pe care le ai și le întreții atunci când ești într-o funcție oarecum tehnică, pentru că și funcția de la SIE estr într-o oarecare măsură tehnică, deși în mod evident este un mandat politic acolo, și ceea ce va face ca prim-ministru. Este o diferență imensă. Eu îl cunosc pe Răzvan Ungureanu. A fost un bun ministru de externe. La SIE nu cunosc, dar cred că a făcut o treabă decentă. La el va fi o problemă de viață și de moarte din punct de vedere al percepției pe care o are. Azi are o percepție bună. Nu cred că cei care spun că venirea unui fost șef de la SIE ca prim-ministru este o variantă de tip Putin. Nu este așa. Dar are o problemă foarte mare. Dacă el va fi perceput ca fiind prizonierul sistemului de putere al domnului Băsescu și al PDL-ului e pierdut. Singura lui șansă este să dea senzația și să încerce cu onestitate, chiar dacă nu reușește 100%, să dea senzația că nu joacă într-o piesă cu scenariul scris de altcineva, ci că este omul său, este cum zic americanii: his own man, adică stă pe picioarele lui, crede în niște chestiuni și chiar dacă nu le poate obține pe toate, reușește să facă o diferență netă între modul în care a fost guvernată România în perioada guvernului Boc și în perioada guvernării Ungureanu, dacă, evident, nu vor fi sincope în Parlament.

Credeți că va trece de Parlament?

Din semnalele pe care le am astăzi, de mobilizare din partea majorității și după ceea ce cred că au fost consultări, cred că cei aproape 30 de parlamentari în plus pe care îi are majoritatea vor fi suficienți pentru ca Guvernul să treacă, în afara unei sincope masive, fie o aripă a PDL nemulțumită de numiri, fie o defecțiune de ultim moment a UDMR-ului, ceea ce nu cred că se va întâmpla.

Foarte multă așteaptă intrarea dumneavoastră în viața politică.

Eu am intrat acum zece ani și nici nu am de gând să ies prea curând.

Ca să formulez mai exact, intrarea dumneavoastră în fruntea unei formațiuni politice.

Ce se întâmplă, nu cred că exagerez spunând că este o așteptare imensă în opinia publică pentru o altă formă de exprimare politică și o altă formă de onorabilitate în politică. Sunt eu cel care pot să anim și să mobilizez proporția imens majoritară a românilor care s-au plictisit de partidele clasice? Nu știu, nu este o chestiune ușoară.

Ce argumente aţi avea ca să fiţi?

În primul rând cred că la un moment dat va trebui să tragem o linie şi să spune: Da, este nevoie de schimbare. Este nevoie de un alt mod de a face politică. Este nevoie de o altă modalitate de implicare a profesioniştilor, a celor care au făcut ceva cu viaţa lor şi în viaţa lor, în deciziile din România şi pe de altă parte să spunem că nu absolut toţi cei care au făcut politică în România sunt neapărat atât de pătaţi, de inutilizabili şi de epuizaţi încât să nu mai avem nevoie şi de politicieni pe lângă această mare de profesionişti şi de oameni care vin cu o anumită prospeţime şi cu un anumit tip de competenţă şi de credibilitate. De aceea, eu aplaud ce a făcut Adriana Săftoiu, de exemplu. Pentru că atunci când s-a repezit Opoziţia, spunând: “ne dăm demisia din Parlament”, ceea ce era un gest radical, puternic. Poate cu semne de întrebare cu privire la eficacitatea sa, dar din punct de vedere al forţei mesajului ar fi fost o mişcare politică puternică şi înţeleg de ce Crin Antonescu şi unii liberali au susţinut şi înţeleg şi de ce unii PSD-işti au avut rezerve. Înţeleg ambele puncte de vedere, dar Adriana Săftoiu, din punctul meu de vedere, este un personaj politic mai mult decât “recuperabil”. Ar putea să facă parte dintr-o....

Aţi felicitat-o pentru gestul ei, zilele acestea?

Am vorbit. Am vorbit cu ea chiar înainte să plec, am să vorbesc cu ea şi în aceste zile. Nu am niciun fel de asociere cu Adriana Săftoiu. Dau un exemplu de politician, aşa cum sunt şi alţii în Parlamentul actual. În toate partidele sunt oameni onorabili, nu toată lumea care a făcut politică este neapărat ticăloasă, coruptă şi nenorocită.

Nimeni nu zice asta.

