Cacealma pe banii romanilor

Un lucru este clar in ceea ce priveste modul de operare al lui Traian Basescu. De fiecare data cand a urmarit un obiectiv ascuns sau a incercat sa dea o lovitura, intai a incercat o diversiune, o cacealma. Intersant este ce pregateste Traian Basescu cand arunca cu praf in ochii societatii.

Ce diversiune a lansat acum Traia Basescu? O noua lupta intre palate, in acest moment aflata doar in stadiul de “dificultate”. Fara indoiala, presedintele a observat ca cel mai bine s-a “vandut” in media lupta dintre Palatul Cotroceni si Palatul Victoria. Pentru ca stie ca un razboi intre el si Emil Boc nu este credibil, Traian Basescu incearca sa ne faca sa credem ca s-a distantat de premier. Surse bine-informate si, cu siguranta, bine-intentionate, le spun ziaristilor ca Traian Basescu “si-a luat mana de pe guvern”. Din mass-media aflam ca Presedintele si premierul s-au “evitat” la inundatii sau ca Basescu este suparat foc pe Boc. Avem si tabere, eternele tabere care fac deliciul presei, BVB vs Traian Basecu si Emil Boc. Insusi Presedintele spune ca are “dificultati” in relatia cu premierul.

Ce se intampla in realitate? Guvernul nu mai are bani si nu mai are nici de unde sa se imprumute. Fapt pentru care, in spatele spectacolului de sunet si lumini al unei noi batalii intre palate, se pregateste de fapt permanentizarea masurilor de austeritate. Salariile si toate veniturile reduse acum cu 25% sau mai mult nu vor reveni la nivelul initial pe 1 ianuarie 2011, pentru ca Guvernul nu poate sa aduca venituri la buget. Majorarea TVA inseamna micsorarea consumului, deci o contractare suplimentara a economiei. Firmele isi vor reduce volumul produs, angajati vor fi disponibilizati, banii din impozite vor fi tot mai putini si asa pe 1 ianuarie vom afla ca suntem intr-o situatie dezastruoasa care ne impune sa mai pastram inca o bucata de timp aceste masuri de austeritate.

Care va fi rezultatul “dificultatii” dintre Traian Basescu si Emil Boc? O remaniere la 1 septembri e tot ce vor face. Atunci se va arunca ceva balast guvernamental, dar nimic serios nu se va schimba. "Partidul care a vorbit de pensii" va mai primi un fotoliu sau doua de ministru, respectuosii de intelegere udemeristi (mai putin tradatorul de neam si patrie Frunda) vor mai smulge si ei ceva. Si intelectualii moralisti se vor mai infrupta o data din mierea groasa a avantajelor din bani publici. Iar in tot acest timp clientela portocalie va continua sa macine banul public, pe cand toti ceilalti, sector privat, bugetari si beneficiari de servicii publice, amaratii "de asistati sociali" vor fi chemati sa se sacrifice in continuare si sa sustina acest esafodaj de coruptie, de minciuna si  de lipsa de minim bun simt.

Partidele de opozitie sunt "obraznice". Asta e un lucru bun. Si daca opozitia se va uni cu adevarat si isi va asuma cu curaj rolul de alternativa, poporul le va fi aliat si aceasta putere nelegitima si compromisa va putea fi debarcata. Pana la 1 ianuarie 2011.

P.S. De observat "disciplina" instaurata in doar cateva zile la TVR-ul si Radioul public "depolitizate": stirile incep cu liderul maxim, continua cu bravul nostru guvern, in timp ce opozitia a disparut din relatari. Pe TVR 3 regional se lafaie deja feudalii PDL. De Dan Diaconescu sau Radu Moraru nu mai e nevoie, acum, ca s-a terminat campania. Prin Coraci, nefericitul lobby-ist de la UGIR 1903, mogulul "bun" la toate, G.C. Paunescu, a primit aseara un avertisment indirect de la stapan: delictul de opinie trebuie sanctionat si nici o fapta buna (sprijin neconditionat in campanie) nu trebuie sa ramana nepedepsita!

De ce avem nevoie de o opozitie unita si de o alternativa la guvernare

Astazi este mai evident ca niciodata ca Romania are nevoie de un proiect din partea clasei sale politice. Am pierdut prea mult timp bajbaind dupa o directie.

In lipsa unui compas, care nu poate fi altceva decat proiect pentru intreaga natiune, am experimentat diverse feluri de guvernare, care ne-au dus in starea in care suntem acum. Cat timp am avut un tel comun, un proiect asumat de catre toti politicenii si membrii societatii, cum a fost aderarea la NATO sau UE, Romania a mers inainte. Stiam ce trebuie facut. Din 2007, cel putin, am navigat in deriva.
Situatia politica si economica actuala ne subliniaza nevoia unui nou proiect. Este clar ca acest nou proiect nu poate sa vina din partea actualilor guvernanti. In aceste conditii, responsabilitatea revine Opozitiei. Este sarcina noastra, a celor din Opozitie, sa reasezam Romania pe un drum corect. Pentru ca acest lucru sa se intample, trebuie insa ca noi, deopotriva reprezentantii PSD, PNL si PC sa ne unim eforturile in slujba acestui obiectiv comun. Lucrurile care ne unesc sunt mai multe si mai importante decat cele ce ne separa.
La sfarsitul intalnirii pe care Biroul Permanent al Senatului Romaniei a avut-o cu reprezentantii FMI, Bancii Mondiale si ai Comisiei Europene in data de 9 mai, avertizam asupra pericolului de a nu avea doar taierii de venituri, ci si mariri de taxe si impozite. Astazi, dupa doar doua luni, incompetenta guvernantilor de la Bucuresti a functionat drept catalizator: avem si salarii ale bugetarilor diminuate cu 25% si TVA majorat la 24%.
Suntem condusi, asadar, de un Guvern depasit de realitate, incoerent si din ce in ce mai periculos pentru propria populatie. Un Guvern care priveste cinic, ca pe-o mana cereasca, inundatiile, constient ca si-a castigat cateva zile in care nu se va mai vorbi despre situatia economica a tarii.
Guvernul a mai primit un balon de oxigen de la FMI: transa a cincea a fost aprobata dupa mai multe amanari consecutive (amanari ce au survenit tot din vina actualei puteri). Banii de la FMI inseamna o gura de oxigen si pentru leu. Cursul se va stabiliza si leul se va intari putin. Daca FMI aduce vesti bune pentru stabilitatea cursului, nu acelasi lucru se poate spune despre inflatie. Noua tinta de inflatie stabilita de FMI – 7,9%  (in realitate inflatia va sari de 8 puncte procentuale), precum si o contractie economica suplimentara nu inseamna altceva decat amanarea cu cel putin un an a relansarii economice. Efectul pe care il vor resimti oamenii direct va fi cresterea somajului. Cu mai putini angajati, Guvernul va avea mai putini bani de colectat din impozite si va trebui, pana la urma, sa majoreze iar taxele (in ciuda promisiunile pe care ni le da Executivul acum cu jumatate de gura. Au mai promis in trecut ca nu vor majora TVA.
Daca vrem ca Romania sa nu devina o ruina, parasita de speranta si de viitor, alternativa la actuala putere trebuie aratata acum. Trebuie sa dam tarii mai mult decat o guvernare de avarie. Mai mult decat o majoritate de 236 de parlamentari care sa ne permita daramarea Guvernului. Romania are nevoie de o noua guvernare, o guvernare "pe bune", adevarata si nu mimata in scop tactic. O noua guvernare asumata explicit, cu solutii concrete in interesul populatiei, o guvernare pentru dezvoltare, bazata pe principii de transparenta si buna guvernare. O guvernare in care si PSD si PNL sa aduca ce este mai sanatos, mai modern si mai credibil din solutiile si oamenii de care dispun sau la care pot apela, invatand din lucrurile bune dar si din greselile relatiei deja structurate intre cele doua partide.
Telul opozitiei unite si a proiectului sau comun nu trebuie sa fie confiscarea unui nou Cabinet pentru foloase proprii, ci trebuie sa fie identificarea acelor politici care sa duca statul roman catre dezvoltare.
Din toate aceste motive, doresc sa ii invit pe toti reprezentantii PSD, PNL si PC, precum si pe toti cei care doresc sa se alature Opozitiei, sa ne unim eforturile, sa ne asezam la aceeasi masa si sa incepem sa construim proiectul de alternativa pentru Romania. Trebuie sa apelam si la expertiza profesionistilor, a societatii civile si a tuturor celor care vor sa contribuie la acest proiect pentru tara. Nu trebuie sa fie o actiune subordonata politicului, ci romanilor. Acum este vremea sa actionam, pentru ca mai tarziu s-ar putea ca regretele noastre sincere sa nu mai insemne mare lucru.

De ce avem nevoie de un Comitet National pentru Politici de Dezvoltare

În acest moment, principala consecinţă a actualei crize economice, sociale şi de guvernare este incapacitatea noastră, deopotrivă a societăţii civile şi a clasei politice de a identifica un viitor dezirabil pentru România.

Suntem un stat care şi-a pierdut orice fel de busolă. Nu mai respectăm reguli economice, nu mai respectăm reguli democratice, nu mai ţinem cont de norme morale. Asistăm la o dureroasă rătăcire prin deşert: a guvernărilor, a statului, a comunităţilor şi a indivizilor.
Dintre toţi actorii publici, cel mai lucid a fost, de fiecare dată, populaţia. Înaintea analizelor şi rapoartelor de specialitate, înaintea cifrelor, înainte ca academicieni, economişti, politicieni să umple spaţiul public cu referiri la criză, majoritatea populaţiei constată simplu că: “România se îndreaptă într-o direcţie greşită”.
De atunci au trecut trei ani, cinci guverne ( Guvernul Tăriceanu şi Guvernele Boc I, II, III şi IV) , doi prim-miniştri, zeci şi zeci de miniştri. Am avut planuri pe hârtie, strategii scumpe, dar nu am avut rezultate. Rezultatul: Populaţia constată în continuare că România se îndreaptă într-o direcţie greşită. Dar între timp, populaţia şi-a pierdut încrederea şi speranţa, veniturile i-au fost diminuate şi nivelul de trai a scăzut.
Problema cu direcţia greşită este că de fapt nu ne îndreptăm în nicio direcţie. Improvizăm şi încercăm să supravieţuim de la execuţie bugetară la execuţie bugetară şi rostogolim datorii într-un joc de-a leapşa cu bugetul.
Toţi recunoaştem că ne aflăm într-o criză de sistem, care are numeroase faţete: o criză a economiei; o criză a forţei de muncă; o criză a sistemelor de asigurări şi asistenţă socială; o criză a învăţământului; o criză a sănătăţii; o criză gravă a nivelului de trai şi a calităţii vieţii populaţiei; o criză a infrastructurii economice şi sociale, şi chiar o criză morală şi de valori.
Ca om politic şi ca specialist consider că România a rătăcit prea mult timp prin deşert, lipsită de obiective clare, muncind şi trăind prea mult în slujba unor mici grupuri de privilegiaţi şi prea puţin în folosul populaţiei şi al societăţii.
Am convingerea fermă că este sarcina noastră, a politicienilor, a intelectualilor, a întreprinzătorilor şi a funcţionarilor publici (elitele conducătoare ale societăţii) să elaborăm şi să punem în aplicare un proiect de dezvoltare al societăţii româneşti şi de creştere continuă a bunăstării populaţiei.
Este sarcina noastră să generalizăm concepţia potrivit căreia nici o guvernare nu este acceptabilă şi nu poate fi acceptată dacă nu are ca obiectiv dezvoltarea României şi, ca măsură a performanţei, creşterea bunăstării populaţiei.
Avem nevoie de o schimbare profundă a modului în care gândim schimbarea societăţii şi rostul guvernării: adică reformele. Va trebui să învăţăm că schimbarea societăţii este acceptabilă doar dacă conduce la dezvoltare naţională. Va trebui să învăţăm, atât noi, cât şi populaţia, că orice reformă se măsoară nu prin suferinţa sau înapoierea pe care o produce, ci prin creşterea calităţii vieţii populaţiei.
În calitate de Preşedinte al Senatului, în parteneriat cu Grupul de Economie Aplicată, Institutul de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare, Transparency International Romania şi Institutul de Cercetare a Calitatii Vieţii  am decis să iniţiem un şir de dezbateri şi consultări cu participarea atât a clasei politice, cât şi a comunităţii ştiinţifice, comunităţii de afaceri şi a societăţii civile organizate.
Dezbaterile sunt puse sub semnul „Politicilor dezvoltării” pentru că am convingerea fermă că reorientarea guvernării dinspre priorităţile guvernanţilor către priorităţile naţiunii este prima reformă pe care trebuie să o realizăm împreună, şi că prima prioritate a naţiunii este dezvoltarea.
Prima dintre aceste dezbateri, la care au participat lideri ai partidelor, specialişti în dezvoltare şi economie, reprezentanţi ai mediului academic, reprezentanţi ai societăţii civile, reprezentanţi ai corpului diplomatic, precum şi un număr semnificativ de senatori, a fost organizată marţi, la Senat.
Toţi cei prezenţi au căzut de acrod că trebuie identificate acei paşi şi acele politici care să ne conducă spre dezvoltare. De asemenea, am considerat că trebuie identificate priorităţile imediate ale României, pentru a putea vedea ce decizii putem lua pentru a aşeza România pe drumul corect pentru dezvoltarea statului.
În urma discuţiilor, am căzut de acord că trebuie să elaborăm bazele unui Proiect naţional de dezvoltare, care nu trebuie să fie apanajul exclusiv nici al unui partid politic, nici al unei elite de afaceri, sindicale sau intelectuale.
De asemenea, participanţii au fost de acord cu crearea unui Comitet Naţional pentru Politici de Dezvoltare care să elabloreze propunerile de politici publice. Acest lucru este nu numai responsabilitatea noastră ca politicieni, dar este şi recomandarea Băncii Mondiale. Acest Comitet Naţional pentru Politici de Dezvoltare, aflat sub umbrela Sentatului României, îşi propune să fie un for nepartizan de dezbatere. Vor urma apoi dezbateri sectoriale, regionale şi europene, pentru a asculta opiniile elitelor locale din România, precum şi opiniile elielor europene.
Finalitatea acestor  demersur este elaborarea, până la finele anului, a unui raport care să conţină propuneri de politici publice de dezvoltare

Timpul opoziției unite

A picat moțiunea de cenzură. Deși a fost atât de aproape să  fie adoptată, rezultatul nu ne dă  răgaz să vedem partea plină a votului: e o chestiune de zile (aceasta dacă nu ne face Curtea Constituțională vreo surpriză) până când pensiile, salariile, alături de ajutoarele sociale, vor fi reduse cu 15%, respectiv 25%.

