Luni, 23 ianuarie, am fost invitatul lui Ion Cristoiu la emisiunea "Ultimul cuvânt", la postul de televiziune B1 TV. În cadrul emisiunii am discutat despre protestele din ultimele zile, ultimele intâmplări de pe scena politica dar și despre drumul pe care trebuie sa pornească România.

Inregistrarea emisiunii o puteti gasi aici

Nelu Barbu:Voiam în primul şi în primul rând să-l întreb pe domnul Mircea Geoană nu de ce l-aţi invitat pe Traian Băsescu în Parlament, ci dacă soluţiile pe care domnia sa le-ar propune ar salva situaţia, pentru că am urmărit cu toţii ce s-a întâmplat astăzi în sesiunea parlamentară extraordinară şi parcă nu s-a ajuns, aşa, la un dialog.

Mircea Geoană: Nici nu era de aşteptat să fie un dialog. În primul rând, pentru că părţile nu erau dispuse la dialog. Emil Boc a continuat să învârtă aceeaşi placă, deja uzată, a patefonului, cu aceeaşi retorică. Opoziţia a învârtit ca un DJ alte sonorizări, politica. Eu când am spus că trebuie să vină în faţa Parlamentului Traian Băsescu, am spus un lucru care nu e neapărat constituţional – pentru că nu are obligaţia să vină în faţa Parlamentului –, ci pentru că în acest moment nu putem să ne prefacem că dialogăm cu Emil Boc despre criza actuală, pentru că Emil Boc nu este decât un pion, important instituţional, dar nesemnificativ din punct de vedere strategic la rezolvarea acestei situaţii. Domnul Traian Băsescu a creat această problemă, a creat-o, părerea mea este că a ratat câteva tempo-uri politice importante, pentru că intenţia domniei sale de a schimba Guvernul Boc este mai veche. Faptul că nu a reuşit s-o facă, din motive pentru care astăzi nu mai contează, nu mai contează de ce? Că s-a răzgândit, că n-a putut, că nu l-a ascultat PD-L, că i-a fost teamă de altceva, nu mai contează. Deci, din punctul meu de vedere, ceea ce am spus de şase luni de zile, că singura soluţie pentru a preîntâmpina o explozie socială, o erodare accelerată a puterii şi a instituţiilor statului, este o schimbare de Guvern pentru că într-o democraţie – când se încinge panoul electric dai drumul la siguranţa electrică, trebuie să dai drumul la ceva, trebuie să dai drumul de undeva. Şi de aceea am folosit faptul că astăzi, de exemplu, la Washington, în noaptea aceasta la noi, la ora serii la Washington preşedintele american, ca în fiecare an, are un discurs despre starea uniunii, despre starea naţiunii, şi am făcut o propunere. Dacă domnul Traian Băsescu a fost atât de locvace, atât de zglobiu comunicaţional în primele zile în care ieşea în conferinţe de presă practic zilnic, ceva neobişnuit pentru un preşedinte şi pentru stilul domniei sale, 40 de minute într-o emisiune de televizor un preşedinte de ţară să intervină să stea 40 de minute pe telefon e o chestiune nemaiîntâlnită. Şi atunci eu am spus altceva astăzi în Parlament: nu este normal ca un om care a avut curajul să anunţe şi a luat asupra sa, cu riscurile politice colosale, măsurile de austeritate, atunci a avut curaj să iasă în faţă, că au fost bune, că au fost rele, nu mai contează acuma, a avut curaj – mi se pare nefiresc ca preşedintele să se ascundă în acest moment, ca un fel de lup rănit care se ascunde undeva în spatele instituţiilor. Şi, în mod normal, ar trebui să vină în Parlament mâine, de Ziua Unirii. Poate facem şi o regulă ca în fiecare an preşedintele acesta şi următorii să vină cu un discurs despre starea naţiunii, ca o formă poate şi de recunoaştere istorică tardivă a semnificaţiei Unirii din 24 ianuarie între cele două Principate Române şi să ascultăm de la cel care a creat criza care este soluţia, în opinia domniei sale. Dacă nu este capabil să furnizeze o soluţie, înseamnă că are o problemă şi mai mare. În continuare cred că singura soluţie politică astăzi – vorbesc politic, nu vorbesc de stradă, nu vorbesc de mişcări de protest, nu vorbesc de grevă generală, nu vorbesc de militari şi rezervişti care ies mâine la demonstraţie cu ocazia Zilei Unirii. Singura soluţie în democraţia unei ţări este înlocuirea imediată a actualului Guvern. Iar dacă această formulă nu ţine, şi e posibil să nu ţină – din motive legate de PD-L, de actuala majoritate, din motive legate de opoziţie - de-abia acolo vorbeşti despre anticipate. Pentru că, pentru a ajunge la anticipate, trebuie să treci obligatoriu prin cădere de Guvern, iar ceea ce cred că opoziţia a făcut – profund greşit, comunicaţional cel puţin – este această comunicare extraordinar de disonantă, în care vorbesc pe nu ştiu câte limbi despre aşa-zisa demisie în bloc a parlamentarilor opoziţiei. Păi, măi frate, pe româneşte, fie te duci la USL, cele trei partide, tricefal – Antonescu, Ponta şi Daniel Constantin – ai o discuţie de trei zile, de şapte zile, cu Adrian Năstase, care spune că nu-i bine, cu Vanghelie, care spune că nu-i bine, cu Crin Antonescu, care spune că-i bine, ai o discuţie serioasă în spate şi ieşi de acolo cu o decizie omogenă, clară şi netă. Că e bine să-ţi dai demisia sau nu, cel mai rău lucru pentru opoziţie şi adaugă la acest sentiment că nici la opoziţie nu e o alternativă la actuala putere, este că ies 10 sau 20 de parlamentari PNL. PSD ce face, PC ce face? Eu ce-aş face astăzi? Dacă aş fi în locul celor de la opoziţie astăzi aş fi insistat pe ceea ce am propus eu: să nu mai existe întoarcere în vacanţă a Parlamentului României după ziua de mâine. Ce-i aia să te întorci în vacanţă când ţara fierbe?

