Europa este la rascruce. Insasi fundamentul principiului solidaritatii este pus in discutie. A sosit timpul deciziilor majore pentru proiectul european, iar conservatorii sunt pe cale sa impuna austeritatea cu orice chip drept dimensiune centrala a efortului de depasire a unei crize care nu mai e demult doar economica sau financiara, ci una structurala, cu adanci consecinte sociale si politice.
Acest lucru este atât greşit, cât şi imoral, având in vedere ca cele mai mari consecinţe le suporta populatia. Statul social si statul bunastarii sunt cetatile asediate ale Europei la inceput de secol XXI. Dintr-un capat in altul al continentului european, guvernari de dreapta echivaleaza cu incapacitatea proprie de a gasi solutii adecvate pentru impunerea unei cresteri economice durabile si echitabile cu necesitatea suspendarii modelului social si de dezvoltare care a produs rezultate palpabile pentru Europa in ultimii 50 ani.
A sosit timpul ca stânga sa aleaga din nou actiunea, o dezbatere energica, nu sa se refugieze in discurs steril. Renasterea social-democratilor si a socialistilor in tarile UE este strâns legata de dezbaterea pe care stânga progresista europeana va fi capabila sa o genereze, sa o anime si sa o orienteze in directia atingerii obiectivului unui trai mai bun pentru fiecare european. Modelul social european trebuie regândit in contextul realitaţilor economice şi demografice in continua in schimbare. Cei care construiesc acest model ar trebui sa fie şi pionerii acestei reconstrucţii. In acest sens, eforturile reprezentantilor stângii care semneaza Declaratia de la Bucuresti sunt o continuare fireasca a actiunilor intreprinse atât de Partidul Socialistilor Europeni si consemnate in declaratia Conferintei liderilor PES de la Atena din 4 martie 2011, cât si de social-democratii si socialistii din Parlamentele tarilor membre UE şi din Parlamentul European. Ca o premiera institutionala atât de necesara in spatiul politic al UE pentru mentinerea unei directii corecte de cautare a solutiilor si de dezvoltare, prin Declaratia de la Bucuresti se pun bazele unui model unic de actiune si cooperare intre reprezentantii stângii din Parlamentele nationale.
Mai mult ca niciodata, de la fiecare tribuna a stângii europene, incepând cu comunitatile locale si cu Parlamentele nationale, adevaruri si idei noi se cer rostite atât in legatura cu statul bunastarii, cât mai ales in legatura cu societatea bunastarii. Refundamentarea intru incredere a relatiilor de putere si reprezentare intr-o democratie, pe baza principiilor solidaritatii, comunitatii si interesului general, e sarcina fiecarui om de stânga.
O societate echitabila si decenta nu e un lux costisitor care poate sa fie eliminat in numele restrângerii deficitelor. Datoria si obligatia noastra este sa luam pozitie acum. Pozitia noastra trebuie sa fie intransigenta. Nu trebuie sa lasam dreapta conservatoare sa confiste in nume personal barcile de salvare. Trebuie sa ne aparam teritoriul: oamenii pe primul loc, nimeni lasat in urma. Acestea sunt elemente care nu suporta negociere. Când vine vorba despre demnitatea oamenilor suntem hotarâti: nu avem ce vinde, nu avem ce cumpara, nu avem ce tranzactiona, nu avem ce concesii sa facem. Acest lucru trebuie sa fie manifestat, atât la nivel national, cât si la nivel european. Vocea stângii este importanta, iar pârghiile europene sunt cu atât mai importante cu cât, in pofida sustinerii sale importante la nivelul publicului in majoritatea statelor membre, social-democratia europeana nu este reprezentata suficient la nivelul guvernarii.
Este un moment in care nu doar Europa sociala, asa cum o stiam pâna acum, este sub asalt, dar si Parlamentele nationale sunt puse in situatia de a partaja competente fundamentale cu institutiile europene, ca urmare a prevederilor Tratatului de la Lisabona. In plus, deciziile recente ale Consiliului European şi Comisiei Europene cu privire la guvernanţa economica europeana, la Pactul Euro Plus şi la Semestrul European ocolesc şi exclud rolul esenţial al Parlamentelor naţionale, ca foruri esenţiale de dezbatere democratica. Decizii care influenţeaza destinele cetaţenilor şi economiei europene trebuie supuse dezbaterii şi aprobarii reprezentanţilor cetaţenilor europeni.
In contextul unei crize a modelului de dezvoltare european, stânga intelege ca vechile metode nu mai pot descrie viitorul Uniunii Europene. Nimic din ce a fost nu va mai fi. E asadar timpul ideilor noi din partea social-democratilor si socialistilor europeni, dar si a instituirii unor noi modalitati de actiune care sa faca mesajul stângii mai credibil si mai usor de asumat de catre oameni.