Întrebarea firească este: ce va face opoziția în continuare?

PDL probabil ar fi mulțumit ca opoziția să renunţe, urmând nefericitul exemplu al unui lider sindical. Democrat-liberalii ar fi fericiți precum un copil supraponderal scăpat într-o fabrică de ciocolată, continuând să îmbunătățească cea mai performantă „sifonărie” de bani publici existentă de când s-au inventat asfaltul, bordurile și patinoarele la suprapreț.

Aș spune că nu aceasta e calea pe care ar trebui să o urmeze opoziția. Chiar dacă trebuie să-ți faci de vara sanie pentru 2012 sau 2014, nu e ceea ce așteaptă acum de la PSD și PNL cei care se văd puși să aleagă între medicamente, rate și costurile vieții de zi cu zi.  

Dezbaterea moțiunii de cenzură ne-a arătat că avem resurse retorice pentru a ne opune căpușelor portocalii. A fost momentul în care mulți am simțit cu adevărat de ce și pentru cine facem politică. Pasiunea luptei de marți se cere nu irosită, ci pusă în slujba unui demers consistent și coordonat de suspendarea de facto a guvernării actuale în România.

Pentru aceasta avem nevoie de construcția alternativei la guvernare în jurul PSD, PNL și a tuturor parlamentarilor care înțeleg să-și respecte statutul uninominal. O alternativă pentru momentul actual, așa cum o cer oamenii, nu pentru un iluzoriu moment 2012.

Alternativa înseamnă  disponibilitate sinceră de cooperare, cu două obiective precise: lupta împotriva tăierii de pensii și salarii, alături de reluarea creșterii economice. Un set minim de măsuri pot fi asumate transpartinic, căci astăzi suntem într-o situație prea complicată pentru a ne refugia în purism ideologic. Tranparența și eficacitatea în cheltuirea banului public ar trebui să fie principiile care să asigure diferența specifică în raport cu guvernarea actuală.

Alternativa se contruiește cu idei, dar ideile devin mari pentru că există oameni care să le pună în practică și să le explice. Românii trebuie să înțeleagă cu nume și prenume ce li se propune.

În altfel de condiții, fără definirea alternativei de către liderii PSD și PNL, moțiunile de cenzură ale opoziției vor avea aceeași soartă cu a celei de marți. De aceea, nu cred că ar fi oportun să depunem acum, imediat, o nouă moțiune de cenzură, înainte de a fi definit proiectul alternativ. Dacă reușim să construim un astfel de proiect, moțiunea de cenzură de la începutul toamnei va însemna nu doar căderea guvernului d-lui Băsescu, ci începutul unei guvernări în favoarea românilor. Istoria ultimilor 20 de ani ne arată că singura moţiune de cenzură care a trecut a fost cea din toamna anului 2009, când am venit cu un proiect alternativ la guvernarea existentă la acel moment.

Când, pentru prima oară în viața sa de politician, Traian Băsescu nu joacă  cu poporul, n-ar fi păcat să ne lamentăm și să nu luăm noi poporul de partea noastră? Nu sunt oare împunsăturile dintre politicienii opoziției o miză prea mică în raport cu o asemenea șansă?

Vă întreb cum ar fi să avem și lista alternativei, nu doar lista rușinii?

Decalogul minciunii. De Traian Băsescu

Deşi a vorbit mai bine de o oră, Traian Băsescu nu a spus nimic din lucrurile cu adevărat importante privind situaţia internă şi realităţile din alte ţări europene.

Întrucât nu am nicio iluzie că va face vreodată acest lucru, voi expune în continuare doar câteva dintre adevărurile pe care Traian Băsescu le-a omis în mod intenţionat:

1. Să  nu spui niciodată că există  şi a treia cale.

Marea minciună  pe care îşi clădeşte Traian Băsescu toate declaraţiile publice este că astăzi nu avem de ales decât între creşterea taxelor şi tăierea pensiilor. Există însă şi o a treia cale, de care Traian Băsescu nu vrea să vorbească. Iar aceasta este închiderea robinetelor prin care se scurg banii publici spre firmele de partid.  

2. Când nu ai un vinovat, găseşte-l tu primul.

Statul clientelar este produsul regimului Traian Băsescu. Într-adevăr, România a devenit în ultimii 5 ani şi jumătate un stat clientelar. Dar clientela este portocalie. Profitorii acestui stat nu sunt nici pensionarii nici bugetarii. Sunt cohortele de membri PDL angajaţi în instituţiile statului începând cu 2005 şi legiunile de firme de partid specializate în deturnarea fondurilor publice.  

3. Vino primul cu explicaţiile, înainte să vină ceilalţi.

În 2004, cheltuielile cu aparatul bugetal erau de 17 mld. Lei, iar astăzi sunt 43,6 mld lei. Însă explicaţia nu este legată de creşterea salariilor – care nu au făcut decât să ţină pasul cu mediul privat – ci în primul rând de suprapopularea instituţiilor publice cu oameni angajaţi pe criterii politice. Atât la nivel central cât şi la nivel local, PDL a aplicat strategia angajării tuturor membrilor de partid.  

4. Repetă  cât mai des „pensionarii sunt asistaţi social”.

În mod deliberat, Traian Băsescu întreţine confuzia între pensie şi asistenţă socială atunci când spune că se cheltuiesc 36% „pe social”. Pensiile sunt un drept câştigat şi nu un favor pe care Guvernul îl face bătrânilor. Prin urmare, acestea nu pot fi considerate ca bani de asistenţă socială. Cheltuielile cu asistenţa socială nu au depăşit 4,5% din buget, incluzând aici şi alocaţiile copiilor.  

5. Nu da exemple când nimeni nu le cere.

Peste tot în Uniunea Europeană, sistemul de asigurări de pensii este susţinut prin transferuri de la bugetul de stat, de regula din banii încasaţi din TVA. Iată un exemplu care ar fi fost bine venit în expunerea lui Traian Băsescu.  

6. Deturnează  atenţia de la ce e cu adevărat important.

Faptul că multe dintre pensionările pe caz de boală sunt frauduloase nu îşi are locul în discuţia de fond. Să fie verificate şi cine nu are dreptul la astfel de pensie – care oricum este mult mai mică decât cea normală – să nu o mai primească. Tăierea cu 15% a pensiilor nu poate fi motivată sub nicio formă de existenţa unor astfel de cazuri. Este ca şi cum ai suspendat toate permisele auto pentru că unii şoferi trec pe roşu.

7. Vinovaţii nu sunt niciodată  prea puţini

Problema ajutoarelor „nejustificate” este similară cu cea a pensionării bolnavilor închipuiţi. Dacă sunt nejustificate, atunci să nu se mai acorde. Nimeni nu contestă acest imperativ. Întrebarea este în continuare de ce scad pensiile şi salariile? Iar răspunsul nu poate fi în niciun caz în situaţiile particulare de fraudare a sistemului. De asemenea, cazurile de oameni care încasează ajutorul de şomaj şi au în acelaşi timp contract de muncă sunt cazuri penale. Dacă Inspecţia muncii nu şi-a făcut datoria, atunci să fie sancţionaţi cei care au fost numiţi politic în acele funcţii. În niciun caz pensionarii.  

8. Nicio minciună  fără cifre!

Traian Băsescu a spus că, din banii de la FMI şi CE, 7,1 mld euro au mers la BNR pentru consolidarea rezervei nationale şi 4,91 mld au mers la bugetul de stat, pentru acoperirea deficitului pe anul trecut. Citez: „s-au făcut cheltuielile de funcţionare a instituţiilor statului”. Adică s-au plătit pensii şi salarii de 5 miliarde de euro în mai puţin de jumătate de an? Nicidecum. Din 5 miliarde de euro ar fi ajuns banii pentru pensiile tuturor celor 6 milioane de pensionari, timp de doi ani şi jumătate. Altceva s-a întâmplat cu acei bani şi cu restul miliardelor de euro împrumutate de la băncile private. S-au risipit pe lucrări cu dedicaţie şi pe alte afaceri portocalii care i-au asigurat lui Traian Băsescu fonduri de campanie colosale şi zeci de mii de voturi cumpărate pe bani grei.  

9. Prefă-te că  îţi pasă!

Este foarte bine că  Traian Băsescu îşi donează salariul pe care oricum nu îl merită. Cred însă că milioanele de pensionari ar fi vrut mai degrabă ca preşedintele să-şi merite salariul decât să-l cedeze melodramatic în faţa camerelor de filmat. Pana atunci, Traian Băsescu se comportă ca un functionar care ia şpagă în avans şi, când dacă nu face ceea ce a promis, dă şpaga înapoi.  

10. Să  nu-ţi asumi nimic. Să nu recunoşti nimic. Să  nu semnezi nimic.

Ideea că dacă programul eşuează responsabilitatea este a Guvernului şi a Parlamentului arată încă o dată, dacă mai era nevoie, că Traian Băsescu fuge de răspundere cu laşitatea unui om care nu a făcut nimic în politică şi este pregătit să nu facă vreodată ceva.  

Criza antisocială

2010 este „Anul European de luptă împotriva sărăciei şi excluziunii sociale”, dar şi un moment de cotitură pentru Uniune. Reacţia UE, în ansamblu, în faţa crizei profunde, dar şi reacţia fiecărui stat în parte vor contura viitorul construcţiei europene.

Pentru România, miza este imensă, iar performanţa Guvernului decisivă.

80 de milioane de europeni, dintre care 19 milioane de copii, sunt ameninţaţi de riscul sărăciei. În România, procentul celor afectaţi de sărăcie este alarmant. La sfârşitul anului trecut, un eurobarometru arăta că peste 25% dintre români sunt vulnerabili în faţa sărăciei, procentul fiind cel mai mare de la nivelul Uniunii Europene. la sfârşi În mod cert, perpetuarea crizei economice şi sociale a dus la creşterea exponenţială a acestei cifre.

Într-o contradicţie totală, Traian Băsescu a anunţat reducerea masivă a salariilor şi a pensiilor. Această măsură brutală şi antisocială va creşte puternic gradul de sărăcie din România, pentru că vizează direct zonele vulnerabile: pensionarii, agricultorii şi salariaţii din sistemul bugetar – care dincolo de retorica politică josnică, nu au salarii nesimţite, ci abia întind banii de la o lună la alta. Este a doua lovitură dată de regimul de dreapta portocaliu celor cu venituri reduse. Prima a fost alimentarea puternică a şomajului din mediul privat, din cauza lipsei de viziune economică şi a unui plan solid de combatere a crizei. Victimele au fost tot cei cu venituri reduse, în special din domeniul construcţiilor şi din industria serviciilor.

Toată „intifada”  lui Traian Băsescu şi Emil Boc împotriva bugetarilor, agricultorilor şi pensionarilor vizează un procent de 2% din PIB, pentru că Guvernul nu a fost capabil să respecte deficitul bugetar asumat. În traducere, acest lucru înseamnă că Guvernul a făcut raportări şi prognoze false şi nu a limitat cheltuielile publice. Iar FMI s-a săturat să crediteze nota de plată a incometenţei şi a sifonării banului public către clientela PDL. Nu trebuie să fie aşadar nicio dilemă că pensionarii şi salariaţii bugetari sunt puşi încă odată să strângă cureaua, pentru că actuala putere nu a fost în stare să folosească eficient ajutorul dat de FMI.

Din cauza lipsei investiţiilor, România va rata probabil ţintele Agendei UE 2020. Nu au fost create locuri de muncă pentru români şi nici nu s-a reaşezat economia pe baze mai solide. Dar dincolo de aceste concluzii economice, cea mai dură concluzie vine din viaţa de zi cu zi: guvernarea de dreapta nu a relansat economia, ci a multiplicat sărăcia.

PS: Astăzi este Ziua Europei, dar şi Ziua Independenţei, sărbători ce ar trebui să fie importante pentru orice român. Din păcate, nu mai avem deloc entuziasm nici în aceste momente. La nivelul UE există îngrijorarea că recesiunea va zdruncina din temelii toată construcţia europeană. Soluţiile propuse de experţi pentru depăşirea acestui moment sunt coeziunea puternică în interiorul Uniunii şi regândirea bazelor economiei. Ca de fiecare dată în ultimii ani, România este condusă împotriva curentului european. Nu avem nici coeziune, nici semnale de relansare a economiei.