Nelu Barbu: Este vorba de Constituţie.

Mircea Geoană: Ce Constituţie?

Ion Cristoiu: E sesiune extraordinară.

Mircea Geoană: Dar să fie extraordinară, de miercuri continuăm. Iar primul lucru care ar trebui să-l facă opoziţia astăzi, pentru a răspunde şi protestelor din stradă, este o moţiune de cenzură, în care spui extrem de clar – acest Guvern trebuie să plece. Este prima ta armă democratică, pe care trebuie s-o foloseşti. Mai mult decât atât, vreau să vă reamintesc că în urmă cu un an şi ceva, când a fost o moţiune de cenzură după anunţul măsurilor de austeritate, numai stângăcia lui Victor Ponta a împiedicat o cădere de Guvern atunci. Când spuneam că mai lipsesc două voturi – mai ţineţi minte? - mai am un parlamentar, mai am două. Eu cred că astăzi, în faţa unei moţiuni de cenzură, parlamentarii puterii nu vor mai putea fi forţaţi să stea în bănci. Este vorba despre supravieţuirea lor politică. Cred că în acest moment opoziţia, înainte să treacă la gesturi extreme... Eu pe Adriana Săftoiu o înţeleg, am auzit-o la Robert Turcescu înainte de emisiune, o înţeleg ce spune Adriana. Adriana are într-un fel dreptate. Dar eu spun că înainte să ajungi la un gest extrem trebuie să parcurgi, chiar rapid, câteva etape democratice obligatorii şi, în primul rând, epuizezi toate căile din Parlament. Eu cred că în acest moment o moţiune de cenzură ar avea şanse să treacă, pentru că nici cei de la putere să ştiţi că nu sunt complet autişti. Iar din punct de vedere politic, revin şi închid aici, este obligatoriu ca Emil Boc să plece. Este obligatoriu să se încerce o formare de alt Guvern. Dacă acel Guvern poate fi făcut şi cum poate fi făcut, este o conversaţie. Dacă nu se poate şi nu se poate, anticipate, de ce nu alegeri locale la termen? Eu cred că la nivelul Curţii Constituţionale se va decide că nu este constituţională comasarea.

Nelu Barbu: Vom vedea miercuri.

Mircea Geoană: Şi la limită poţi să faci alegeri în septembrie pentru Parlament, să faci în vară pentru alegerile locale şi să încerci până atunci să ai un Guvern care să facă să funcţioneze ţara cât de cât. Din punctul meu de vedere şi opoziţia a făcut astăzi un spectacol care nu-i face bine. Nu poţi să vorbeşti pe trei limbi diferite când vrei să dai un semnal de unitate şi de forţă.

Ion Cristoiu: Apropo de această observaţie, chiar vreau să dezlegăm această enigmă, într-o chestiune fundamentală care se numeşte adoptarea unei reacţii faţă de o realitate – nemulţumiri populare, proteste – USL se dovedeşte fisurată. Este o comedie sau chiar e o fisură? Pentru că dacă e o fisură, eu zic că să ne luăm bagajele... Aţi înţeles?

Mircea Geoană: Înţeleg.

Ion Cristoiu: Deci, nu este vorba de... Până acum au fost două decizii mari care erau decizii strategice. Ce facem noi, cele trei partide, în cazul mişcărilor de stradă, care e atitudinea? Au fost trei, două voci diferite. Şi cealaltă: ce facem noi în legătură cu demisia din Parlament? Problema este, dumneavoastră suspectaţi că e o comedie, în sensul că domnul Antonescu şi liberalii sunt împinşi să fie mai agresivi şi PSD urmează, sau chiar, în chip îngrijorător, este o fisură, pentru că dacă acum, iertaţi-mă, acum, în opoziţie, nu eşti unit – cum spuneţi dumneavoastră, nu te aduni trei zile – ce vei face când vei fi la guvernare, când va trebui să iei măsuri radicale uneori? Dumneavoastră îi cunoaşteţi foarte bine.

Mircea Geoană: Domnule Cristoiu, eu cunosc bine şi actorii, cunosc bine şi partidele de acolo, am condus PSD atâţia ani de zile, cunosc liberalii, am prieteni acolo.

Ion Cristoiu: Deci, PSD pe bune e reticent?

Mircea Geoană: Deci, în acest moment, USL dă o senzaţie mai puţin de uniune, cât mai mult de fricţiune. Şi vă spun de ce. Pentru că aceste decizii dramatice, sunt decizii severe, decizii fără precedent. Asta nu-i vorbă că facem grevă parlamentară două săptămâni, asta nu-i vorba că punem o moţiune de cenzură sau suspendăm preşedintele.

Ion Cristoiu: Corect.

Mircea Geoană: Şi acela e un lucru foarte sever.

Ion Cristoiu: Sunt decizii cu efecte care nu şti niciodată...

Mircea Geoană: Sunt decizii dramatice şi nu şti cum se duc.

Ion Cristoiu: Da.

Mircea Geoană: Şi atunci mie mi se pare nefiresc şi o spun ca om politic deja cu destul de multă experienţă. Eu nu aş fi îndrăznit ca preşedinte de partid să mă duc şi să anunţ, să enunţ o astfel de ipoteză fără să fi vorbi înainte cu propriile mele trupe, fără să vorbeşti cu grupurile tale parlamentare – întâi la PSDS, la PNL, la PC şi după aceea împreună. E vorba de nişte oameni. Ce s-ar întâmpla dacă doar o bucată din USL ar demisiona şi alta ar rămâne acolo? Ar fi un fiasco cumplit.

Nelu Barbu: Deocamdată aşa este.

