Parintii mei imi spuneau in copilarie ca ei s-au sacrificat pentru ca mie sa imi fie mai bine. Si parintii lor au facut la fel. Si bunicii...

Acum, in mileniul al-IIIlea, aud oameni din generatia mea care spun acelasi lucru-asta e, suntem sacrificati, dar macar sa ii fie mai bine copilului meu. Fals!  Daca nu rupem noi ciclul acesta de generatii sacrificate, nu vom avea nici o certitudine ca nu se va intampla acelasi lucru si cu ei. Si atentie! Este vorba de copiii nostri, de VIITORUL nostru. Pentru ei si pentru mine nu mai vreau scandaluri politice, ipocrizie si vorbe goale. Gata cu sacrificiile! Chiar si sa tac mi se pare parte dintr-un sacrificiu. Nu as fi scris aceste vorbe , daca nu as fi observat in ultima vreme ca.... regele e gol!

Si romanii au dreptate- de la cap se impute pestele. De aceea sper si merg catre o alternativa care mi se pare onesta, robusta si ancorata in realitate. Cei care gandesc ca si mine si tac, sa nu uite ca tacerea este cel mai dureros raspuns. Merg catre Mircea Geoana si sper sa ajunga sa-mi demonstreze ca am gandit bine, ca am gandit drept. Mie mi se pare onest si responsabil sa spun ce cred. Si cred ca este timpul sa iesim din epoca lui ESCU.