Să nu transformăm Legea Educaţiei într-un exerciţiu de imagine

Avem nevoie de o dezbatere adevărată, constructivă, care să îmbunătăţească un proiect şchiop, nu de acţiuni de imagine şi de politizarea excesivă a unui subiect de importanţă capitală.

Forma Legii Educaţiei arată că dezbaterea constructivă asupra unui proiect naţional important a eşuat. Nici Guvernul, dar, din păcate, nici partidele din Opoziţie nu au manifestat vreo înclinaţie spre dialog. Nu întrecerea în moţiuni şi nici derularea de false dezbateri, în care se citesc aceleaşi documente, sunt soluţiile pentru elaborarea unei legi trainice. Avem nevoie de o dezbatere adevărată, constructivă, care să îmbunătăţească un proiect şchiop, nu de acţiuni de imagine şi de politizarea excesivă a unui subiect de importanţă capitală.

Este de neînţeles, după eşecul din toamna anului trecut, când Guvernul a acţionat la fel de intempestiv şi de nesăbuit în privinţa Legii Educaţiei, de ce acum Executivul repetă aceleaşi greşeli. De ce atâta grabă în susţinerea unei Legi care nemulţumeşte pe toată lumea din sistem, de la profesori, la părinţi, de la sindicate la specialişti? Mă deranjează în egală măsură faptul că Puterea a îmbrăcat haina demagogiei în abordarea reformei Educaţiei, dar şi că Opoziţia intră în jocul politicianist al Puterii. Practic, de câteva luni nu s-a făcut decât să se arunce castanele fierbinţi de la Putere la Opoziţie şi înapoi. Care este însă rezultatul? Avem o lege mai bună? Se soluţionează problemele din Educaţie? Nicidecum.  

Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ a decis să declanşeze un referendum în rândul membrilor cu privire la proiectul de lege propus de Ministerul Educaţiei. Este un demers normal, în urma căruia va fi prezentată o poziţie publică extrem de puternică şi greu de trecut cu vederea. Acest referendum, ca şi consultările extinse demarate de alte structuri sindicale, nu trebuie ignorate de către Guvern. La fel, Executivul nu trebuie să ignore nici proiectul de lege introdus de PSD la Camera Deputaţilor, pentru că obiectivul tuturor partidelor politice trebuie să fie construirea unei legi mai bune, care să pună pe baze solide învăţământul românesc.

Pactul pentru Educaţie, semnat de toate partidele politice parlamentare în primăvara lui 2008, trebuia să însemne un parteneriat pentru sistemul de învăţământ din România. Dar, din păcate, acest parteneriat s-a transformat într-o dispută politicianistă mai accentuată decât în trecut.

De aceea, în calitate de preşedinte al Senatului României, fac o invitaţie onestă tuturor semnatarilor Pactului pentru Educaţie, la o dezbatere sub prezidiul Academiei Române. O discuţie de bună-credinţă cu toţi factorii implicaţi poate fi un prim pas în obţinerea unui consens atât de necesar pentru sistemul de învăţământ. Trebuie ca, atât Puterea, cât şi Opoziţia, să lepede haina demagogiei şi a populismului şi să revină la o dezbatere sinceră asupra viitorului Educaţiei, dincolo de orgoliile politice şi interesele de imagine.  

P.S. Acelaşi risc, de hiper-politizare, planează şi asupra Codurilor de Procedură Penală şi Civilă. Trebuie să urgentăm lucrările în Parlament, cu aceeaşi metodă inclusivă şi trans-partinică aplicată cu succes anul trecut la adoptarea Codurilor Penal şi Civil.

Un guvern cu semnul minus

Totul merge din prost în mai prost, iar Guvernul, punând probabil în practică angajamentele din campanie ale lui Traian Băsescu, se face că „afară plouă”.

Analizând curajoasă decizie a democrat-liberalilor de a renunţa la cratima din sigla PDL, am ajuns la concluzia că Emil Boc a dezvoltat „fobia minusului”. Să tai pensiile şi salariile, să pui umărul la scăderea încasărilor la buget, a veniturilor populaţiei şi a nivelului de trai, toate pot fi puse pe seama crizei. Dar să păstrezi în titulatura propriului partid „minusul” ca element de identitate vizuală, asta era cam mult până şi pentru amatorii de umor negru de la Cotroceni sau din Modrogan. Aşa că, lucrurile s-au rezolvat. Semnul crizei a fost eliminat din siglă, Emil Boc şi-a recitat poeziile din repertoriul de primăvară, iar viaţa s-a încăpăţânat să meargă mai departe în ciuda tuturor eforturilor guvernamentale.  

Ceea ce nu a rezolvat însă Emil Boc este altceva: situaţia economică şi socială a României. Profesorii sunt în grevă, agricultorii se pregătesc de proteste, pensionarii îşi exprimă şi ei nemulţumirea. Totul merge din prost în mai prost, iar Guvernul, punând probabil în practică angajamentele din campanie ale lui Traian Băsescu, se face că „afară plouă”.  

În altă ordine de idei, ţin să reamintesc faptul că, fix în urmă cu un an, PSD punea 7 condiţii pentru acordul cu FMI. Condiţiile erau următoarele:

1. Banii de la FMI să finanţeze exclusiv sectorul public
2. Acordul să conducă la crearea de noi locuri de muncă
3. Asigurarea puterii de cumparare a populaţiei
4. Relansarea creditării
5. Acordul să nu întârzie accesul Romaniei la zona euro
6. Acordul să fie transparent
7. Alocările pentru sanatate şi educatie să nu fie afectate

Este inutil să  precizez că aproape niciuna din aceste condiţii nu a fost respectată de guvernele Boc 2, 3 şi 4. De fapt, acesta este şi motivul pentru care situaţia economică a României este atât de gravă. Poate că nu ar fi rău ca Opoziţia să-l cheme pe Emil Boc în Parlament şi să-i ceară explicaţii pentru destinaţia necunoscută banilor de la FMI. De asemenea, ar fi nevoie de un document temeinic de analiză a modului în care au fost întrebuinţate cele 10 miliarde de euro împrumutaţi de România. Iată o bună ocazie pentru ca Departamentele PSD să furnizeze fundamentul unui discurs de opoziţie articulat şi eficient.  

Şi pentru că  tot suntem la capitolul FMI, ar mai fi de spus că vizita pe care o va face Dominique Strauss-Kahn stârneşte pasiuni şi dispute sterile care ne împiedică să vedem adevărata problemă. Contează mai puţin dacă şeful FMI se va adresa Parlamentului sau nu. Importantă este starea economiei şi răspunsurile pe care nu le avem încă atunci când vine vorba despre soluţii de ieşire din criză. Nu FMI este problema, ci modul în care România, şi aici mă refer la toate guvernele care au urmat după 2005, s-a raportat la această instituţie financiară. Am trecut de la atitudinea teribilistă a celor care spuneau că „ce ne trebuie nouă FMI”, la atitudinea obedientă a celor care încep orice frază cu formularea „FMI ne cere”. Ar trebui să înţelegem măcar în acest al 12-lea ceas că FMI este un partener, nu un şef. Un guvern responsabil nu trânteşte uşa în nas celor care îţi pot asigura finanţare în vremuri grele, dar nici nu se aşterne preş la picioarele unei instituţii care, în cele din urmă, primeşte o dobândă pentru banii pe care îi dă împrumut.

De la semiprezidenţialism la parlamentarism. Şi înapoi.

Avem o criză economică la care Guvernul se uită în continuare ca la poarta nouă, avem proteste sindicale ce ameninţă să paralizeze activitatea economică şi administrativă a ţării şi mai avem câteva tunuri care se pregătesc în spatele uşilor capitonate ale ministerelor PDL.

Reforma Constituţiei a devenit un fel de haină de vreme rea pe care Traian Băsescu o îmbracă de fiecare dată când vremurile politice îi sunt potrivnice. Avem o criză economică la care Guvernul se uită în continuare ca la poarta nouă, avem proteste sindicale ce ameninţă să paralizeze activitatea economică şi administrativă a ţării şi mai avem câteva tunuri care se pregătesc în spatele uşilor capitonate ale ministerelor PDL. Şi ce face Traian Băsescu? Vine cu vreo soluţie la problemele majore ale momentului? Nicidecum! În schimb, scoate din dulap tema modificării Constituţiei şi o agită pe deasupra partidelor politice.  

Însă nu demersul preşedintelui – previzibil de altfel – mă îngrijorează, ci modul în care partidele, şi mai ales PSD, au ales să se poziţioneze. Am spus inclusiv în discursul pe care l-am rostit în faţa Consiliului Naţional că ideea de a susţine o republică parlamentară este riscantă şi îmi menţin punctul de vedere.  

Văd că  Victor Ponta a renunţat la ideea republicii parlamentare şi a îmbrăţişat opţiunea mult mai firească a republicii semiprezidenţiale. Salut această schimbare de optică, dar nu pot să nu remarc inconsecvenţa taxată deja de adversarii noştri.  

Nu ştiu care au fost argumentele pentru care PSD a anunţat săptămâna trecută că susţine republica parlamentară. Ştiu în schimb care este opinia românilor, inclusiv a votanţilor PSD. Oamenii vor să-şi aleagă singuri preşedintele şi nu cred că era vreun dubiu cu privire la acest aspect. Şi atunci, de ce ne-am grăbim să anunţăm susţinerea pentru o republică parlamentară? Dacă am făcut acest lucru doar pentru a fi contra lui Traian Băsescu, cred că ne-am asumat un risc destul de ridicat. L-am crezut şi îl cred în continuare pe Victor Ponta atunci când spune că el personal nu are o obsesie faţă de actualul Preşedinte. Dar nu-mi pot refuza o întrebare. Este oare altcineva în conducerea PSD care suferă de această obsesie? Eu sper că nu. Pentru că, dacă ar fi aşa, riscăm să pierdem timp preţios muşcând toate momelile pe care Traian Băsescu ni le aruncă în mod sistematic.

Un alt semn de întrebare mi-l ridică şi modul în care PSD se raportează la rezultatele referendumului din 2009. Că referendumul a fost convocat în scop electoral de către Traian Băsescu, este deasupra oricărei îndoieli. Însă, la fel de clară este şi opţiunea pe care românii au făcut-o la referendum. Într-o majoritate covârşitoare, electoratul – inclusiv electoratul PSD – s-a pronunţat pentru parlament unicameral şi pentru reducerea numărului de parlamentari. Iar ce este cel mai important, referendumul a fost validat. Din acest motiv, este absolut necesar ca PSD să vină cu un proiect propriu amplu, serios şi integrat. Avem obligaţia să venim cu un proiect alternativ, cu o viziune de stânga, pentru că asta aşteaptă susţinătorii noştri. Nu trebuie să ne raportăm la această temă extrem de complexă doar prin prisma poziţiilor pe care le adoptă Traian Băsescu.  

Modificarea Constituţiei este o temă mult prea importantă  pentru a fi transformată într-o expresie a adversităţii faţă de Traian Băsescu. PSD trebuie să arăte foarte clar care sunt virtuţile sistemului bicameral şi de ce este mai bun decât cel unicameral, trebuie să argumenteze de ce este nevoie de o clarificare a raportului dintre puterile statului şi care sunt principalele ameninţări la adresa sistemului democratic din România. Oamenii aşteaptă de la PSD o alternativă serioasă. Miza momentului pentru PSD este să treacă peste orgoliile de suprafaţă şi să genereze cu adevărat un proiect alternativ.    

Este evident că  PSD trebuie să prezinte un proiect propriu de modificare a Constituţiei. Însă ceea ce am cerut în mod constant a fost să nu ne pripim şi să nu venim cu soluţii scoase din pălărie. Un partid mare ca PSD nu are voie să prezinte un proiect fără a avea o analiză temeinică în spate şi fără a avea măcar o minimă rundă de consultări cu partenerii săi şi cu propriul electorat. Sunt subiecte pe care riscăm să le pierdem din vedere dacă ne vom concentra exclusiv asupra temelor puse pe masă de Traian Băsescu. De exemplu, poate că ar trebui să acordăm o mai mare atenţie problemei reorganizării teritoriale, în condiţiile în care actuala formulă de împărţire în judeţe este anacronică. Văd că radicalii maghiari au luat iniţiativa şi prezintă obsesiv – aşa cum se vede şi în aceste zile – un punct de vedere ce ar trebui să ne îngrijoreze şi să genereze reacţii politice şi instituţionale mai bine articulate. PSD ar trebui să iasă cu un punct de vedere coerent pe subiectul reorganizării administrative şi să vină cu o contra-pondere la pretenţiile inacceptabile ale unor politicieni maghiari.

Revenind la subiectele importante legate de revizuirea Constituţiei, consider că ar trebui să optimizăm mecanismele instituţionale pentru CSM, pentru Curtea Constituţională şi chiar pentru Avocatul Poporului. Nu în ultimul rând, să ne concentrăm şi asupra problemei imunităţilor atât pentru preşedinte cât şi pentru parlamentari. Alte subiecte importante sunt limitarea posibilităţii Guvernului de a legifera prin intermediul ordonanţelor sau clarificarea şi dezvoltarea referendumului ca mecanism de exercitare a suveranităţii poporului. Iată doar câteva dintre problemele cu adevărat importante pe care PSD ar trebui să le aducă în discuţie, mai ales dacă nu doreşte să intre cu capul înainte în capcana întinsă de Traian Băsescu.  