Ion Cristoiu: Sau chiar la partide. Văd că domnul Meleşcanu... Chiar şi la PNL, dacă nu ai aprobarea tuturor...?

Mircea Geoană: Conform statutului PSD, domnule Cristoiu, aceste decizii se iau în Comitetul Executiv Naţional. Chemi liderii din ţară, vorbeşti cu grupul parlamentar, o pui pro şi contra, faci o analiză riscuri şi beneficii. După aceea vorbeşti în cadrul uniunii respective şi vii cu o soluţie. A, că o joci tactic, ameninţi cu demisia, perfect...

Nelu Barbu: Are un iz electoral adică?

Mircea Geoană: Faci întâi o grevă parlamentară şi dacă nu schimbaţi pe Boc până atunci, vă ia mama naibii, dacă nu faceţi a, b şi c. Nu credeţi că schimbarea lui Baconschi rezolvă politic problema de acuma. Pe Baconschi cel mult îl trimiţi la Paris să mai facă alegeri încă o dată acolo, că la aia se pricepe. Dar nu e un răspuns politic la situaţia de acum. Şi aşa cum critic puterea actuală la modul cel mai energic, pentru că nu este normal, în condiţiile în care ţara are o problemă, e o problemă, asta nu este o mimare, aceasta este o problemă serioasă, este o opinie publică care este în acest moment extraordinar de răzvrătită. Nu piaţa, ci starea de spirit din populaţie. Orice formă pe care Guvernul Boc va încerca să o treacă prin Parlament sau în dezbatere publică, cu privire la orice, domnule Cristoiu – chiar dacă vrei măsuri bune. Să spunem că ar fi nevoie de măsuri bune, vine FMI şi spune, bă fraţilor, puneţi management privat la companiile de stat, faceţi o chestiune cu sănătatea, faceţi nişte chestiuni. Se vor lovi de un zid de revoltă şi de respingere, pentru că cineva care-i la 10% cotă de încredere nu este capabil să guverneze. Şi atunci vin şi întreb încă o dată, pe domnul Băsescu şi pe cei de la PD-L în principal pentru că ei sunt vioara întâi: Măi, chiar nu vă daţi seama că în acest moment este nevoie de eliminarea, prin mijloace democratice, a unei surse de instabilitate şi escaladare socială chiar în funcţionarea instituţiilor de stat? Credeţi că jandarmii aceia sunt indiferenţi la faptul că sunt puşi să facă o muncă ingrată, în condiţiile în care li s-au jumătate din banii pe care ei îi câştigau până acum un an de zile? Credeţi că lumea din străinătate, când vede pe CNN repetat investitorii mai vin uşor în România? Deci, eu fac un apel către factorul politic existent, pentru că deocamdată ăsta este, să înţeleagă din partea puterii că este obligatoriu să dea un semnal de destindere politică a situaţiei. Sacrificarea lui Boc nu este un sacrificiu prea mare pentru PD-L, pentru că riscă să se topească, cum au fost ţărănişti acum câţiva ani de zile dacă rămân în continuare în formatul acesta. Iar dacă ei cred că strategia pe care PD-L-ul a avut-o, haideţi să arătăm populaţiei că sacrificiile pe care le-aţi făcut uite dau rezultate prin revenire economică, prin puţină creştere economică, prin revenire de salarii şi de pensii, astăzi nu mai funcţionează. De ce? Pentru că Europa vestică este în acest moment în pragul recesiunii, pentru că în Grecia se vorbeşte despre default controlat, uitaţi cu Iranul ce veşti sunt şi în mod sigur petrolul se va scumpi şi în mod clar prognoza economică globală şi europeană vor afecta creşterea economică din România. Şi atunci stau şi mă întreb: Până când preşedintele României continuă să tacă şi să nu vină cu o soluţie politică care să facă sens? A, că n-avem sprijin în Parlament e altă conversaţie. Dar schimbarea de Guvern este primul lucru. Dacă un Guvern poate fi instalat şi să fie un Guvern mai decent asta înseamnă că poţi să faci alegeri aşa cum cred că vor fi făcute, iunie şi eventual septembrie.

Ion Cristoiu: În noiembrie, da.

Mircea Geoană: Sau noiembrie. Dacă lucrurile nu merg, alegeri anticipate şi asta-i viaţa. mergem la anticipate şi acolo şi demisia parlamentarilor opoziţiei poate să fie o opţiune.

Ion Cristoiu: Rămâne în continuare enigma şi dumneavoastră nu mi-aţi răspuns la întrebare, ca un bun cunoscător al PSD. PSD minează această şovăire, şovăială faţă de deciziile PNL sau chiar partidul...?

Mircea Geoană: Nu este convins.

Ion Cristoiu: Partidul?

Mircea Geoană: Partidul nu este convins, aşa cât mă pricep eu la PSD.

Ion Cristoiu: Dumneavoastră dacă aţi fost la PSD aţi fi fost convins de beneficiile acestor gesturi radicale?

Mircea Geoană: Le-aş fi analizat.

Ion Cristoiu: Corect.

Mircea Geoană: Şi aş fi spus că dacă, eu aşa aş fi făcut. Fraţilor, în acest moment moţiune de cenzură. Prima chestiune, vreau să testez...

Ion Cristoiu: Rezistenţa coaliţiei.

Mircea Geoană: Rezistenţa majorităţii, este firesc să fie aşa.

Ion Cristoiu: Normal.

Mircea Geoană: Şi duc acolo în Parlament ceea ce strada îmi cere. Şi nu retorică să-şi dea demisia Băsescu, să cadă Guvernul. Nu, domnule, primul gest pe care dumneata îl faci, care este? Păi mă duc şi cer demisia cum se cere demisia, nu trompetă de la tribuna Parlamentului, ci prin acţiune politică în Parlament. 200 şi câţi sunt de parlamentari ai opoziţiei, eu aş vota şi eu în favoare şi cu alţi colegi care sunt independenţi şi spunem să cadă Guvernul actual. Şi de acolo vezi mai departe.