Unii încearcă să absolutizeze şi de aceea, de fapt, răspunsul la întrebarea dumneavoastră este, dacă voi reuşi şi vom reuşi, şi vom reusi si invitatia mea este catre toti cei care incearca sa faca lucruri similare, pentru ca sint foarte multe initiative civice profesionale si eu cred ca in acest moment trebuie adunate fortele si sa incercam sa facem un front comun mai larg care, intr-o prima etapa, in opinia mea, ar trebui sa aiba o dimensiune in principal, civic profesionala si abia in etapa a doua sa capete o forma politica in functie de dorintele celor care se implica in functie de sansele de a avea un rezultat foarte bun.

Vorbim despre etape dar alegerile s-ar putea sa bata la usa

Ele bat la usa

Va propuneti cu acest grup sa intrati in parlament?

Asta in mod sigur

Si veti intra? Ce argumente aveti?

In primul rind aceasta imensa asteptare, daca cel putin 60% din populatia Romaniei spune ca e nevoie de altfel de politica, cred ca daca vom reusi sa aducem oameni credibili, sa venim cu alt fel de organizare, altfel de comunicare. Un alt tip de credibilitate si cu doua lucruri, unul este legat de competenta si unul de cinste de integritate. Vor sa vada oameni care nu se duc acolo ca sa se imbogateasca. Si sint foarte multi oameni care raspund acestui criteriu. Daca oamenii care se vor prezenta in numele acestei miscari civico-profesionale.Obiectivul meu nu este electoral si politic, la limita, nici participarea la alegerile parlamentare nu este un obiectiv in sine, ci mai degraba obiectivul cel mai important este capacitatea de a nu pierde acest moment extraordinar de pozitiv pe care Romania il traverseaza.In aceste momente grele, nervul civic in Romania a fost zgindarit si lumea reactioneaza si cred ca mai important decit expresia politica acestei stari de spirit este mai important sa vedem ca ce inseamna ca acest reflex civic, de implicare a celor care pina acuma stateau pe margine fie efectiv dezinteresati, fie complet scirbiti.

Ne stringem intre noi astia curati si propunem solutii pentru guvernare. Ce inseamna daca nu sintem in parlament?

Asta e intrebarea pe care o sa o pun prietenilor mei, celor cu care ma voi asocia, si vom decide impreuna daca este nevoie de o exprimare politica, cum cred ca este nevoie, pentru ca daca nu participi la viata politica si publica este greu ca ideile tale sa fie respectate. De exemplu, eu aplaud ce a facut Alianta Pentru Romania curata, am contribuit si eu cu citeva idei, dar cred ca aceasta idee ca oferi tuturor un ghid de bune practici in guvernare, un ghid de transparenta si un ghig impotriva coruptiei, nu este suficient daca nu este internalizat de o formatiune politica.

In momentul in care dumneavoastra si prietenii dumneavoastra veti hotari sa va implicati direct in viata politica s-ar pune problema unei organizari in teritoriu cred ca este vorba de zeci de mii de activisti, de reprezentanti, alesi, candidati. Aveti deja pregatite aceste lucruri?

Alegerile locale sint foarte aproape si nici din punct de vedere legal, din pacate, in Romania ca o formatiune nou formata sa se poata inscrie in cursa electorala.

Deci la alegerile locale nu se pune problema sa participati.

Daca vor exista oameni extraordinar de buni pe care sa-i putem sustine ca independenti nu vom ezita sa sustinem acei oameni. E o lege absolut aberanta in Romania, va dau un exemplu din Slovenia, un partid nou infintat, Slovenia Pozitiva, a cistigat alegerile la doua luni dupa ce a fost infintat.

Si la noi cum este?

La noi este o lege destul de rigida care spune ca nu poti participa daca nu esti inscris cel putin cu sase luni inainte de alegeri. Pentru parlamentare in mod sigur este timp.

Si cam cind va veti hotari sa faceti...

Decizia mea este luata, este problema de saptamini pina cind v-om ridica steagul

Adica la un moment dat, o sa spargeti gheata, trebuie vina niste oameni langa dumneavoastra, sa fie vizibili, trebuie sa apara un program, probabil in primavara...