Oricum, ceea ce este cel mai important este să nu uităm nicio clipă care sunt preocupările majore ale momentului. Suntem siguri că sindicaliştii, care în această săptămână ies în stradă, vor să audă de la PSD opinii cu privire la modificarea Constituţiei? Sau pensionarii, care îşi văd drepturile ameninţate, vor să afle dacă republica parlamentară este superioară celei semiprezidenţiale? Mă îndoiesc. PSD are datoria să revină cu încăpăţânare la agenda cetăţeanului. Problemele oamenilor sunt dezastrul din economie, lipsa locurilor de muncă, decimarea pensionarilor, nedreptăţile pe care le face actualul Guvern. Acestea trebuie să fie temele noastre şi fundamentul unui discurs de stânga energic şi convingător.  

PS: În mod ciudat, preşedintele Traian Băsescu a sugerat faptul că Parlamentul blochează proiectul Nabucco, rugând partidele să „grăbească ratificarea acordului pentru proiectul Nabucco”. Fie preşedintele nu este informat, ceea ce este foarte grav, fie continuă cu bună-ştiinţă o campanie împotriva Parlamentului României, ceea ce este la fel de grav. Pentru a corecta informarea preşedintelui României, ţin să precizez faptul că acordul pentru Proiectul Nabucco a fost ratificat de Senat, camera decizională în această situaţie, în cursul săptămânii trecute. În acest moment se aşteaptă expirarea termenului pentru depunerea contestaţiilor la Curtea Constituţională, iar ulterior acordul va fi trimis Preşedintelui României pentru promulgare. Deci, unde este blocajul?

Câteva precizări necesare

Vestea proastă  pentru cei care se simt incomodaţi de prezenţa mea în PSD este că  nu plec din partid. Vestea bună, de data aceasta pentru prietenii şi colegii mei social-democraţi din ţară, este aceeaşi.

Nu plec din PSD şi nu voi sta impasibil dacă cei care mi-au fost alături vor fi hărţuiţi şi vânaţi de unii care au poliţe de plătit. Voi rămâne dedicat partidului, devotat valorilor stângii şi preocupat de traiectoria şi destinul PSD. M-am luptat şi am reuşit în ultimii ani să ţin partidul unit. Iar cine încearcă să insinueze altceva, înseamnă că nu a fost în PSD în ultimii 5 ani.  

În altă ordine de idei, constat că, după declaraţiile mele de ieri, Adrian Năstase s-a simţit cu „musca pe căciulă” şi, îmbărbătat de noul statut informal pe care îl are în partid, a lansat câteva mesaje care ar fi fost de luat în seamă dacă n-ar fi venit de la domnia sa. Ceea ce mă îngrijorează însă este insinuarea subtilă pe care o face colegul meu, Adrian. Îmi transmite de fapt „să stau cuminte, dacă mai vreau funcţia de la Senat”, mesaj pe care de altfel l-am primit şi pe alte canale. Ei bine, răspunsul meu este foarte simplu: îmi pun mandatul de preşedinte al Senatului la dispoziţia partidului. Dacă decizia PSD va fi că trebuie să demisionez, voi demisiona. Nu am nicio problemă în acest sens. Am însă o problemă când se încearcă cumpărarea tăcerii, oferindu-se la schimb funcţii.  

Înţeleg că unii doresc un război în partid, că vor revanşă şi că sunt în căutare de vinovaţi. Sfatul meu pentru toţi aceşti colegi şi colege este să-l lase pe Victor Ponta să conducă partidul. Deocamdată el a câştigat şi el trebuie să conducă. Cine încearcă să-l manevreze pe Victor face un mare rău partidului. În ceea ce mă priveşte, Victor are toată susţinerea mea atâta vreme cât înţelege că el a fost votat de congres şi nu Ion Iliescu, Adrian Năstase sau Miron Mitrea.

Cum incepem 2010 stim. Cum il terminam?

In ceea ce ne priveste, pe mine si pe colegii mei, vom folosi toate parghiile pe care le avem la dispozitie ca partid de opozitie pentru a indrepta greselile unei guvernari care nu pare sa aiba nici puterea si nici vointa de a scoate Romania din criza.

In primul rand, ma bucur sa va regasesc sanatosi si incarcati cu energie pentru noul an. Cu siguranta va fi un an cel putin la fel de interesant ca 2009.

Pentru mine si pentru colegii mei din PSD, anul incepe cu dezbaterea pe marginea bugetului de stat. Din pacate, ceea ce anticipam anul trecut, ca PD-L nu este capabil sa vina cu un program coerent pentru scoaterea tarii din criza, se adevereste acum, cand discutam despre resursele publice aferente anului 2010. Noul guvern Boc este preocupat in primul rand sa rasplateasca eforturile electorale si interesele clientelare ale PD-L. Asa se explica de ce ministerele conduse de „greii” PD-L, Videanu, Berceanu sau Udrea, au primit sume importante de bani, in vreme ce Agricultura, Educatia sau Sanatatea sunt obligate – pentru a cata oara – sa stranga cureaua.

Asta inseamna ca agricultorii nu vor mai avea parte de subventii, ca milioane de copii vor invata in continuare in conditii deplorabile si ca pacientii vor fi pe mai departe obligati sa plateasca pentru medicamente si echipamente medicale.

Nicaieri in proiectul de buget propus de Guvern nu gasim solutii pentru pastrarea locurilor de munca si crearea de noi slujbe. Bugetul prevede doar 4% din PIB pentru cheltuieli de capital, adica bani pentru investitii menite sa creeze locuri de munca in economie. Nu avem nici o masura menita sa-i incurajeze pe oamenii de afaceri, astfel incat acestia sa poata crea noi slujbe sau macar sa le pastreze pe cele care exista in prezent. Acest lucru in conditiile in care si FMI estimeaza ca numarul somerilor va trece in 2010 de un milion de persoane.

Vorbim deja de cativa ani despre bugetare multianuala. Suntem cu totii de acord ca Romania trebuie sa investeasca cu precadere in cateva domenii prioritare, cum ar fi agricultura si educatia, si ca aceste investitii trebuie sa depaseasca limitele unui an bugetar sau chiar mandatul unui singur guvern. Bugetul propus de guvernul Boc IV este construit pe acelasi sistem ineficient in care banii putini sunt impartiti pe ministere, in loc sa fie alocati pe proiecte publice prioritare, care sa oblige ministerele sa colaboreze intre ele pe termen lung. Nimic nou, nimic bun.

In aceste conditii, ma tem ca anul pe care tocmai il incepem va fi mai greu decat cel pe care l-am terminat. Banii sunt putini, solutiile sarace, iar scandalul din belsug. In ceea ce ne priveste, pe mine si pe colegii mei, vom folosi toate parghiile pe care le avem la dispozitie ca partid de opozitie pentru a indrepta greselile unei guvernari care nu pare sa aiba nici puterea si nici vointa de a scoate Romania din criza. Mai bine de 5 milioane de romani au avut incredere in oferta noastra politica, iar obiectivul nostru este sa ne asiguram ca interesele lor sunt corect aparate intr-o perioada foarte grea.

Voi ce parere aveti?

Democratia romaneasca traieste momente de cumpana

Nu voi accepta asa ceva. Am obtinut ceva mult prea pretios pentru viitorul nostru pentru a renunta Nu voi abandona Romania!

Acum 2 zile afirmam, in fata intregii Romanii, ca traim un moment de reconciliere istorica intre stanga si dreapta politica romaneasca, reconciliere care va duce la un alt gen de politica si un alt gen de societate in tara noastra. Acum, aceasta reconciliere este pusa in pericol de un grup de manevra.

Acum 2 zile traiam, impreuna cu intreaga Romanie, victoria normalitatii si unitatii in fata dezbinarii si minciunii, un moment de asemenea unic in ultimii 20 de ani. Acum, aceasta victorie este furata de cei care atenteaza la insusi spiritul democratiei romanesti.

Acum 2 zile aveam o realitate autentica, aveam o Romanie fireasca, zambitoare, fericita care scapa de tirania haosului si a instabilitatii. Romania fireasca a trait numai cateva ore: a fost calcata in picioare de camarila lui Traian Basescu. De cei carora nu le pasa cat, cum si ce fraudeaza.

Acum 2 zile, aproape 52% dintre romanii care au votat se bucurau ca pot construi, impreuna cu cei care au avut alte optiuni sau nu au venit la vot, o Romanie unita si prospera. Sunt convins ca multi romani se bucurau din suflet ca avem o coalitie profunda intre stanga si dreapta romaneasca, o coalitie care ar fi scos tara din criza si ar fi reasezat-o pe prima scena a statelor europene. Cei 52% au devenit 49% pentru ca genul acesta de democratie nu-i place lui Traian Basescu.

Acum 2 zile, traiam intr-o Romanie unita pentru care am muncit impreuna, aveam premier, aveam cararea deschisa pentru alcatuirea rapida a unui guvern competent, aveam in mana imprumutul FMI, aveam un viitor. Contracandidatului meu si celor care il sustin nu le place asa ceva. In mod sigur, le place o tara dezbinata, mult mai usor de condus. Pardon, de supus.

Nu voi accepta asa ceva. Am obtinut ceva mult prea pretios pentru viitorul nostru pentru a renunta Nu voi abandona Romania!

Am învins împreună

Prezenţa mare la vot arată că  democraţia este vie în România. Dar mai arată un lucru important. Românii s-au săturat de certuri şi scandal. Au arătat că vor unitate şi vor soluţii economice pentru locuri de muncă. În noaptea aceasta, dezbinarea a apus.

Am învins împreună Î.mpreună am învins. Victoria de astăzi este a unui întreg popor. Le mulţumesc tuturor românilor. Mulţumesc colegilor mei din PSD şi din PNL, domnilor Crin Antonescu şi Klaus Iohannis. Mulţumesc familiei mele, soţiei şi copiilor, părinţilor noştri. Sunt convins că tatăl meu mă priveşte acum de sus şi că se bucură împreună cu noi.  

Îi mulţumesc contracandidatului meu pe care îl asigur de respectul pe care îl merită un fost preşedinte al României. Este un semn de normalitate. La fel cum tot un semn de normalitate este ca transferul de putere să se producă în mod democratic, fără incidente şi fără evenimente care să arunce o umbră asupra imaginii României.

Prezenţa mare la vot arată că  democraţia este vie în România. Dar mai arată un lucru important. Românii s-au săturat de certuri şi scandal. Au arătat că vor unitate şi vor soluţii economice pentru locuri de muncă. În noaptea aceasta, dezbinarea a apus.  

Acum ne bucurăm, dar de mâine începe munca cu adevărat grea. Trebuie să scoatem ţara din criza politică. Trebuie să asigurăm stabilitate şi să dăm României un guvern care să fie instalat în cel mai scurt timp. Îi chem pe domnii Crin Antonescu şi Klaus Iohannis, pe liderii PSD şi PNL, pe reprezentanţii majorităţii parlamentare pentru a începe deja să lucrăm la programul de guvernare. România nu-şi mai permite nicio zi de întârziere.  

Trebuie să găsim soluţii criza economică. Trebuie să luăm măsurile urgente pentru a păstra locurile de muncă şi pentru a crea noi slujbe.  

Vom scoate România din criză prin muncă. Tineri şi bătrâni, agricultori şi muncitori, oameni de la oraş şi de la sat, români din ţară şi cei plecaţi la muncă în străinătate, fraţii noştrii de peste prut, toţi trebuie să fim uniţi pentru a duce România înainte. Drumul care ne aşteaptă nu va fi uşor. Dar sunt convins că împreună vom depăşi orice obstacol.

Îi voi uni pe români şi vom munci umăr la umăr pentru această ţară. Împreună vom da viaţă speranţelor noastre. Împreună vom depăşi toate greutăţile. Împreună vom transforma în realitate visele unei întregi naţiuni.

Trebuie să ne întoarcem la valorile noastre naţionale şi să refacem legăturile de încredere dintre noi. Trebuie să facem din România o ţară a bunului simţ. Familia creştină, munca cinstită şi solidaritatea între oameni sunt valorile care trebuie să stea la temelia acestei ţări.  

Alegerile s-au încheiat. Dar numărătoare abia începe. Fac apel la toţi colegii noştri din ţară, la presă şi la observatorii independenţi să nu se lase luaţi de valul entuziasmului şi să neglijeze numărătoarea votului. De asemenea, fac apel la toţi reprezentanţii instituţiilor statului să nu se lase atraşi în manevre ce urmăresc deturnarea votului electoratului. Orice tentativă de încălcarea a legii va fi pedepsită.  

Douăzeci de ani de tranziţie dureroasă  se termină aici. Douăzeci de ani de dezbinare, de scandaluri, de greutăţi şi de speranţe pierdute au luat sfârşit. Victoria de astăzi este un nou capitol în istoria acestei ţări. Deschidem astăzi un nou drum. Un drum către unitate şi prosperitate. Un drumul pe care îl căutăm de 20 de ani. Pe acest drum, îi voi conduce cu onoare pe toţi cetăţenii României. Voi fi preşedintele tuturor românilor. Al celor care m-au votat şi al celor care nu m-au votat. Al celor care au venit la vot şi al celor care n-au votat astăzi.

Astăzi este Sfântul Nicolae.  Le urez la mulţi ani tuturor celor care poartă acest nume, un nume cu valoare de simbol. În limba greacă, Nicolae înseamnă „biruinţa poporului”. Astăzi poporul român a învins.  