Nelu Barbu: Cred că-i singura soluţie, dacă-mi permiteţi.

Mircea Geoană: Altfel nici nu poţi.

Nelu Barbu: Pentru că Emil Boc a zis că nu demisionează şi n-are cine să-l schimbe altfel.

Mircea Geoană: Nici Traian Băsescu nu poate să-l determine să demisioneze, că nu-i permite Constituţia.

Ion Cristoiu: Observaţia domnului Geoană este corectă. Observ în ultimul timp o tentaţie a unor politicieni şi jurnalişti de a scoate din joc Constituţia şi regulile democratice. Vorbesc de revoluţie. Nu, în regulile democratice opoziţia în asemenea împrejurări depune moţiune de cenzură pentru a vedea rezistenţa coaliţie. Poate că în interiorul coaliţiei se nişte fisuri şi poate că unii pleacă, dar până când n-o testezi... E simplu, se poate depune moţiune de cenzură.

Mircea Geoană: Primul gest a fost corect şi stau şi mă mir şi mă întreb de ce cineva cu experienţa domnului Blaga, care azi e preşedintele Senatului, nu a simţit faptul că trebuiau cei doi preşedinţi ai Camerelor să cheme Parlamentul neîntârziat. Am avut nişte prieteni parlamentari din Italia, au fost la o întâlnire cu mine şi cu alţi colegi, parlamentari serioşi, grei, şi eu s-au şi dus în Piaţa Universităţii ca să vadă. Şi m-au întrebat: dar voi în Parlament ce reacţie aveţi la chestiunea asta? Şi eu am spus că Parlamentul e în vacanţă. Să cadă de pe scaun: Cum adică, Parlamentul României este în vacanţă când ţara fierbe şi CNN şi Euronews vorbeşte de altceva? Păi, trebuie să aştepţi să spună opoziţia, să chemi Parlamentul? Este o chestiune obligatorie, este o chestiune de reflex democratic minimal.

Nelu Barbu: Dacă e o situaţie de urgenţă până la urmă.

Mircea Geoană: Asta nu-i situaţie de urgenţă? Trebuie să declare cineva stare de urgenţă?

Ion Cristoiu: Dar nu era nici o nenorocire dacă convocai şi continuai sesiunea extraordinară. Domnule Mircea Geoană, spuneţi-mi, trecând în alt registru, credeţi că pedeapsa administrată domnului Baconschi, de revocare, este disproporţionată sau egală cu fapta comisă? Aşa o părere, ca politician.

Mircea Geoană: În primul rând, cred că domnul Baconschi a căpătat postul de ministru de Externe pentru isprava de la Paris când era ambasador, al alegerile din 2009. Deci, geneza nominalizării sale este o chestiune de natură electorală. Deci, nu pot să spun şi nu vreau să am o conversaţie cu privire la calificările domnului Baconschi. E o discuţie de un alt palier. Domnul Baconschi a încercat să genereze o mişcare de sprijin pentru PD-L, reinventând ceea ce a rămas din vechea mişcare ţărănistă creştin democrată, încercând să facă ceva pe zona aceea fără mare succes. Deci, eu nu cred că inabilitatea de comunicare, ca să nu spun tonul nefericit, inabilitatea de exprimare care...

Ion Cristoiu: La ministrul de Externe mai ales e...

Mircea Geoană: Este condamnabilă. Doi, un ministru de Externe nu are ce căuta în calificarea unei demonstraţii interne în ţara lui. Şi eu am fost ministru de Externe, eu am devenit membru de partid puţin mai târziu, dar am evitat fugind ca dracu' de tămâie să amestec politicul intern în discursul meu de ministru de Externe – în ţară şi străinătate. Deci, cred că a făcut o mare eroare, încercând să transforme poziţia sa într-o trambulină politică.

Ion Cristoiu: Care e adevărata cauză?

Mircea Geoană: Adevărata cauză este negocierea cu UNPR. Pentru că astăzi, când eşti vulnerabil...

Ion Cristoiu: Ce i-am zis eu mai devreme, că de mult îl... pe Baconschi.

Mircea Geoană: PD-L este vulnerabil în acest moment. Deci, se mai ţine de un fir de aţă guvernarea lor.

Ion Cristoiu: Corect.

Mircea Geoană: Şi atunci Emil Boc se ţine pe o bucăţică de fir de aţă. Şi atunci, evident, că tentaţia unor parteneri mai mici într-o majoritate e o tentaţie firească, o tentaţie carnasieră. Măi frate, dacă ăsta-i vulnerabil, iau şi eu o bucăţică de teritoriu, o bucăţică de putere, o bucăţică de funcţie? Şi, evident, din punctul meu de vedere, că pretextul cu Baconschi n-are nimic de-a face cu declaraţia lui Baconschi. Are de-a face cu o negociere în cadrul majorităţii, în care sunt convins că UDMR a mia cerut ceva. Nu ştiu ce. E legat de sănătate... Că şi maghiarii, UDMR cel puţin, au o capacitate de a simţi...

Nelu Barbu: UDMR sau UNPR a mai cerut ceva?

Mircea Geoană: Deci, n-are nimic de-a face cu Baconschi, este vorba de o negociere cu UDMR.

Ion Cristoiu: Ţi-am zis!

Nelu Barbu: Da, mi-aţi zis. Cere şi producătorul publicitate.

Ion Cristoiu: I-am zis că de fapt de mult îl pândeau şi...

Nelu Barbu: S-au vehiculat două nume.

Mircea Geoană: Iar domnul Baconschi înapoi la Paris, că mai avem alegeri de făcut.