In foarte scurt timp. Ma intrebati de infrastructura umana foarte importanta pentru o formatiune politica... eu cred ca in acest moment exista modele de organizare la nivelul unor partide mai noi sau mai vechi din Europa, care permit formule mult mai suple si mult mai participative. Nu ma mai gindesc la partide cu ierarhii foarte rigide. Am trait intr-un partid, am condus un partid, stiu care sint fortele si limitele si cred ca am acumulat destul de multa experienta astfel incit sa stiu care este partea buna a modului clasic de a face politica cred ca este si o parte utila si pozitiva dar si partea care face rau si care face partidele neatractive, partide inchise, care inchid usa din cauza competitiei, partide prea putin transparente, partide care iau decizi in conclavuri mici in loc sa participe toata suflarea de membrii si de simpatizanti. Toata lumea da exemplul succesului fantastic al celor din Franta, de la Socialisti, care au avut la alegerile interne pentru desemnarea candidatului la Presidentie, 2,6 milioane de francezi care au participat. Este aproape mai puternic decit ce fac americanii pastrind proportia cu ce inseamna America cu 300 de miloane si Franta cu 60 de milioane. Deci iata ca se poate si in partide mai clasice sa se poata inova si sa se poata face politica mai diferit.

Doriti sa aveti o aparitie soc.

Vreau ceva diferit pentru ca e nevoie de ceva diferit, simt nevoia de ceva diferit si cred ca este singura modalitate de a cistiga putina incredere pe care sistemul politic romanesc a pierdut-o in acesti 20 de ani.

Ce cred romanii despre dumneavoastra, mai au incredere?

Si cu bune si cu rele, pina la urma lumea trebuie sa ma vada dincolo de dioptriile deformate si sa ma vada asa cum sint eu in realitate si daca o sa ma placa o sa ma urmeze daca nu o sa ma placa nu o sa ma voteze.

Ca orientare, cam pe ce linie pe ce zona in esicherul politic o sa fiti?

Eu cred ca in acest moment exista o foarte mare oboseala a partidelor, dar si a ideologiilor clasice din romania. Pentru ca social democratii au guvernat si pareau ca sint liberali, liberalii au guvernat si pareau ca sint social democrati, ai un asazis partid de dreapta care este azi la guvernare, zic de PDL, care are in continuare in sigla trandafirul socialist. Adică, din păcate spun, există o foarte mare oboseală a ideologiilor clasice. De aceea am să merg mai degrabă pe o chestiune de pragmatism. Până la urmă, dacă faci să meargă sănătatea sau educația în România nu este o chestiune de stânga sau de dreapta, deși, evident, inima noastră este în stânga și ne uităm la necazurile copiilor din mediile sărace, care nu ajung la școală, la bătrânii care se chinuie și nu au bani de medicamente și ne uităm și din perspectiva omului de afaceri catre trebuie să fie sprijinit să creeze valoare adăugată și locuri de muncă. Cred că acest clivaj articifial între stânga și dreapta în România poate fi spart, spunând: Accept soluții pragmatice dacă ele sunt în sensul dezvoltării societății: sănătate mai bună, educație mai bună, economie mai bună și mai cred că trebuie ceva care din păcate a lipsit din acești ultimi ani de zile: Un sentiment de patriotism economic mai pronunțat, pentru că este clar că indiferent de cât de multă nevoie ai de capital străin, de investiții străine, de bani europeni, de toate avem nevoie în cantități cât mai mari, absența unei politici economice naționale, absența unor campioni economici naționali, asbsența de capital românesc, care în clipa de față este strivit în această menghină între incapacitatea Guvernului de a-i sprijini în mod real și presiunea băncilor care nu-i mai creditează trebuie să găsească o rezolvare.

Toată lumea ştie că puneţi ceva la cale. Din câte vă ştiu eu şi din câte vă cunoaşte foarte multă lume sunteţi un om activ, tot timpul vă întâlniţi cu cineva. Chiar la acest interviu aţi întâziat faţă de ora stabilită pentru că aţi avut nişte şedinţe.

Îmi cer scuze.

Nu este nicio problemă. Am vrut să subliniez că aveţi o activitate, faceţi ceva. Deocamdată, totul este într-un con de umbră, totul este ascuns, nu putem şti. Am văzut în nişte poze de paparazzi un consilier italian, aţi luat masa cu el la un restaurant. Nu putem şti, vi s-au alăturat nişte oameni din PSD, din alte formaţiuni politice, câţi vin alături de dumneavoastră. Nu ştim nimic. De ce ne ţineţi într-un asemenea mister. Ce aşteptaţi?