În această seară, o ţară întreagă are un singur vis: o Românie mai bună. Mulţi şi-au pierdut speranţa. Dar vă spun tuturor că acest vis va deveni realitate. Împreună putem face o Românie mai bună, împreună vom face o Românie mai bună.  

Dumnezeu să ajute România. Dumnezeu să ajute poporul român.

La Multi Ani de Sfantul Nicolae!

De Sfantul Nicolae, ii doresc Romaniei ani mai buni si mai limpezi, un popor mai unit, un viitor mai sigur si mai prosper!

Doresc tuturor celor care sunt sarbatoriti astazi, de Sfantul Nicolae, multa fericire si dragoste, intelepciune, seninatate si prosperitate. E important, oameni buni, sa ne bucuram de dreptul nostru la buna intelegere si fericire, de tot ce ne ofera viata. Ma voi simti mereu privilegiat sa va pot adresa aceste ganduri si urari.

De Sfantul Nicolae, ii doresc Romaniei ani mai buni si mai limpezi, un popor mai unit, un viitor mai sigur si mai prosper!

La Multi Ani de Sfantul Nicolae!

Lucrurile care contează

Dragi romani, avem in fata un proiect extrem de important: o Romanie unita. Este singurul lucru la care trebuie sa ne gandim maine.

As vrea sa avem puterea acum, cand mai sunt cateva ore pana la alegeri, sa uitam ca traim la confluenta dintre civilizatii, ca mica barfa si politica zvonului sunt factori determinanti, inca, in viata noastra de zi cu zi si ca ne bucuram prea usor de raul atuia. As vrea sa fim romanii de altatdata, uniti, altruisti, constructivi.

Mulţi mi-au spus că  aş fi putut minţi când am fost întrebat de întâlnirea cu Vântu. Că aş fi putut spune că este un trucaj. Poate că aveau dreptate. Dar eu nu sunt aşa. Ce ştiu este că am fost educat să nu mint, să nu păcălesc, să nu fiu ipocrit şi să nu fiu „şmecher”. Nici “şmecheria” şi nici tupeul vecin cu nesimţirea nu fac parte din codul meu genetic. Aşa sunt de când mă ştiu şi nu mă voi schimba de dragul puterii.

Poate ca am gresit vizitandu-l pe dl.Vantu in penultima zi de campanie. Putem gasi motive pro si contra in egala masura. Putem sa nastem o dezbatere nationala pe acest subiect. Ce stiu este ca dezbaterile nationale trebuie sa aiba alte teme, asa cum le-am dezvoltat in campanie: familia tanara, agricultura, sanatatea, educatia, iesirea Romaniei din criza.

Oamenii politici nu au prieteni. Au o patrie, o datorie si o familie. Patria si datoria ne cer sa facem lucruri pe care uneori familia, alaturi de cei care cred in noi, le accepta mai greu, dar le inteleg. Ce stiu e ca astazi, voi sunteti familia mea. Cel mai usor este sa judeci fara a intelege. Va rog astazi sa intelegeti, si apoi sa judecati.

Winston Churchill era un anticomunist inrait. Cand Hitler a invadat Uniunea Sovietica, a rostit, amar, faimoasa propozitie: “Daca Hitler ar fi invadat Iadul, ar fi trebuit sa spun macar ceva frumos despre Diavol in Camera Comunelor”. Cu toate ca il dispretuia pe Stalin, a aprobat imediat sprijin militar catre Moscova.

Dragi romani, avem in fata un proiect extrem de important: o Romanie unita. Este singurul lucru la care trebuie sa ne gandim maine.

La multi ani, Romania!

De Ziua Ta, Romania, iti doresc ca milioanele de tineri energici, destepti si frumosi sa-ti readuca zambetul pe buze, sa iti arate, o data pentru totdeauna, ca nu esti o tara obscura undeva, la marginea Europei, ci un stat puternic, respectat, prosper.

De Ziua Ta, Romania, iti doresc sa ai parte de un popor unit, de valori morale, spirituale si sociale care dainuie, de oameni care traiesc decent, de recunoastere europeana, de spor in agricultura, de copii sanatosi si tineri cu oportunitati, de varstnici care pot zambi fara griji, de politicieni cu bun simt si mereu atenti la cei care i-au ales.

De Ziua Ta, Romania, iti doresc sa nu mai suferi niciodata de dezbinare, iti doresc sa ai parte de generatii de tineri care invata de mici ce este patriotismul si cum pot sa respecte mai bine simbolurile nationale, iti doresc un nou guvern care sa foloseasca intelept toate resursele tale astfel incat sa devii tot mai stralucitoare, bogata si frumoasa.

De Ziua Ta, Romania, iti promit ca voi incepe mandatul meu de presedinte ca un simplu roman si asa voi ramane pana in ultima zi in care te voi putea sluji din aceasta calitate. Voi folosi aceasta onoare cu demnitate si cinste pentru ca romanii sa se bucure cu Romania o data in plus.

De Ziua Ta, Romania, iti doresc o noua clasa politica, un nou tip de politician care va lasa in urma dezbinarea si interesul personal si arata intregii Europe ca suntem o natiune mare, harnica si cu viziune pe termen lung. O Romanie unita, unde renaste bunul simt si in care ideile bune devin realitate.

De Ziua Ta, Romania, iti doresc ca milioanele de tineri energici, destepti si frumosi sa-ti readuca zambetul pe buze, sa iti arate, o data pentru totdeauna, ca nu esti o tara obscura undeva, la marginea Europei, ci un stat puternic, respectat, prosper.

La multi ani, Romania!

Ciolos – un succes pentru Romania

Dacian Ciolos este o victorie a Romaniei. El este unul dintre profesionistii care vor, in mod sincer, sa se dedice Romaniei si romanilor.

Numirea lui Dacian Ciolos in functia de comisar euorpean pentru agricultura este un moment extrem de important pentru Romania si hotarator pentru modul in care dorim sa relansam agricultura romaneasca. L-am sustinut pe dl.Ciolos in fata comisarului Barroso, dar l-am sustinut si in tara, cu toate ocaziile si in toate mediile si discutiile pe care le-am avut. Este esential sa avem profesionisti ca dl.Ciolos in functii cheie: demnitatea si interesul national se apara cu modestie si prin multa munca.

Este cu atat mai importanta numirea lui Dacian Ciolos cu cat imi propun, ca viitor presedinte, sa asez agricultura in central eforturilor noastre de a asigura un model solid de dezvoltare pentru Romania. Nimeni nu a avut cu adevarat grija de agricultorii romani: am simtit de multe ori asta si din calitatea de ministru de externe, atunci cand munceam in echipa de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana.

Dacian Ciolos este o victorie a Romaniei. El este unul dintre profesionistii care vor, in mod sincer, sa se dedice Romaniei si romanilor.

Sunt convins ca dl.Ciolos va face tot ce ii sta in putinta pentru a reprezenta interesul national in Comisia Europeana. Sunt convins, de asemenea, ca vom avea maturitatea, la 6 decembrie, sa votam in asa fel incat sa redam Romaniei sensul de unitate, sa ii redam sansa de a avea un esalon politic cu viziune, nealterat de ambitii personale si interese meschine.

Toti suntem importanti

In vremuri de criza, avem nevoie mai mult decat oricand de consens si stabilitate. Eu am convingerea ca ceea ce ne uneste este mai puternic decat ceea ce ne separa, iar astazi ne uneste grija pentru ceea se intampla in tara.

Votul de pe 22 noiembrie ne-a aratat ca oamenii vor unitate, vor respect si bun-simt din partea conducatorilor, dar mai mult decar orice, ei vor solutii pentru problemele cu care se confrunta astazi Romania.

Dincolo de speculatii politice, adevarul este ca foarte multi romani o duc astazi din ce in ce mai greu. Am fost in aceasta campanie electorala prin toate judetele tarii, m-am intalnit cu zeci de mii de oameni, de la tarani si pensionari pana la tineri intreprinzatori si profesori. Pot spune fara ezitare ca principala preocupare a milioane de romani este ce pun pe masa in ziua urmatoare. Daca mai au unde sa se duca la munca luna urmatoare. Daca mai au cu ce sa isi plateasca facturile si dobanzile la banci. Daca mai au cu ce sa isi plateasca angajatii sau cati oameni mai sunt nevoiti sa trimita in concediu fara plata.

Ne place sau nu, acestea sunt lucrurile pe care trebuie sa le rezolve viitorul presedinte si viitorul guvern. De aceea, eu mi-am luat angajamentul sa dau Romaniei, pana de Craciun, un guvern competent, sustinut de o majoritate parlamentara stabila. Numai asa vom reusi sa scoatem Romania din criza si sa punem aceasta tara din nou pe drumul bun.

In vremuri de criza, avem nevoie mai mult decat oricand de consens si stabilitate. Eu am convingerea ca ceea ce ne uneste este mai puternic decat ceea ce ne separa, iar astazi ne uneste grija pentru ceea se intampla in tara.

Cel mai important vot

Copiii de acum 20 de ani sunt oameni in toata firea care au copii, la randul lor. Vreau sa le dau Romania pe care-o merita. Cu oportunitati pentru tineri. Cu pensie linistita pentru varstnici. Cu protectie sociala echilibrata. Cu educatie si sanatate. Cu valori morale si crestine autentice.

De 20 de ani ne bucuram de aceasta libertate a democratiei reprezentata de exercitarea votului. Mai sunt foarte putine zile pana la alegerile prezidentiale din noiembrie – un moment de o insemnatate majora pentru Romania – si cu toate acestea nu am sentimentul ca romanii vor veni in numar mare la centrele de votare.

Inteleg un anumit sentiment de dezamagire provocat de tot ce s-a intamplat pe scena politica din Romania in ultimele doua decenii. Inteleg frustrarea multor romani care au muncit o viata si acum au pensii mici, mult sub limita subzistentei. Ii inteleg pe tinerii nemultumiti care termina o facultate si se angajeaza cu salarii de 200 de euro. Inteleg ingrijorarea mamelor care incep sa nu mai aiba incredere in sistemul de educatie si in cel sanitar cand vine vorba de copiii lor. Inteleg indiferenta tinerelor familii in fata politicii cand frigiderul e aproape gol pentru ca trebuie sa plateasca o rata fabuloasa la o garsoniera de 10 metri patrati.

Alegerile din 22 noiembrie 2009 au o semnificatie aparte. Cei care cunosc proiectul meu “O singura Romanie” vor putea citi printre randuri apelul pe care-l lansez pentru a construi Romania pe care ne-o dorim: unita, stabila social si economic, prezenta pe marile scene politice ale lumii. Romania la care tot visam de aproape 70 de ani. Cei care voteaza au devenit tot mai putini pentru ca s-au simtit mereu inselati si au transmis acest sentiment celor din jur. E greu sa-ti recapeti increderea in puterea ta de a schimba ceva, dar e mult mai greu sa stai nepasator sa vezi cum iti scapi destinul printre degete.

Copiii de acum 20 de ani sunt oameni in toata firea care au copii, la randul lor. Vreau sa le dau Romania pe care-o merita. Cu oportunitati pentru tineri. Cu pensie linistita pentru varstnici. Cu protectie sociala echilibrata. Cu educatie si sanatate. Cu valori morale si crestine autentice.

Veniti la vot sa invingem impreuna!

Cred intr-o singura Romanie

Candidez pentru că am un proiect pentru România. Un proiect pentru redresare economică, redresarea satului românesc, pentru a avea o singură Românie.

Vreau să avem o singură Românie în care fiecare om să aibă o viaţă cinstită şi toţi să aibă dreptul la respect. Cred într-o singură Românie care să aibă ca pricipiu fundamental munca cinstită, familia creştină şi solidaritatea între oameni. Voi fi un preşedinte al solidarităţii românilor.

Avem nevoie să ne restabilim reputaţia pe plan internaţional. Voi aduce echilibrul acestei ţări. Voi aduce stabilitate acestei ţări.

Voi avea o relaţie de colaborare cu guvernul pe care o să-l instalez până în Crăciun. Voi trata Parlamentul României cu respect şi îi voi trata cu acelaşi respect pe cei care au opinii diferite. Cred că avem nevoie să putem să ne restabilim încrederea în noi înşine. Voi aduce echilibru acestei ţări, voi aduce stabilitate politică, idei proaspete acestei ţări. Voi fi preşedintele unor mari proiecte naţionale cu continuitate şi cu respiraţie mai lungă.

Sunt dator, ca lider al acestei ţări, să vin cu un nou proiect pentru România, un proiect pe care o sa-l duc la final timp de 5 ani de zile.

Intrebarile voastre

Aveti sansa, prin mine, sa-i adresati direct o intrebare lui Traian Basescu

Mai sunt cateva ore pana la dezbaterea televizata intre candidatii la presedintie. In postura de telespectator pana in 2009, mereu m-am intrebat de ce nu exista posibilitatea de a da oamenilor sansa sa puna intrebari: pana la urma ei sunt cei care voteaza, nu moderatorul.

Lansez aici si acum o noua provocare: sa va ganditi la intrebarile pe care i le-ati adresa lui Traian Basescu, daca ati fi moderatorul dezbaterii. Daca ati fi un simplu spectator din audienta. O intrebare care va macina. Cu raspunsuri care au venit greu sau deloc pana acum.

Aveti sansa, prin mine, sa-i adresati direct o intrebare lui Traian Basescu. Politica, sociala, personala. Orice.

Astept intrebarile!