Nelu Barbu: S-au vehiculat două nume astăzi, o să vorbim despre amândoi, dar după publicitate. Din nou în direct, aici la "Ultimul cuvânt". Discutăm în această seară cu domnul preşedinte Mircea Geoană, vorbim despre ce s-a întâmplat astăzi pe plan politic în primul rând şi vorbeam despre revocarea domnului ministru de Externe, Teodor Baconschi. S-au vehiculat două nume: Bogdan Aurescu şi Cristian Diaconescu. Mă rog, sursele spun că deja s-a hotărât cei din coaliţie pe Cristian Diaconescu. Dumneavoastră, care-i ştiţi pe amândoi până la urmă...

Ion Cristoiu: Păi, a spus domnul Geoană mai înainte de publicitate. Înseamnă că făcea parte dintr-o piesă să-l scoată pe Baconschi.

Mircea Geoană: Şi domnul Diaconescu şi domnul Aurescu mi-au fost colegi, îi cunosc bine, sunt oameni competenţi. Nu-i asta problema. Problema este că în acest moment poziţia lui Emil Boc în sânul PD-L devine tot mai şubredă, pentru că atunci când o poziţie care revine partidului tău – îmi cer scuze că revin.

Ion Cristoiu: Da, e foarte bună şi foarte important.

Mircea Geoană: Şi nu-i o poziţie oarecare, e o poziţie de vizibilitate. Nu sunt bani acolo, nu sunt bani pentru săli de sport, nu sunt bani pentru şosele, nu sunt bani, dar este imagine, este influenţă externă, funcţie importantă. Şi atunci eu cred că în seara aceasta la întâlnirea de la PD-L vocile care-i cer demisia, în premieră, lui Emil Boc în interiorul structurii pe care o conduce...

Nelu Barbu: Domnul Voinescu a spus că nu s-a cerut niciodată.

Ion Cristoiu: Ei!

Mircea Geoană: Eu sunt convins că a existat o astfel de conversaţie. A, public, ce spune purtătorul de cuvânt, spune că n-a fost nimic. Evident că a fost, pentru că sunt oameni care n-au uitat Congresul PD-L de acum câteva luni de zile, când Vasile Blaga a plecat 70% şanse şi s-a trezit că a pierdut printr-un concurs de împrejurări. Şi de aceea eu cred că în acest moment discuţia din interiorul PD-L devine tot mai nervoasă, pentru că nu-ţi convine să dai o funcţie a ta, a partidului tău. Cu ce a binemeritat UNPR, în afară de loialitate, să primească o funcţie în plus? Sunt mai mulţi parlamentari? S-a întâmplat ceva? E vreo problemă ca PD-L...

Ion Cristoiu: Dar de....

Nelu Barbu: Dar nu sunt mai mulţi decât UDMR-iştii?

Mircea Geoană: Atunci când devii şantajabil, că e vorba de un şantaj politic în sensul bun, nu vorbesc în sensul rău, în sensul negocierii, în clipa respectivă poziţia lui Emil Boc este şi mai şubredă. Dacă este ceva de schimbat, în afară de Emil Boc, este absolut toată garnitura economică din Guvern României. Şi nu vorbesc de Guvernul acesta. Deci, în clipa de faţă mă uit cu invidie la polonezi. Nu vorbesc de primul ministru, care e un prim ministru bun, nu vorbesc de preşedinte care e un preşedinte bun. Dar vorbesc de cei doi piloni care fac astăzi ca Polonia să fie percepută ca una din cele mai dinamice, atractive, stabile şi influente ţări din Europa, care sunt ministrul de Externe, Sikorski, care a avut curajul să meargă la Berlin, să aibă un discurs la Berlin în care i-a spus Germaniei în faţă "fie conduceţi, fie vă daţi la o parte, dacă nu puteţi conduce Europa către succes, spuneţi că nu puteţi şi vin alţii să vă ia locul, şi ministrul de Finanţe, Rostowski, care este pur şi simplu un om care atunci când la Ecofin, la Consiliul de miniştri de finanţe de la Uniunea Europeană, vorbeşte polonezul, tace neamţul, tace francezul, pentru că îl respectă, atât de bun e. Şi atunci stau şi vin şi vă spun, în clipa de faţă, este obligatoriu să încercăm pe lunile care au rămas până la alegeri – anticipate, la termen – să punem echipa care cât de cât ar putea să mai ţină cârma dreaptă.

Nelu Barbu: Un guvern de tehnocraţi?

Mircea Geoană: O combinaţie de politici şi cu tehnocraţi, dar oricum competenţă mai multă în zona economică - la finanţe, la probleme de muncă. La fonduri europene ministrul Orban pot să spun că merge puţin mai bine. In ceea ce se întâmplă de fapt în acest moment şi prin faptul că opoziţia dă senzaţia aceasta de desincronizare şi de lipsă de coerenţă... Dacă aş fi făcut altceva în zilele acestea, în locul opoziţiei, mitingul USL OK, miting USL, asta e, miting de partid.

Nelu Barbu: Cum a fost mitingul USL?

Mircea Geoană: A fost un miting de partid.

Nelu Barbu: A fost un succes?