Acesta este telul Initiativei parlamentarilor social-democrati si socialisti, reuniţi la Bucureşti: sa recladeasca increderea in Europa Sociala ca o alternativa mai buna la actualele soluţii propuse de conservatori şi liberali. Familia social-democratilor si socialistilor europeni, prin Partidul Socialistilor Europeni, este prima care intelege ca, fara instituirea unui proces continuu de consultare si actiune care sa valorifice resursele si potentialul Parlamentelor nationale in relatia cu institutiile europene, apropierea de oameni, de nevoile si problemele acestora, ramâne o himera. Stânga europeana alege calea pasilor concreti, nu a declaratiilor de intentie, instituind un proces pe care nicio alta forta politica europeana nu a avut curajul de a o demara: dialog politic, economic si social direct, condus intr-o maniera deschisa şi transparenta care sa sublinieze problemele fundamentale. In loc sa lasam problemele sa divida Europa, propunerea noastra intareşte abilitatea de a acţiona ca o forţa unita şi eficienta in rezolvarea acestor probleme. Sunt foarte multe exemple in acest sens: şomaj de lunga durata in special in rândul tinerilor şi a celor mai vârsta, discrepanţe educaţionale, creşterea diferenţelor de venituri intre diferite categorii sociale si profesionale, discrepanţe de productivitate şi competitivitate, probleme legate de sustenabilitate la nivel global, regional şi local, creşterea preţurilor alimentelor si managementul resurselor naturale, dezechilibre bugetare şi structurale, problema echitatii intr-o economie globala si o societate fragmentata, scumpirea serviciilor medicale, reforma pensiilor. Multe dintre ele au un impact real la nivelul UE şi necesita cel puţin un nivel sporit de coordonare pentru rezolvarea lor. Acesta este motivul pentru care acţiunea noastra, in primul rând inovativa, presupune coordonare institutionala si ideologica, pe baza unei abordari multidimensionale.
Implicarea parlamentarilor socialisti si social-democrati, de la nivelul Parlamentelor nationale sau al Parlamentului European, este garantia unei abordari complete si coerente din partea stângii a problematicii care framânta acum intreaga Europa, precum si a orientarii cautarii raspunsurilor intr-o directie care sa depaseasca simpla perspectiva a austeritatii:
• Asigurarea justului echilibru intre redresare economica si consolidare fiscala, astfel incât cei cu venituri mici sau cei din clasa de mijloc sa nu fie cei sacrificati pentru depasirea crizei economice.
• Reducerea dezechilibrelor macro-economice, in ideea de a asigura o crestere economica inteligenta, durabila si inclusiva.
• Reducerea decalajelor de dezvoltare dintre vechii şi noii membri ai UE, precum şi dintre ţarile din zona Euro şi zona non-euro, pe baza directiilor de actiune propuse in Declaratia de la Atena.
• Crearea de locuri de munca si reducerea somajului, ca singura solutie de a aduce bunastare pentru fiecare, pentru stat si pentru societate.
• Sustinerea si imbunatatirea statului bunastarii si a serviciilor publice, pentru ca doar cei bogati isi doresc un stat sarac sau impotent.
• Lupta impotriva saraciei si a excluziunii sociale, pentru ca potentialul Europei se iroseste când nu functioneaza toate motoarele sale de crestere si când solidaritatea nu e privita ca valoare definitorie a proiectului european.
• Ambitia de a investi in educatie, in cercetare si inovare, ca modalitati de a asigura competitivitatea Europei intr-o lume in schimbare.
• Angajamentului unei dezvoltarii durabile, in acord cu protejarea mediului, astfel incât Europa sa se afla in avangarda luptei impotriva schimbarilor climatice si pentru eficienta energetica.
• Reglementarea pietelor financiare, pentru ca, de pe urma lacomiei unora, sa nu mai aiba de suferit tari intregi.
Atacul impotriva statului social si a statului bunastarii constituie oportunitatea pentru stânga de a depasi toate stereotipiile care o vizeaza, fie ca ele tin de faptul ca nu poate guverna decât in vremuri de crestere economica sau ca nu poate produce bunastare, ci doar redistributie. Este oportunitatea ca, la toate nivelurile de reprezentare, politicienii stângii sa arate ca nu apara un sistem de tipul „taxeaza si cheltuie”, ci pentru investitii publice care sa aiba in vedere cresterea calitatii in educatie, refondarea unei politici industriale europene si reimplicarea societatii civile in spatiul decizional. Mai mult insa, doar un narativ economic al stângii este insuficient, in lipsa unei refondari morale si axiologice.