Romania are nevoie de proiecte, nu de circ

Vreau sa fiu presedintele unei Romanii europene, cu o economie stabila, cu locuri de munca si oportunitati pentru tineri si familiile tinere, cu politici inteligente pentru relansarea agriculturii.

Romanii au avut din nou parte de un spectacol trist, in loc sa poata urmari o dezbatere intre candidati, o dezbatere despre idei si platforme politice. Suntem o tara in plina criza economica; totusi, Traian Basescu refuza o dezbatere pe solutii economice, propuse de fiecare candidat. In loc de asta, Traian Basescu ne serveste o noua portie de circ.

Dupa crasa nepasare cu care actualul presedinte ii trateaza pe romani, vad cu atat mai importanta prezenta oamenilor la vot. Trebuie sa mergem la vot ca sa nu mai avem un asemenea spectacol de proasta calitate la televizor, care arunca din nou in derizoriu intreaga clasa politica. Astazi, suntem in situatia de a afirma ca riscam sa ajungem la periferia Europei fara o agricultura si o economie puternica. In loc sa ne ocupam de aceste lucruri, pierdem vremea sa explicam de ce avem sau nu dezbateri televizate.

Vreau sa fiu presedintele unei Romanii europene, cu o economie stabila, cu locuri de munca si oportunitati pentru tineri si familiile tinere, cu politici inteligente pentru relansarea agriculturii. Am lansat, prin proiectul meu O singura Romanie, mai multe dezbateri nationale legate de principalele probleme pe care impreuna trebuie sa le rezolvam.

Dar mai trebuie sa facem ceva: trebuie sa mergem la vot duminica. Pentru ca vreau o Romanie unita, o tara in care romanii sa creada din nou in demnitate, in valori, o Romanie in care oamenii sa se simta din nou apropiati unul de celalalt.

Sa votam pentru Romania

Priviti-va parintii si bunicii! Stati de vorba cu ei si veti vedea ca, din trei lucruri pe care le spun, doua sunt probleme legate de pensie si traiul de zi cu zi. Pentru ca viata lor sa fie mai buna si a noastra sa nu fie niciodata ca a lor acum trebuie sa mergem la vot.

Traim vremuri in care pensionarii isi impart banii, atunci cand ii au, intre medicamente si alimente. Acesti oameni traiesc intr-o tara al carei presedinte actual i-a numit “asistati social”. Pensionarii, parintii si bunicii nostri sunt prea blazati, uneori, pentru a mai putea spera ca un nou algoritm politic le-ar putea imbunatati situatia. Viata.

Ca sa avem o lege unitara a pensiilor publice trebuie sa mergem la vot. Ca sa existe un echilibru in toate si ca sa dispara pensiile “de lux” trebuie sa mergem la vot. Astazi, in Romania, votul a inceput sa capete tot mai mult incarcatura fireasca pe care o poarta: este un vot pentru proiecte, nu e un vot de simpatie personala. Simpatia nu tine de foame sau de sanatate milioanelor de pensionari.

In proietcul meu O singura Romanie am propus infiintarea Companiei Farmaceutice Nationale. Chiar nu s-a gandit nimeni la toti varstnicii aflati sub pragul saraciei? In Romania secolului al XXI-lea am ajuns sa vorbim de “acces la medicamente”. Bine ca macar o facem, in sfarsit.

Priviti-va parintii si bunicii! Stati de vorba cu ei si veti vedea ca, din trei lucruri pe care le spun, doua sunt probleme legate de pensie si traiul de zi cu zi. Pentru ca viata lor sa fie mai buna si a noastra sa nu fie niciodata ca a lor acum trebuie sa mergem la vot.

Vreau sa cream impreuna o Romanie in care nimeni sa nu-si mai permita sa-i numeasca pe pensionari “asistati social”. Vreau sa votam, astfel incat Romania sa nu mai fie tara in care varstnicii sunt blazati, traind deprimarea zi de zi, numarandu-si fiecare ban. Avem o singura Romanie. Pentru ea, trebuie sa mergem la vot.

Moartea unui mare actor

Pe Dinică publicul îl ţine minte în primul rând pentru rolurile sale comice. E, poate, o nedreptate! Dinică e un uriaş actor de dramă, de o uluitoare tandreţe şi fragilitate. Dinică simte viaţa şi nu face niciodată rabat de la ea. I-a dat totul şi nu am sentimentul că viaţa l-a răsplătit pe deplin. I-a dat, iată, şi moartea sa, repet, neverosimilă, şi viaţa tot i-a rămas datoare: cu multe roluri încă nejucate, cu multe cântece încă necântate, cu milioane de spectatori care rămân văduviţi de icoana lui vie.

O ştire reluată obsesiv în jurnalele televizate, în ultima săptămână, mi-a cutremurat sufletul. Marele Gheorghe Dinică se lupta pentru viaţă, pe un pat de spital bucureştean. În urmă cu o oră am aflat că, din nefericire, ireparabilul s-a produs: Dinică a plecat la Ceruri, lăsându-ne mai singuri şi împietriţi în durere. Vestea m-a cutremurat cu atât mai tare, cu cât ea pare, chiar şi acum, după ce a fost confirmată pe toate canalele, neverosimilă. Un actor nu poate să moară! Dinică este – ce trist sună „a fost”! – unul dintre actorii români cei mai vitali. Indiferent în ce rol, Lăscărică sau Stănică Raţiu, Diplomatul (unul dintre cele mai mari roluri din filmografia românească) ori Salamander, indiferent dacă în filme sau în zecile de roluri de teatru, la Teatrul Mic, Nottara, Bulandra, Naţional ori la Comedie, indiferent dacă joacă sau cântă, Dinică respiră o poftă de viaţă incredibilă. Unică. Pentru că Dinică e unic. E atât de viu în sufletele noastre, că nu se poate scrie despre el decât la timpul prezent.

Ce păcat, totuşi, că ne amintim de marii noştri artişti numai când ei devin ştiri de presă! Şi ce păcat că, în România, marii creatori devin ştiri de presă nu cu creaţiilor lor de geniu – în cazul lui Gheorghe Dinică, nu am deloc sentimentul unei exagerări, datorate emoţiei fireşti a despărţirii de fiinţa lui de carne –, ci cu patimile şi suferinţele lor prea-omeneşti!

Pe Dinică publicul îl ţine minte în primul rând pentru rolurile sale comice. E, poate, o nedreptate! Dinică e un uriaş actor de dramă, de o uluitoare tandreţe şi fragilitate. Dinică simte viaţa şi nu face niciodată rabat de la ea. I-a dat totul şi nu am sentimentul că viaţa l-a răsplătit pe deplin. I-a dat, iată, şi moartea sa, repet, neverosimilă, şi viaţa tot i-a rămas datoare: cu multe roluri încă nejucate, cu multe cântece încă necântate, cu milioane de spectatori care rămân văduviţi de icoana lui vie.

Nu numai că nu îl vom uita niciodată, dar va rămâne veşnic printre noi, viu şi plin de viaţă, aşa cum a fost.

Dumnezeu să-l primească la El!

Rolul unui presedinte

Avem o singura Romanie, nu una la tara si alta la oras, una a tinerilor si alta a pensionarilor, una a muncitorilor si alta a intelectualilor. Vreau sa vad Romania stransa in jurul unor valori comune, pentru ca ele sunt cele care ne conduc de fapt si ne dau speranta pentru ziua de maine.

Astazi am trait un moment deopotriva emotionant si decisiv in cariera mea politica, prin depunerea candidaturii pentru Presedintia Romaniei. Este un moment in care realizezi, ajutat si de cele peste 2.500.000 de semnaturi care sunt deja niste voturi de incredere, ca oamenii vor o Romanie mai buna.

Am tot spus in ultima vreme, fiind un lucru in care cred si care incepe sa se simta tot mai pregnant in toata tara, ca Romania are nevoie de un presedinte care sa coaguleze energiile de a realiza o coalitie cu toti romanii, una care se depaseasca granitele unei intelegeri politice. Acest presedinte trebuie sa redea romanilor speranta, sentimentul de unitate, demnitatea.

Avem o singura Romanie, nu una la tara si alta la oras, una a tinerilor si alta a pensionarilor, una a muncitorilor si alta a intelectualilor. Vreau sa vad Romania stransa in jurul unor valori comune, pentru ca ele sunt cele care ne conduc de fapt si ne dau speranta pentru ziua de maine.

Imi propun sa fiu un presedinte care va aduna toate eforturile, din ce in ce mai disperate, ale celor care doresc sa traiasca intr-o Romanie normala si echilibrata: oameni simpli, societatea civila, sindicate, politicieni, oameni de afaceri, toate categoriile sociale si profesionalei pe care le va integra intr-un proces colectiv de transformare a societatii. Pentru ca nu cred in liderul mesianic care schimba totul de unul singur. Trebuie sa invingem impreuna!

PD-L abandoneaza Romania

Toti romanii declara la unison ca s-au saturat de siretlicuri, de oameni cu doua fete in politica, de declaratii sforaitoare, lucruri care seamana, mai mult ca oricand, cu tipul de politica practicata de PD-L si Traian Basescu. Politica suporta multe, in fond, dar lucrurile se schimba atunci cand vezi ca Romania are probleme grave, in primul rand economice.

Gesturile si “initiativele” politice ale lui Lucian Croitoru, dincolo de faptul ca au aerul unei reprezentatii de balet fara spectatori, vin sa demonstreze ca Train Basescu si Emil Boc au abandonat total lupta impotriva efectelor crizei in Romania. Majoritatea parlamentara care, oricum am socoti, reprezinta acum majoritatea romanilor, vine cu solutii concrete de iesire din criza. Prima este formula guvernamentala, condusa de Klaus Johannis.

Toti romanii declara la unison ca s-au saturat de siretlicuri, de oameni cu doua fete in politica, de declaratii sforaitoare, lucruri care seamana, mai mult ca oricand, cu tipul de politica practicata de PD-L si Traian Basescu.  Politica suporta multe, in fond, dar lucrurile se schimba atunci cand vezi ca Romania are probleme grave, in primul rand economice. Iar solutiile serioase sunt cerute pe o voce tot mai sonora de tot mai multi romani simpli, specialisti, oameni de afaceri, pensionari, tineri, someri.

Proiectul meu “O singura Romanie” este acum in dezbatere publica tocmai pentru ca aceste voci sa aiba o platforma prin care ideile, solicitarile, plangerile lor sa gaseasca ascultare si sprijin. Este un proiect in dezbatere publica pentru ca tot mai multi romani sa spuna deschis ce-si doresc de la aceasta tara si de la viitorul presedinte. In acest proiect pornesc de la o realitate pe care vreau sa o depasim, sa o lasam in urma, ajungand la cateva chestiuni foarte clare pe care ni le dorim de prea multa vreme: o Romanie unita in jurul unor valori sanatoase, recastigarea increderii in stat, relansarea economiei nationale si dezvoltarea Romaniei sociale.

Acum, PD-L a abandonat in mod evident Romania si interesul national. Este, la fel de evident, ca acesti politicieni nu sunt o solutie pentru criza: sunt un mod de a o adanci. Vom avea foarte curand ocazia sa ii abandonam, la randul nostru.

Exceptional de normal

Aceasta tara are nevoie de oameni politici responsabili care pot reda demnitatea nationala, care pot contribui major la recastigarea increderii populatiei in stat, care pot scoate economia din punctul mort in care a fost adusa de PD-L.

Am trait un moment politic extrem de important pentru Romania, unul dintre cele mai importante din ultimii 20 de ani. Pe fond, adoptarea motiunii, prima care duce la caderea unui executiv dupa ’89, cel al premierului Emil Boc, este primul pas catre normalitate. Dar e extrem de important pentru ca marcheaza o stare de mobilizare politica rar intalnita in fata a ceea ce cu totii am inteles ca duce tara in pragul falimentului si al dezastrului social.

Acum, prioritara este instalarea unui nou guvern, ceea ce inseamna o noua majoritate parlamentara. Am inceput deja discutiile cu partidele parlamentare. Acest nou guvern trebuie sa se ocupe de problemele reale ale Romaniei: legea pensiilor, educatia, iesirea din criza, somajul alarmant, instabilitatea fiscala si multe altele.

Romania castiga, pentru a doua oara in ultimii 20 de ani, un pariu cu normalitatea. Aceasta tara are nevoie de oameni politici responsabili care pot reda demnitatea nationala, care pot contribui major la recastigarea increderii populatiei in stat, care pot scoate economia din punctul mort in care a fost adusa de PD-L.

Ultimul pas catre normalitate va fi facut in noiembrie, la infrangerea lui Traian Basescu.

Trebuie sa iesim din izolare

Asa cum proiectul nostru in ultimele doua decenii a fost integrarea in Europa si in spatiul euroatlantic, proiectul pentru urmatorii 20 de ani trebuie sa fie stabilirea unei Romanii influente, moderne si prospere.

Spuneam saptamana trecuta ca politicienii romani traiesc in propria lor realitate, care are tot mai putina legatura cu ceea ce se intampla in viata de zi cu zi. Daca intoarcem privirea, fie si numai pentru cateva momente, de la luptele noastre microscopice si privim in jur, ne dam seama ca lumea se invarte chiar daca ai nostri conducatori nu isi dau seama.

Statele Unite au renuntat la scutul antiracheta pe care intentionau sa il amplaseze in Europa Centrala si de Est. Moscova a anuntat ca doreste sa-si revizuiasca fundamental doctrina militara, astfel incat sa poata utiliza, in mod legal, “loviturile nucleare preventive”. Tot zilele acestea, o alta putere nucleara, Iranul, ameninta cu un nou Holocaust in Orientul Mijlociu.