Mircea Geoană: Cred că a fost puţină lume. Eu mi-aduc aminte că în 2008 de 1 Mai, când am decis să facem prima manifestaţie de 1 Mai, cum se face în toată Europa, pentru un partid de stânga, am avut vreo 25.000 de oameni numai PSD, PSD singur a scos 25.000 de oameni în 2008. Deci 10.000 de oameni împreună sau 7 sau 8 sau 10 câţi au fost este foarte puţin şi arată iar un grad inegal de mobilizare. Pe mine m-a deranjat ca fost PSD-ist, acum sunt independent, să văd că sunt mai mulţi liberali la miting decât PSD-işti. M-a deranjat. Eu sunt partidul cel mare, eu sunt cel care de obicei mobilizez, eu am şi structuri mai multe în teritoriu. Deci, acolo a fost ceva. Nu vorbesc de faptul că s-a făcut miting. Probabil că era bine să fie un miting politic, n-am nimic împotrivă. Deci, astăzi ceea ce trebuie să facă opoziţia în mod obligatoriu. Să se resincronizeze şi să ajungă la un numitor comun. Şi doi, pentru numele lui Dumnezeu, să înceapă să vorbească despre soluţii, să scoată nişte miniştri alternativi, să spună că pentru locuri de muncă, pentru atrageri de fonduri europene, pentru problema sănătăţii – e un subiect care arde – pe problema educaţiei – un subiect care arde. Şi atunci, în loc să intri strict în acest război al retoricii care se escaladează – OK, până la un anumit punct merge – ceea ce aşteaptă lumea astăzi este să vadă data viitoare ceva va conduce această ţară. Îi înlocuim pe unii cu alţii, pleacă Băsescu şi vine altul, schimbăm un partid şi vine altul, năravurile rămân aceleaşi. Şi aş vrea să fac un mic comentariu şi o invitaţie pentru cei care se uită la emisiunea dumneavoastră şi să-i rog să se uite puţin pe site-ul Alianţei pentru România Curată şi este romaniacurata.ro. Este o iniţiativă şi o invitaţie pentru factorul politic din România să cadă de acord cu privire la câteva principii de integritate şi de luptă reală împotriva corupţiei. Şi vreau să spun că şi-a făcut Alina Mungiu şi cei care concură la această încercare de a spune "Astea sunt câteva lucruri" legate de finanţarea campaniilor politice, legate de achiziţiile publice, legate de răspunderea materială atunci când cineva care este în funcţie antrenează pagubă pentru bugetul de stat şi pentru bugetul cetăţeanului. Şi cred că coagularea mediului civic şi faptul că au apărut atât de multe iniţiative – mişcarea pentru nu ştiu ce, mişcarea pentru nu ştiu care, alţi profesionişti, alţi oameni – cred că dacă aceste forţe ar avea tăria să se adune în jurul aceleaşi mese şi să decidă, măi fraţilor, este bine că suntem mai vocali, mai puternici din punct de vedere civic, dar fără o exprimare politică se vor schimba partidele dar năravurile vor rămâne aceleaşi. Şi cred că în acest moment este potenţial imens de apariţie a unei a treia forţe, nu ştiu cum să-i spun, între actuala putere şi actuala opoziţie. Nu este uşor, dar cred că în acest moment există spaţiu suficient pentru o astfel de construcţie, civică şi după aceea politică

Ion Cristoiu: Am şi eu o întrebare, că a venit să mă ajute domnul Mircea Geoană. Ca om care ca şi dumneavoastră – sau eu cel puţin ca observator al vieţii politico-electorale din România – constat o premieră. Deci, de fiecare dată când un partid – PSD ţineţi minte pe vremea CRD, ultimul an de alegeri, Alianţa DA înainte de alegeri – de regulă, stând bine în sondaje, nu făceau nimic, adică aşteptau să se erodeze Guvernul. Ce se întâmplă cu opoziţia acuma de e aşa de... Ştii că vei câştiga, da? De ce acuma încerci să schimbi ceva. Ce-i face pe ei să fie acuma neliniştiţi? Ba, dimpotrivă, aş fi interesat, cinic, să nu cadă Guvern Boc, nu-i aşa? Ce i-a apucat?

Mircea Geoană: Cred că cu toţii simţim presiunea, tensiunea şi energia care vine din protestul public şi din profunzimea societăţii româneşti. Cred că nu a mai fost un sentiment atât de acut de revoltă, de indignare – nu vorbesc de protest, de indignare – de sentiment de epuizare...

Ion Cristoiu: Aşa e.

Mircea Geoană: De sentiment de teamă, de incertitudine, de teamă faţă de viitor. Şi are o teamă şi omul necăjit şi antreprenorul, şi tânărul educat şi cel care acuma merge la şcoală la ţară undeva. Deci, e un sentiment de nesiguranţă care este extraordinar de puternic. Nu l-am mai simţit de mult. Au mai fost momente de nesiguranţă, în 1998 era să facem noi default, să avem probleme cu datoria ţării. Au mai fost situaţii complicate, dar parcă niciodată nu a fost un astfel de sentiment de epuizare a unui proiect politic şi cred că este legat şi de altceva. Se fac acuma cinci ani de la aderarea noastră în Uniunea Europeană , 2007-2012, şi după cinci ani de speranţe – eu am crezut, dumneavoastră aţi crezut, toţi am crezut – că automat o să înceapă să vină prosperitate, că o să recuperăm decalajele, că o să fim şi noi cu haina pusă pe noi ca oameni decenţi şi civilizaţi şi mai prosperi. Şi acuma, după intrarea Croaţiei, că au aprobat prin referendum ieri, acuma suntem ultimul din 28, nu ultimul din 27. Deci, se acumulează aceşti factori. De aici şi situaţia paradoxală. Domnul Cristoiu are dreptate, privind retrospectiv secvenţele politice de după '90, este că în mod normal astăzi la erodarea preşedintelui şi a PD-L opoziţia ar fi trebuit pur şi simplu să stea calmă, să se uite cum se prăbuşesc.

Ion Cristoiu: Corect.

Mircea Geoană: Pur şi simplu, în mod normal vasele comunicante electorale ar fi trebuit să conducă automat mutarea acestor voturi către opoziţi şi o parte de voturi către o opoziţie mai radicală şi acest lucru este după manual. Ce se întâmplă astăzi cu o masă importantă de votanţi şi de cetăţeni români care nu se mai regăsesc în opoziţie.

Ion Cristoiu: A, şi nu se duce.

Mircea Geoană: Aici este miezul problemei.

Ion Cristoiu: Nu are 70%.