Elementul surprinză este important. Este bine să fii pregătit atunci când lansezi ceva. Eu nu am avut niciun fel de plan să contruiesc altceva, până când furia oarbă a colegilor din conducere a condus spre acest deznodământ. Nu sunt un om care să mă pripesc sau să fiu disperat după un vehicul politic. Ştiu să-l construiesc, pot să-l conduc, sunt convins că în continuare este nevoie de oameni oneşti în ţara asta, dar nu sunt înnebunit nici după câţi parlamentari am astăzi. Sunt interesat să am mulţi parlamentari mâine, aleşi pe vot. Nu sunt înnebunit câte filiale sau câți lideri de la nu știu ce partid ni se alătură, pentru că ar fi bine să vină unii dintre ei, dar nu ăsta e scopul meu. Scopul meu este să vedem dacă putem să aducem aproape oamenii care până acum au stat în expectativă, oameni care sunt respectați în societate, oameni care pot să aducă certitudinea unor soluții concrete și oameni care să poată să aducă un aer de prospețime și de revitalizare a resursei umane în spațiul public românesc. Și acest lucru vreau să vă spun că este resimțit și în străinătate, în comunitățile românești. Am fost extrem de plăcut impresinat de întâlnirea cu românii de pe Coasta de Est și din Midwest-ul american, comunități masive. Sunt extrem de plăcut surprins de reacția multor tineri aflați la studii în străinătate sau în școlile și facultățile românești. Faptul că nu m-am grăbit să repet, să spunem, experimentul UNPR. Dau un exemplu proxim. Au mers pe o formulă clasică, nu vorbesc de motivațiile lor sau de moralitatea gestului, vorbesc pur și simplu de mecanica politică. Au făcut un partid clasic. Au fost la guvernare, au resurse, mai iau doi primari, mai iau trei parlamentari și sunt la mai puțin de unu și ceva la sută în sondaje. Este clar că orice formulă care reproduce un partid clasic astăzi nu are nicio șansă de succes.

Dar totuși, pentru deliciul cititorilor ziarului nostru, fără pretenția de a fi exacți, cam câți parlamentari aveți, cam câte filiale?

Avem în mod evident un plan...

În momentul ăsta, să zicem neoficial.

Suntem foarte avansați. Nu vreau să dau cifre, și nici nume.

Nume nu, dar putem să zicem “zeci de parlamentari”?

Suntem în acest moment în căutare, în principal, de profesioniști de calitate, din toate sfere socio-economice din țară și din străinătate. Suntem astăzi foarte avansați în practic toate județele țării și în marile metropole din străinătate, cu o organizare destul de avansată.

Având în vedere că dumneavoastră aveți calități mari de a-i depista și că ei sunt în număr mare acești oameni. Trebuie să recunoaștem că acesta este adevărul. Ați cooptat niște oameni, cel puțin la nivelul unor discuții. Din acest motiv, insist să-mi spuneți, vorbim de câteva zeci de filiale, de zece, peste zece, de câteva zeci de parlamentari, peste zece? Pentru deliciul cititorilor și pentru ca “prietenii” dumneavoastră din alte partide politice să simtă ceva pe șira spinării.

Eu vă spun că până la intrarea în campania pentru alegerile locale vom fi organizați la nivelul întregului teritoriu. Evident că foarte multă lume așteaptă să vadă ce fel de creație producem și nu este normal să crezi că înainte să creezi ceva, lumea se va încolona. Trebuie să pornim, vom porni în câteva săptămâni și sper să fie o chestiune atractivă și care să dea acest element de diferență strategică față orice altă formulă de exprimare politică în România. Aceasta este, de fapt, amibiția mea, și este singura cale de succes. Dacă vom reîncălzi o supă care s-a răcit, dacă vom încerca să copiem modele care astăzi nu mai au atractivitate în opinia publică vom intra în ceea ce se întâmplă cu întreg sistemul politic românesc: partide cu încredere de 8%, președinte care se bucură de încrederea a 8% din populație și intrăm într-o zonă cenușie din care vreau să evadăm.

Ce trebuie să se întâmple ca să fiți hotărât?

Eu sunt hotărât.

Ca să ne spuneți și nouă, ce trebuie să se mai întâmple?

Să-i dăm drumul, atâta tot.

Ar putea crede cineva că dumneavoastră ați putea fi Albă-ca-Zăpada?

Nu cred în scenarii făcute în alte părți. Nevoia de ceva diferent este imensă.

Așa a fost definită și noțiunea asta de Albă-ca-Zăpada. E parțial o glumă, dar ea definește....