Acestea sunt lucrurile care ingrijoreaza cu adevarat cancelariile din intreaga lume. Ele se afla in centrul dezbaterilor din cadrul comunitatii internationale si constituie obiectul unor eforturi diplomatice intense.
Nu si pentru Romania. Noi avem ciorba noastra si suntem orbi la tot ce se intampla pe scena internationala, miscari care ne afecteaza, indiferent daca vrem sau daca ne pasa.

Vreme de 5 ani am jucat totul pe o singura carte....cred ca va mai amintiti sloganul. Unde ne-a adus aceasta, sa ii spunem, naivitate? Tara noastra este mai izolata astazi decat era in urma cu 5 ani, chiar daca suntem membri UE si NATO. Avem mai putini aliati decat credeam si, din pacate, mai putini prieteni decat speram. De prea multe ori in ultimii ani, prestatia sefului statului si a reprezentarii noastre externe a fost umbrita de stangacii. Nu am reusit sa fructificam statutul nostru euroatlantic, iar tara noastra este inca lipsita de orice influenta in plan extern.

Eu cred ca a venit vremea sa dam un nou sens proiectului de transformare a Romaniei in urmatorii 20 de ani, nu doar pe plan intern, dar si in ceea ce priveste politica externa. Asa cum proiectul nostru in ultimele doua decenii a fost integrarea in Europa si in spatiul euroatlantic, proiectul pentru urmatorii 20 de ani trebuie sa fie stabilirea unei Romanii influente, moderne si prospere.

Va invit sa discutam despre prioritatile politice externe romanesti in urmatoarele decenii. Vedem ca lumea se transforma cu repeziciune in jurul nostru, iar noi trebuie sa tinem pasul. In acest sens am propus o serie de directii pe care le voi urma ca presedinte al Romaniei, in programul O singura Romanie.

Astept parerile si comentariile voastre.

Comisar roman pe agricultura

Banii europeni si Comisar pe agricultura pentru Romania. Acestea sunt lucrurile despre care trebuie sa vorbim astazi. Acestea sunt lucrurile pentru care merita sa ne batem si sa facem scandal.

Am impresia, de foarte multe ori, ca politica romaneasca arata tot mai mult ca o furtuna intr-un pahar cu apa. Ne incrancenam cu atata pasiune in scandaluri fara miza si in dezbateri sterile, care nu au nici o legatura cu viata de zi cu zi a oamenilor. Gasim atata satisfactie intr-o replica bine mesterita spusa in prime time la un post national de televiziune, dar de prea multe ori uitam ca avem o tara de guvernat si un drum de urmat.

In vremuri normale, poate ca nici nu ar fi atat de grav. Oamenii au invatat sa ignore circul politicienilor si sa isi vada de viata lor fara sa mai astepte ceva de la cei care ar trebui sa ii conduca. Pentru multi dintre ei, tot scandalul politic este ca zgomotul unei strazi intesate de masini. E undeva in fundal, nu se distinge nimic limpede, e suparator, dar nu deranjeaza prea tare.

Numai ca tara noastra nu trece prin vremuri normale. Este cat se poate de clar pentru noi toti ca ne aflam in mijlocul unui taifun pentru care nu am fost pregatiti si din care se pare ca nimeni nu stie cum sa iasa. Cei 20.000 de oameni care au protestat in fata guvernului formeaza imaginea disperarii la care au ajuns multi dintre semenii nostri.

In aceste vremuri grele, oamenii au nevoie de o conducere capabila sa le arate drumul care trebuie urmat. Din pacate, cei care conduc astazi Romania nu sunt in stare de asa ceva. Preocuparea lor principala este pastrarea puterii politice cu orice pret. Iar pretul pe care il plateste tara noastra este din ce in ce mai mare.

Din cauza crizei politice in care Basescu si Boc au aruncat Romania, tara noastra este pe punctul de a rata ocuparea postului de Comisar responsabil cu agricultura in Comisia Europeana. Acesta este unul dintre cele mai importante portofolii din cadrul executivului comunitar. Este un portofoliu vital pentru Romania, in conditiile in care stim cu totii ca agricultura reprezinta cea mai insemnata resursa a tarii noastre.

Avem pamant cat sa hranim 80 de milioane de suflete. Ar trebuie sa gasim rosii si branzeturi romanesti in supermarketurile din intreaga Europa, dar noi importam mai bine de jumatate din alimente. Taranii romani ar trebui sa fie una dintre cele mai bine sprijinite categorii profesionale, pentru ca pe umerii lor sta viitorul tarii noastre. In schimb, ei sunt ignorati, uitati si considerati de catre actualul sef al statului, niste asistati social. Pentru mine, acest lucru este inacceptabil.

Banii europeni si Comisar pe agricultura pentru Romania. Acestea sunt lucrurile despre care trebuie sa vorbim astazi. Acestea sunt lucrurile pentru care merita sa ne batem si sa facem scandal. In proiectul meu pentru Presedintie, O singura Romanie, am propus o serie de masuri si am ridicat mai multe intrebari cu privire la rolul pe care trebuie sa il joace agricultura in dezvoltarea viitoare a tarii noastre. Va invit sa discutam despre ele.

Astept parerile si comentariile voastre.

Ce este Guvernul Romaniei astazi?

Astazi, Guvernul Romaniei este un instrument in tentativa de fraudare a alegerilor.

Vreau sa punctez, in cateva randuri, unele lucruri care inca au niste nuante schimbatoare. Primul, ca sa fie clar pentru totdeauna: Emil Boc nu a consultat PSD in ceea ce priveste o posibila remaniere a unui ministru PSD. Cu alte cuvinte, PD-L a incalcat protocolul coalitiei. Astazi, Guvernul Romaniei este nelegitim.

Al doilea: Traian Basescu a sfidat PSD, in loc sa propuna solutii realiste. Faptul ca sfideaza PSD a devenit o obisnuinta, dar sa propui un ministru din opozitie, daca ar fi fost sa luam in calcul o remaniere reala, e o sfidare. Nu exista un alt calificativ pentru un asemenea gest. Astazi, Guvernul Romaniei este un instrument de epurare politica: nu au fost in stare sa numeasca ministrii PD-L, dar au reusit sa dea afara mii de membri PSD din administratia publica.

Al treilea: trecand peste actul solitar, iresponsabil al PD-L, situat in afara oricarui protocol, nu exista absolut niciun temei pentru schimbarea lui Dan Nica. Adevaratul obiectiv: preluarea controlului Internelor de catre un om aservit presedintelui Basescu. Dan Nica era un ministru incomod pentru PD-L si ar putea crea “indigestii” serioase lui Traian Basescu si celor din PD-L care ar dori sa se infrupte fara scrupule dintr-o posibila frauda electorala. Nu se poate sa nu fi sesizat cu totii reactia violenta a primului ministru, la numai o zi de la propunerea lui Dan Nica de a preveni “turismul electoral” si a confisca faimoasele autobuze. Emil Boc s-a revarsat printr-o miscare politica de o gravitate imensa. Astazi, Guvernul Romaniei este un instrument in tentativa de fraudare a alegerilor.

Judecati singuri calitatea politica si morala a Guvernului Boc 2.

Toamna tupeului politic

Traian Basescu a devenit brusc responsabil. Responsabil pentru tot ce se intampla grav in Romania, pentru criza prin care trecem, in conditiile in care alte tari incep deja sa-si revina.

    Ca politician, traiesc cu un grad mai mare de intensitate si ingrijorare ceea ce se intampla astazi pe scena politica. Este grav sa afli, dupa aproape un an de guvernare, ca partenerii tai nu sunt interesati de altceva decat de impiedicarea functionarii normale a acestui guvern.

    Daca acest guvern va cadea, este numai vina presedintelui Basescu. Pentru ca este evident pentru toata lumea de unde vin asemenea idei, in pragul campaniei electorale pentru presedintie.

    Traian Basescu a devenit brusc responsabil. Responsabil pentru tot ce se intampla grav in Romania, pentru criza prin care trecem, in conditiile in care alte tari incep deja sa-si revina. Guvernul conduce tara, veti spune. Perfect adevarat, insa climatul de instabilitate intretinut de Cotroceni face tara de neguvernat. Ati avut astazi dovada.

    Ma astept ca aceste iesiri inutile la scena, aceste bisuri patetice care apar la sfarsitul unui spectacol mediocru numit “mandatul lui Basescu” sa se repete pana la data alegerilor prezidentiale, 22 noiembrie 2009. Atunci se va termina totul. Pana atunci, Traian Basescu isi traieste toamna tupeului politic.

Asumare sau asmutire?

Un gest de „asumare politica” presupune responsabilitate, nu riscuri sau specula de capital politic. Parca am invatat prea usor sa vehiculam aceste cuvinte, atat de importante pentru noi, dar atat de indiferente altora: asumare, motiune, initiativa.

Toate presupun multa maturitate politica, toate presupun servirea interesului public si sustinerea unei cauze care intareste stabilitatea unui sistem – statal sau privat. Un gest de asumare politica a fost transformat in unul de... asmutire. Pentru ca, pe masura ce ne apropiem de momentul unui dublu bilant (alegerile prezidentiale si bilantul guvernarii pe 2009, an de recesiune economica evidenta), politicienii de haita transforma instinctual lupta pentru interesul de grup in lupta pentru supravietuire.

Asumarea este, in mod cert, o miscare pripita, insuficient gandita. Suntem, a cata oara? provocati „politic” – ghilimele sunt si ele o forma de condamnare – pentru a iesi de la guvernare. Este, a cata oara? un gest inacceptabil.

Ce ne putem asuma? Ne putem asuma dreptul de a amenda legea unica a salarizarii, poate chiar si pachetul legilor educatiei, dupa consultarile cu partenerii sociali. Ne putem asuma realitatea dura a unui pachet de masuri insuficiente pentru iesirea din criza.

Nu ne putem asuma, insa, strategia diabolica de destabilizare a mediului economic si asa destul de fragil. Nu ne putem asuma planul meschin pus la cale in Cotroceni de a presara incrancenare si dezechilibru acum, numai bine pentru a culege voturi in noiembrie.

Nu ne putem asocia unui demers profund antiromanesc, in conditiile in care majoritatea statelor mature aplica intr-un mod cat se poate de strict planuri anticriza construite cu intelepciune.
Nu putem confunda asumarea cu asmutirea politica.

Diplomatia romaneasca merita mai mult sprijin

Realitatea ultimilor ani este ca Romania a sacrificat pe altarul integrarii euroatlantice o serie de regiuni si potentiale piete de desfacere unde aveam traditia unei prezente, expertiza unui dialog si unde exista în continuare un potential real de cooperare: este vorba în primul rand de China, dar în aceeasi categorie se încadreaza Orientul Mijlociu, Africa si chiar America latina.

Saptamana trecuta a avut loc reuniunea anuala a diplomatiei romane, care a fost pentru mine un prilej de a-mi revedea prieteni si fosti colegi de la Ministerul Afacerilor Externe.

Din pacate, a fost o ocazie dulce amara.

Pe de o parte, a fost o oportunitate de a sarbatori succese de necontestat ai ultimilor 20 de ani, timp în care aparatul diplomatic al Romaniei a trecut prin schimbari dramatice si în care a realizat obiective fara precedent, cum ar fi negocierile de integrare în NATO si UE, presedintia OSCE si a Consiliului de Securitate ONU.

Pe de alta parte, evenimentul a fost marcat de constrangerile pe care actualul context al crizei economice le impune asupra diplomatiei  romanesti. Asa cum a declarat si colegul meu Cristi Diaconescu, este important sa nu uitam ca diplomatia Romaniei concureaza cu alte tari nu numai din punctul de vedere al obiectivelor care trebuie atinse, dar si din punctul de vedere al resurselor alocate acestora.

Cu toate acestea, diplomatia trebuie sa reprezinte varful de lance al Romaniei în privinta pozitionarii strategice a tarii noastre pe termen lung. Avem nevoie ca întregul corpul diplomatic sa continue procesul de modernizare si de re-orientare catre o diplomatie definita  în primul rand de relatii comerciale si economice. Realitatea ultimilor ani este ca Romania a sacrificat pe altarul integrarii euroatlantice o serie de regiuni si potentiale piete de desfacere unde aveam traditia unei prezente, expertiza unui dialog si unde exista în continuare un potential real de cooperare: este vorba în primul rand de China, dar în aceeasi categorie se încadreaza Orientul Mijlociu, Africa si chiar America latina.
In alta ordine de idei dar tot in acest sens, aparatul MAE si al corpului diplomatic trebuie sa devina filiera logica de reintegrare în Romania a tinerilor romani plecati la studii în strainatate si care doresc sa aduca o contributie pozitiva la dezvoltarea societatii. Din pacate, asa cum le-am spus si ambasadorilor, astfel de tineri înca se confrunta cu inertie si rezistenta institutionala, lucru care este inacceptabil.

Romania pe care trebuie sa o construim pe baze noi, pentru perioada de dupa criza, va avea nevoie nu doar de un nou model de economie si de societate, ci si de un nou mod de a se pozitiona în lume. Diplomatia romana dispune de bazele unei astfel de repozitionari, dar merita mult mai mult sprijin decat a primit în ultimii ani.

Speranta intr-o Romanie mai buna

Lumea e mica, se remarca destul de des. Eu as adauga: "e mica si plina de romani". Am trait recent o experienta care mi-a demonstrat acest lucru. Din fericire, episodul a avut si un punct culminant (fiindca nu poate fi vorba de un sfarsit) fericit.