Mircea Geoană: Şi atunci opoziţia a mai făcut o greşeală tactică, din punctul meu de vedere. Ce rost are să spui că trebuie să faci 51%, trebuie să spui că vrei să câştigi alegerile.

Ion Cristoiu: Corect.

Mircea Geoană: Şi-au pus artificial o ştachetă care părea să fie uşor de depăşit în trei partide, dar vă spune unul care a mai avut coaliţie de trei partide sau patru în spate, nu se reflectă automat. Majoritatea liderilor de partid din spatele meu – şi eu am făcut poză cu Crin Antonescu, cu Iohannis, cu Pambuccian de la minorităţi – şi am crezut şi eu şi a fost o greşeală, a fost o iluzie să crezi că automat votanţii potenţiali ai fiecărei formaţiuni vin buluc 100% şi votează cu acea formaţiune. Astăzi, faptul că România nu creditează opoziţia cu scoruri pe care ar fi trebuie să le aibă şi nu mai creditează sub nici o formă actuala putere, este o iluzie pentru cei de la PD-L şi UNPR să creadă că pur şi simplu stând, nefăcând nimic până în toamnă vor face un scor decent. Vor fi pustiiţi, vor fi călcaţi în picioare politic, pentru că lumea nu-i mai suportă. De aceea cred că e interesul lor ar fi să facă o mişcare politică acum, interesul lor şi al domnului Băsescu ar fi să dea drumul la o supapă de evacuare a energiei negative imense din societate. Nu cred că o să vină Albă ca Zăpada în România, dar cei şapte pitici, harnici şi meseriaşi care să înceapă să spună – am soluţie pentru educaţie, am soluţie pentru sănătate, am soluţie pentru locuri de mu că, am soluţii pentru agricultură, am soluţii pentru reprezentarea externă a României. Cred că în acest moment, faptul că opoziţia nu convinge, iar puterea este practic în disoluţie, creează loc pentru un culoar care e posibil să fie umplut de o altă structură sau de alte structuri politice.

Nelu Barbu: Dar dacă mâine ar fi alegeri anticipate, la situaţia actuală când nu există propuneri, nu există programe concrete, absenteismul la vot cred că ar fi la cote alarmante.

Mircea Geoană: Posibil.

Nelu Barbu: Şi atunci nu am reveni din nou la aceeaşi situaţie în care oamenii ar începe – stai un pic că nu eşti preşedintele meu că nu te-am ales că eu nu am fost la vot, ş.a.m.d. cum rezolvăm problema asta?

Mircea Geoană: Încă o dată, pentru sănătatea corpului democratic românesc şi ca un tribut pentru renaşterea sentimentului civic din România, pe care-l salut din toată inima, dincolo de faptul că au fost violenţe pe care nu trebuie să le acceptăm de ambele părţi – şi forţele de ordine şi o parte dintre protestatari – dar în sine faptul că în sfârşit mămăliga noastră tradiţională a început să bolborosească, a început să spună că există în acest moment un sentiment viu şi un nerv democratic autentic în România. Sunt mândru de acest lucru, e un lucru foarte bun. Dacă acest nerv civic, democratic ar putea să găsească şi o reprezentare dincolo de protest, dincolo de vocea profesioniştilor, de vocea românilor mai tineri în principal, de cei care în mod normal nu vin la vot sau nu ar mai veni la vot, că sunt două categorii – care nu vin la vot de fel şi care nu mai vin la vot spunând: Nu am cu cine să votez. Piaţa Universităţii de fapt a spus – nu avem cu cine să votăm. Este o invitaţie pentru forţele pozitive din societate, nu spun de forţe politice, de forţe civice, de forţe civico-politice. Există obligaţie de a nu lăsa lucrurile să meargă aşa. Cred că de participarea la vot a acestui segment de populaţie, care în clipa de faţă spune că nu are cu cine să voteze, depinde sănătatea democraţiei româneşti şi calitatea guvernării în această ţară în următorii ani.

Ion Cristoiu: Să înţeleg că ce s-a întâmplat în ianuarie vă dă mai multă încredere în proiectul dumneavoastră politic?

Mircea Geoană: Creează condiţii mai bune pentru o mişcare civică şi politică nouă. Nu pot să spun, pentru că...

Ion Cristoiu: Mişcare politică desprinsă din civic înţeleg?

Mircea Geoană: Este obligatoriu, asta este opinia mea. Cred cu tărie acest lucru şi cred că nu mă înşel şi o simt şi din discuţiile cu foarte multă lume – şi acasă şi afară. Toată lumea spune că dacă va exista o formulă care să dea certitudinea a două lucruri obligatorii – mai multă integritate, mai multă cinste, mai puţină hoţi şi mai multă meserie, mai mult profesionalism, mai multe soluţii pragmatice – nu neapărat ideologice...

Ion Cristoiu: Nu, pragmatice.

Mircea Geoană: În acel moment, cineva va putea să creeze această relaţie între corpul de profesionişti şi de oameni serioşi care există în ţara asta din abundenţă şi un factor politic care cât de cât este credibil, în clipa respectivă cred că o astfel de mişcare civico-politică are o şansă foarte bună în acest an, indiferent de calendarul foarte strâmt pe care-l avem în faţa noastră să reuşească. Voi fi eu cel care poate să anime o astfel de mişcare, eu unul cred că da. Dar nu este simplu şi nu-mi fac iluzii sau să mă bat cu pumnii în piept spunând că sunt singurul care pot să fac acest lucru. E nevoie de o echipă, e nevoie de oameni, mai sunt în toate partidele câţiva oameni, nu atât de puţini, care sunt totuşi oameni onorabili, nu toţi sunt nişte scursuri în societate...

Nelu Barbu: Şi cum facem delimitarea?