Este o metaforă vizuală puternică. Și a fost inspirat domnul Lăzăroiu.

Și atunci, de ce să nu fiți dumenavoastră Albă-ca-Zăpada?

În primul rând, eu nu vin din basmul de la Cotroceni. Asta este prima diferență importantă. Nu vin din niciun fel de laborator al nimănui. Pur și simplu încerc să anim și să fiu un catalizator pentru cei care doresc să facă o altă politică în România.

Până la urmă, Albă-ca-Zăpada nu este un basm, nu este la Cotroceni. Vine din altă zonă.

Nu. Dar în mod cert asocierea cu domnul Lăzăroiu și cu laboratoarele Puterii a fost foarte puternică. Eu vin dintr-o complet altă zonă, dintr-o zonă care spune că așa nu mai merge, că trebuie încercat ceva diferit, dacă acest ceva diferit va avea succes aș fi cel mai fericit dincolo de ambițiile mele politice. Ar fi un lucru bun pentru societatea românească, ar fi un semnal de împrospătare și de înviorare, ar fi și mai multă competiție și asta este iarăși un lucru bun și nu în ultimul rând ar fi o formă de a retrezi un pic de speranță într-o societate atât de obosită și de dezamăgită. Pentru că să știți că acest lucru este extrem periculos pentru o țară pe termen scurt şi mediu. O ţară care este atât de slăbită şi de speriată de viitor, de dezamăgită de proprii săi conducători, lipsită de încredere în propriul său destin este o ţară uşor de a fi destabilizată, este o ţară fragilă. Într-un fel cred că rolul nostru este un rol civic, pe lângă cel politic, pentru că avem în continuare resurse în România. Se poate transforma România într-o ţară decentă. Se poate face ca România să evadeze de pe ultimul loc din UE, pentru că a venit şi Croaţia, care este înaintea noastră. Se poate face din România o ţară în care să ne facă plăcere să trăim şi să nu ne fie ruşine să ne arătăm paşaportul într-o ţară străină.

Vă propuneţi să vă adresaţi tuturor românilor, tuturor categoriilor de vârstă sau începţi prin a ataca tinerii?

Eu sper ca în primul rând cei care până acum au decis să nu voteze sau să nu mai voteze, să încercăm să le trezim interesul în exprimarea politică şi electorală. Este foarte foarte important. Pentru cei care până acum au votat, ştiu să comunic cu ei, îmi sunt dragi. Au votat pentru mine 5 milioane de români acum doi ani de zile, sunt foarte mulţi oameni din zonele mai vârstnice, mai necăjite, din mediul rural, din mediul urban, lume căreia îi înţeleg preocupările, pe care îi preţuiesc şi încerc să-i ajut.

Câţi credeţi, oare, că din cei 5 milioane mai sunt alături de dumneavoastră?

Nu ştiu şi e şi greu de spus.

Vedeţi cum vă înconjoară oamenii din jur şi când mergeţi undeva.

Niciodată nu am avut adversitate când m-am dus undeva. Când eram mare şef la PSD sau candidat, niciodată nu am avut adversitate la adresa mea şi când merg pe stradă şi mă întâlnesc cu oamenii este o primire decentă. Unii sunt mai rezervaţi, unii mai sceptici, dar de fapt şi de drept ceea ce se întâmplă acum în România este acest vid politic care s-a căscat şi aşteaptă să fie umplut. Şi va fi umplut. Sper să nu fie umplut cu mesaje ultrapopuliste, sper să nu fie umplut cu acelaşi tip de a face politică, care uite unde ne-a adus.

Vorbiţi de acelaşi tip de a face politică, dar şi dumneavoastră aţi jucat în filmul ăsta. Cum vă detașați acum?

De asta și spun că Albă-ca-Zăpada mi se pare o metaforă deplasată. Pot să spun că am învățat lucrurile care trebuiesc învățate și sunt lucruri bune pe care le înveți făcând politică, pentru că până la urmă este o meserie, este un mod de a te exprima, este un mod de a te organiza, dar și lucrurile care nu mi-au făcut plăcere și lucruri pe care nu le-aș mai face, printre greșelile pe care le-am făcut. Într-un fel, cicatricile care s-au adunat reprezintă și semne care, poate, te fac mai puțin atractiv, dar sunt și semne care te fac mai matur și mai solid în crezul tău. Acum am învățat să cunosc oameni între cei care vin și se gudură atunci când ești mare șef și cei care rămân alături de tine atunci când nu mai ești mare șef.