Este momentul in care trebuie sa aratam Europei intregi ca stânga inseamna inainte de toate echilibru, dezvoltare, progres, modernism. Este momentul sa aratam ca stânga este singura care poate sa dea raspunsul corect si firesc pentru provocarile unui secol XXI cu un inceput extrem de zbuciumat. Este momentul sa ne implicam nu doar pentru ca trebuie, ci pentru ca neimplicarea noastra inseamna abandonarea catre faliment si catre dezintegrare sociala. Pentru ca raul sa triumfe, uneori este suficient ca oamenii buni sa nu faca nimic.
Mai mult ca niciodata, toate resursele stângii se cer antrenate intr-un dialog pentru recredibilizarea viziunii progresiste. In lumina schimbarilor de paradigma si institutionale pe care Europa le traieste, social-democratii si socialistii din Parlamentele nationale, sursa primordiala de legitimitate pentru proiectul european, pot deveni forta decisiva in reasezarea Europei pe baze mai corecte si mai echitabile. Cu precadere in contextul Tratatului de la Lisabona, Parlamentele nationale, prin vocea reprezentantilor de stânga, au puterea de a reorienta proiectul european catre directia corecta, punând capat derapajului economic si social provocat si promovat de conservatori si de exacerbarea neoliberalismului ca ideologie a salvarii.
De aceea, sub egida Partidului Socialistilor Europeni, dialogul partidelor de stânga reprezentate in Parlamentele nationale trebuie incurajat, sustinut si permanentizat, tocmai in ideea de a asigura discursului despre Europa un plus de caracter democratic si o voce mai puternica in dimensiunea lui solidara si fraterna. In acest sens, noi, parlamentari social-democrati si socialisti din tarile membre ale Uniunii Europene, propunem institutionalizarea „Initiativei parlamentarilor social-democrati si socialisti din UE – Incredere in Europa Sociala ”, prin urmatoarele actiuni:
• Organizarea anuala a unei Conferinte a Presedintilor social-democrati si socialisti de Parlamente ale statelor UE.
• Organizarea anuala a unei Conferinte a celor mai importanti reprezentanti ai stângii din Parlamentele nationale ale Statelor UE si din Parlamentul European (Presedinti si Vicepresedinti de Parlament, Presedinti ai comisiilor parlamentare, lideri ai grupurilor parlamentare social-democrate si socialiste).
• Sprijinirea de initiative şi dezbateri comune in Parlamentele nationale, in special pe urmatoarele teme: Semestrul European, Programele de Convergenţa şi Programele Nationale de Reforma.
• Sprijin reciproc pentru derularea campaniilor electorale nationale si a celor pentru alegerea membrilor Parlamentului European. Crearea unei agende europene a stângii care sa se suprapuna cu principiile politice care ghideaza deja larga cooperare a stângii europene.
• Strânsa coordonare intre PES, Grupul Aliantei Progresiste a Socialistilor şi Democratilor din Parlamentul European, reprezentantii parlamentari la COSAC şi liderii grupurilor parlamentare din Parlamentele nationale.
• Stabilirea unui mecanism de colaborare si coordonare intre think–tank–urile afiliate partidelor socialiste si social-democrate din UE şi PES, care ar putea contribui la eficienta dezbaterilor la nivel parlamentar.
Sugeram 5 domenii majore care trebuie sa primeasca toata atenţia noastra in perioada urmatoare:
1. Consolidarea fiscala;
2. Politicile economice;
3. Guvernanţa financiara;
4. Politica de Coeziune – coeziune sociala, economica şi regionala;
5. Guvernanţa parlamentara.
Intr-un moment de rascruce, stânga europeana are ocazia de a-si utiliza toate energiile pentru portretizarea Europei Sociale ca model viabil şi sustenabil, iar statul si societatea bunastarii ca traducere directa a Strategiei Europa 2020. Rascrucea nu inseamna doar pericolul optiunii gresite, ci si speranta regasirii caii. Noi, semnatarii acestei declaratii, ne manifestam credinta in regasirea caii europene asa cum ea a fost imaginata de catre fondatorii comunitatii europene si de catre toti cei care au contribuit, caramida cu caramida, la proiectul european.
Pentru ca dialogul reprezentantilor stângii din Parlamentele nationale ale tarilor Uniunii Europene si din Parlamentul European se cere a fi unul continuu si structurat, hotarâm ca urmatoarea intâlnire a Initiativei parlamentarilor social-democrati si socialisti din UE sa aiba loc la Viena.