Mircea Geoană: Depinde de ei. Eu dacă aş vedea astăzi un număr de oameni politici actuali care spun uite soluţiile propuse de "România Curată" pe câteva chestiuni care să fie la baza modului în care funcţionează politica şi o viitoare guvernare, eu cred că acei politicieni – care ar putea să jure cu mâna Biblie şi să se ţină de cuvânt că respectă câteva chestiuni care nu sunt complicate, se întâmplă în orice altă ţară democratică - cred că în clipa respectivă purgatoriul prin care trebuie să treacă actuala clasă politică ar putea să fie parcurs decent, pentru că nici nu putem să credem că o simplă mişcare civică, fără o zonă politică şi o zonă de organizare şi câştigare de alegeri poate să aibă succes.

Ion Cristoiu: La analiza dumneavoastră vă supun atenţiei şi o altă acuză, poate nu fundamentală a bolboroselii, nemulţumirii şi ea nu se reduce la aceste proteste, cred că lipsesc extremele în politică, dacă aţi observat. Şi PSD s-a dus spre centru, PNL, mă rog, spre centru. Dacă noi am fi avut, poate chiar pentru sănătatea democraţiei, nu mai avem, poate o să vă mire, o extremă dreaptă ca partid care să canalizeze prin dispariţia sau erodarea PRM, care să canalizeze că e multă nemulţumire şi culmea nici măcar un partid la stânga PSD.

Mircea Geoană: O stângă radicală.

Ion Cristoiu: O stângă radicală, care, dacă aţi observat, o mare parte din protestanţi sunt radicali. Or, partidele s-au grupat la centru. Şi PD-L e pe undeva pe la centru.

Mircea Geoană: Şi UNPR până la urmă.

Ion Cristoiu: Nu mai avem, ca în alte ţări, acele partide radicale de stânga sau de dreapta, care sigur pot să ia 4-5%, dar canalizează. Cred că asta este una din cauze.

Mircea Geoană: Eu cred că există o epuizare atât a sistemului politic din ultimii 20 de ani, e o epuizare evidentă, domnule Cristoiu.

Ion Cristoiu: E ca cel în care au apărut legionarii. Pe bune.

Mircea Geoană: Este o situaţie similară.

Ion Cristoiu: Da.

Mircea Geoană: Har Domnului că nu mai sunt condiţii...

Ion Cristoiu: Când s-au epuizat partidele politice?

Mircea Geoană: Am dat, cu ocazia unei emisiuni tot la dumneavoastră, exemplul din Italia din 1990. Când după „Mani pulite”, operaţiunea "Mâini curate", după ce au căzut partidele clasice, a venit Forza Italia, o mişcare civico-politică, care a dominat scena politică italiană timp de 15 ani. Evident că şi acum au probleme, au ajuns din nou la epuizare şi acum se gândesc cum să se mai inventeze o dată. Deci, este o anume ciclicitate în care un sistem politic are viaţă şi după aceea se erodează. Răspunsul meu la întrebarea dumneavoastră: vor fi două curente mari în România. Un curent populist, un curent radical care va cuprinde elemente de dreapta extremă şi stângă extremă într-un conglomerat care se întâmplă şi în alte ţări europene. E al doilea mare curent în România şi sper ca el să aibă până la urmă succes şi să poată să aducă soluţii este un curent bazat pe pragmatism şi pe soluţii profesionale şi cu oameni care să degaje un anumit grad de competenţă şi de credibilitate, pentru că astăzi nici măcar curentul foarte radical nu va putea convinge mai mult decât o porţiune, importantă dar totuşi marginală de cetăţeni. Pentru că atunci când vorbeam de nesiguranţă, de incertitudine, prima reacţie a unui cetăţean în România sau în altă parte este să spună: Mă, ştii ce, sunteţi toţi nişte ticăloşi şi mă duc către primul care-mi poate exprima revolta şi nemulţumirea mea faţă de voi toţi – nişte hoţi, nişte netrebnici, nişte nenorociţi. Şi este o voce care spune că: votez cu el pentru că mă răcoreşte, mă exprimă pe mine în nemulţumirea mea. În condiţiile în care ziua de mâine este extrem de înceţoşată, în condiţiile în care nu ştii ce se întâmplă şi în care lumea simte nevoia şi de certitudini cu privire la nişte ancore de dezvoltare, creştere economică, repoziţionare în plan european, eu cred că aceste două curente sunt curentele care vor fi în rivalitate în perioada următoare.

Ion Cristoiu: Credeţi că preşedintele Traian Băsescu este epuizat electoral?

Mircea Geoană: Electoral în mod cert da. Instituţional, această perioadă i-a fisurat în mod semnificativ un soclu, care chiar în condiţii de ostilitate masivă a populaţiei era un soclu al unui sentiment de infailibilitate.

Ion Cristoiu: Corect, aşa e.

Mircea Geoană: Al unui sentiment că indiferent, oricât de mult l-ar înjura lumea, este acolo şi este beton, este stâncă. Vreau să vă spun că fisura aceasta este importantă, se simte, se aude.

Ion Cristoiu: Tăcerile, renunţările.

Mircea Geoană: Tăcerea aceasta se aude, se aude mai tare decât conferinţele de presă de la Cotroceni. Deci, în clipa de faţă – şi n-o spun nici măcar cu patimă politică...

Ion Cristoiu: Dă impresia de slăbiciune, ceea ce e cel mai grav.

Mircea Geoană: În clipa de faţă – ceea ce americanii vorbesc de ultima perioadă a unui preşedinte, a unui mandat, un preşedinte pe ieşire, pe exit – în mod normal această stare ar fi trebuit să înceapă undeva în ultima perioadă a lui 2013, după ce preşedintele României, că-ţi place sau nu-ţi place ar mai fi instalat unul sau două guverne, conform Constituţiei.

Nelu Barbu: Vă mulţumim foarte mult pentru prezenţă, ne vedem mâine seară la aceeaşi oră, ora 22. Să aveţi o noapte liniştită.