Ma aflam luna trecuta cu sotia mea, Mihaela, in concediu in Italia. Intr-o seara, la cina, unul din lucratorii hotelului unde stateam m-a salutat, pe romaneste. Desi la inceput era mai timid, si in ciuda regulilor care ii interziceau sa stea de vorba cu turistii, am reusit sa aflu cateva lucruri despre el si povestea lui. Il cheama Dumitru Traistau si e de loc din Maramures, dar familia lui locuieste de ani buni in Arad. Ca multi, prea multi alti romani, a plecat in Italia pentru o viata mai buna. A avut bafta si si-a gasit acolo si sufletul pereche: pe Ina Cotiu, din Republica Moldova. S-au intalnit acum trei ani, si s-au hotarat sa se casatoreasca un an mai tarziu.

In timp ce vorbeam in Italia, Dumitru ne-a invitat, mai in gluma mai in serios, la nunta lui. Fiindca ne-a impresionat povestea lui si a Inei, precum si sinceritatea lor, am decis sa le facem o surpriza. Ne-am prezentat ieri asadar in satul Galsa, de langa Arad, unde Dumitru si Ina au facut cununia religioasa intr-o biserica ce a fost cladita pe la 1700. La restaurantul din Pancota, unde a avut loc petrecerea, am mai intalnit un tanar cuplu: Sorin Popa si Lorena Roman. Ca si Dumitru si Ina, muncesc in strainatate, dar in Austria si au venit acasa sa-si faca nunta.

Pe de o parte, ma intristeaza ca tineri ca Dumitru, Ina, Sorin si Lorena au parasit Romania sa-si faca un rost. Pe de alta parte insa, aceste povesti ma responsabilizeaza si ma motiveaza. Intreaga clasa politica le datoreaza enorm de mult tinerilor ca acestia. Le datoram recunostinta pentru modul in care fac cinste Romaniei prin munca lor, pentru modul in care ne reprezinta, si, sa fim sinceri, pentru sprijinul pe care ei il acorda familiilor ramase acasa.

Cred insa ca inainte de toate, le datoram acestor tineri o Romanie mai buna, in care ei sa simta ca „mai bine" inseamna ceva realizabil, nu o himera, in care viitorul sa reprezinte o oportunitate si nu o amenintare, nu un motiv de teama - ci un motiv de speranta.

Peste 70% dintre tineri cer o noua Romanie

Din indicatorii statistici ai ultimelor luni, cei mai des mentionati au fost cei economici care reflecta magnitudinea crizei. O cifra care insa mi-a ramas in minte nu avea nimic de-a face cu economia, ci cu tinerii, si reflecta o criza cel putin la fel de grava ca cea economica: criza sperantei si a increderii  in randul tinerei generatii.

Astfel, 70 la suta din tinerii chestionati intr-un sondaj din luna mai cred ca nu-i asteapta nimic bun in Romania. Mai mult, aproape o treime si-au exprimat dorinta de a emigra, iar 8 la suta dintre cei chestionati s-au declarat convinsi ca vor face asta. Aproape 2,4 milioane de romani, oameni de toate varstele, au declarat ca vor sa plece din tara. Asta inseamna ca un numar egal cu cel al romanilor care deja au emigrat vor sa faca acelasi lucru in urmatorii ani.

Departe de mine de a pretinde ca totul in Romania merge bine si ca deznadejdea oamenilor nu este motivata de realitate. Pe de alta parte insa, daca atatia oameni au abandonat speranta intr-un viitor mai bun aici, acasa, va fi cu atat mai greu sa construim acest viitor fara resursele cele mai importante: ambitia, inteligenta si creativitatea romanilor.

Se spune ca momentele de criza scot la iveala fie ce e mai rau, fie ce este mai bun in oameni, in organizatii, in tari.

Speranta mea este ca, in cursul urmatoarelor luni, sa ii pot convinge pe cat mai multi romani ca inca nu este prea tarziu, si ca nu este cu siguranta zadarnic, sa decida sa-i dea Romaniei tot ceea ce au mai bun in suflet si in minte. Meritam cu totii un destin mai bun decat asteptarile pesimiste pe care le avem de la noi insine ca popor. Meritam ambitii pe masura potentialului nostru.

25.000 de euro – intre mit si realitate

Fiindca au simtul autoironiei, jurnalistii americani si britanici glumesc din cand in cand spunand “Let’s not let the truth get in the way of a good story” – sa nu lasam adevarul sa stea in calea unui articol tare.

Simplu exprimata, cam asta ar fi esenta falsei controverse legate de declaratia mea despre cei 25.000 de euro pe care ii pot obtine tinerii care se intorc la tara. Pare irezistibila tentatia de a trage concluzia ca Geoana face promisiuni aiurea. In realitate insa, acei 25.000 sunt o suma cat se poate de reala, intr-un program cat se poate de concret.

Este vorba de Masura 112 a Ministerului Agriculturii, prin care se urmareste instalarea tinerilor fermieri in mediul rural. Acestia trebuie sa aiba sub 40 de ani, sa preia ca sef o exploatatie agricola intre 6 si 40 de UDE (unitati de dimensiune economica definite conform standardelor UE ). Cu alte cuvinte, este vorba de exploatatii cu valori intre 7.200 de euro si 48.000 de euro. Mecanismul de preluare poate fi arenda, transferul de proprietate sau infiintarea de la zero.

Pe langa criteriile de varsta si de marime/valoare a exploatatiei, solicitantii trebuie sa mai satisfaca urmatoarele conditii: trebuie sa detina sau sa se angajeze sa obtina competentele si calificarile necesare pentru activitatea agricola pe care o vor desfasura; trebuie sa prezinte un plan de afaceri pentru dezvoltarea exploatatiei; si trebuie sa faca parte dintr-o familie care a lucrat cel putin 50% din timpul de munca in agricultura in ultimele 12 luni dinaintea solicitarii.

Fondurile care pot fi obtinute sunt intre 10.000 de euro (pentru exploatatiile de minim 6 UDE) si 25000 de euro, in doua transe (intai 60% din suma solicitata, apoi restul de 40%) si sunt fonduri NERAMBURSABILE. Bineinteles, solicitantii vor fi verificati dupa trei ani pentru a vedea daca au facut investitiile la care s-au angajat.

Anexez mai jos un link de descarcare al Ghidului Solicitantului, care contine toate detaliile necesare pentru a intelege despre ce este vorba in aceasta initiativa si pentru a depune un dosar. Potrivit ultimelor date ale Ministerului Agriculturii, exista 661 solicitari in lucru pentru Masura 112.

Acesta este adevarul despre cei 25.000 de euro – bani gheata, la dispozitia oricui indeplineste conditiile cerute, nu o simpla inchipuire a unui politician.

Ghidul Solicitantului

Datoria morala de care nu ne putem ascunde

Parafrazandu-l pe Gandhi, as spune ca putem evalua moralitatea unei natiuni dupa felul in care aceasta isi trateaza cei mai vulnerabili membri ai sai. Chiar daca parintele Indiei se referea initial doar la animale, putem fi destul de siguri ca ar fi inclus batranii si copiii in categoria celor mai vulnerabili membri ai societatii – cei care au vocile cele mai slabe si nevoile cele mai acute.

M-am intalnit ieri din nou cu un grup de pensionari si mi-a fost intarita convingerea ca Romania are o datorie morala incontestabila faţa de batranii ei. Acestia au construit o covarsitoare proportie din infrastructura si institutiile societatii, ei i-au dat Romaniei cei mai frumosi si productivi ani ai existentei lor.

Ce primesc ei in schimb? Umilinta, saracie si dispret.

Nu ne putem numi o tara europeana atata timp cat ii invrajbim pe tineri impotriva batranilor, cat pornim de la premisa ca acel trai decent pentru care parintii si bunicii nostri au muncit o viata intreaga nu poate veni decat sacrificand oportunitatile actualei generatii tinere. Putem şi trebuie sa gasim modalitaţi de a ne onora datoria catre batrani. Ei nu sunt asistati sociali, nu sunt pomanagii. Sunt oameni care au muncit o viata intreaga, cu responsabilitate si daruire, si care isi vad efortul dispretuit. Ar putea avea pretentia sa primeasca o rasplata pentru ceea ce i-au dat Romaniei. Din pacate, s-au obisnuit sa aiba doar sperante, şi acelea firave.

Sunt mandru de ce a reusit sa faca PSD pentru pensionari: cresterea pensiilor minime garantate, a punctului de pensie, regimul medicamentelor compensate. Nu trebuie insa sa ne culcam pe o ureche si sa credem sa este suficient.

Trebuie sa nu uitam ca, intr-o zi, si noi vom fi pensionari, si noi vom fi batrani, si sa aspiram sa le oferim pensionarilor de astazi conditiile de care am vrea si noi sa ne bucuram la varsta lor.

Pe 7 iunie, vino la vot si alege bine!

Dragă prietene, Am intrat în Uniunea Europeană plini de optimism. Ne împlineam un destin, speram că se vor schimba atât de multe lucruri. Progresul însă întârzie să apară. În loc să facă politică pentru oameni, politicienii par să facă politică pentru ei înşişi.

S-au spus multe despre votul de duminică. Unii îl văd ca pe un test înainte de prezidenţiale, alţii ca pe un pretext de gâlceavă între partide – fie că e vorba de cele de la guvernare sau cele din opoziţie.

Şi totuşi, nu aceasta este miza alegerilor de duminică. Demnitatea românilor care muncesc, trăiesc şi călătoresc în Europa, în interiorul României şi în afara ei – iată ce este în joc la votul din 7 iunie. Iată motivul pentru care este foarte important să ne mobilizăm cu toţii.

Concret vorbind, duminică votăm fiindcă mai bine de jumătate din legile României se fac în Parlamentul pe care-l votăm duminică. Fiecare cent pe care-l poate primi România de la UE, pentru agricultură, pentru şcoli, spitale şi drumuri mai bune, va fi negociat în acelaşi Parlament.

Indiferent de opţiunea politică faţă de care te simţi apropiat, este mai important ca niciodată să îţi exprimi această opţiune. Nu trebuie să ne pese că alţi cetăţeni europeni lipsesc de la votul de duminică – dimpotrivă, trebuie să fim cu atât mai hotărâţi să ne facem auzită vocea.

Duminică avem o şansă de a decide destinul european al României. Pentru asta, trebuie să ne comportăm pe măsura speranţelor noastre europene – trebuie să votăm!

Viitorul Romaniei incepe astazi

Astazi, 30 noiembrie, romanii au ales competenta si stabilitate. Au ales schimbarea. Au ales viitorul. Astazi, 30 noiembrie, romanii au invins, caci victoria pe care am obtinut-o nu este doar victoria noastra, ci este victoria lor, mai ales a lor, a tuturor romanilor care nu au renuntat nicio clipa la speranta intr-o viata mai buna si care au crezut si au fost alaturi de noi.

Viitorul Romaniei incepe astazi. Schimbarea incepe acum. Aceasta a fost dorinta romanilor, iar obligatia noastra este sa le-o onoram.

Vremea schimbarii

Dupa 4 ani de nedreptate si criza, tara noastra are nevoie de schimbare. Schimbarea nu se va intampla insa niciodata daca asteptam sa ne-o aduca altcineva sau daca asteptam alte vremuri. Acum este vremea, iar noi suntem cei care trebuie sa realizeze aceasta schimbare. Maine, mergem cu totii la vot si facem o alegere. Vom alege cum vrem sa arate viitorul Romaniei. Un viitor negru, sub semnul jumatatilor de masura, al incompetentei si nedreptatii sau, dimpotriva, un viitor senin, indraznet, sub semnul competentei si al masurilor concrete. PSD are cel mai indraznet plan de guvernare ce va schimba Romania din temelii.

Avem nevoie de o victorie adevarata, de o victorie mai mare decat orice alta victorie pe care am obtinut-o pana acum. Le-am promis romanilor de pretutindeni ca le voi aduce schimbarea pe care o asteapta si de care au atat de multa nevoie. Le-am promis si ma voi tine de promisiune. M-am angajat si imi voi respecta angajamentul.

Un Guvern pentru Romania

Este adevarat ca Romania, impreuna cu restul lumii, se confrunta cu efectele unei crize financiare fara precedent. In acelasi timp insa, Romania se confrunta cu o serioasa criza interna, generata de ineficienta guvernarii de dreapta din ultimii patru ani. Aceeasi Romanie are totusi sansa extraordinara de a transforma aceasta criza intr-o oportunitate. Oportunitatea de a renunta la incapacitate de administrare, egoism si nedreptate, la confuzie si tensiuni, la absenta oricarui dialog social, la grijile si neajunsurile unei vieti traite la limita saraciei de catre majoritatea dintre romani.

Tara noastra are nevoie de schimbare, dar aceasta schimbare, dragii mei, poate avea loc doar in masura in care cu totii vom avea curajul sa schimbam Romania din temelii, astfel incat sa devina din Romania lor Romania noastra, a tuturor.

Putem avea pensii si salarii mai mari deopotriva. Economia poate creste impreuna cu nivelul de trai al romanilor. Putem avea autostrazi noi, dar putem asigura, in acelasi timp, o viata mai usoara pentru agricultori. Putem investi in invatamant si putem investi in sistemul de sanatate. Nu sunt optiuni care se exclud reciproc. Sunt angajamentele pe care ar trebui sa si le asume in mod incontestabil viitorul guvern.

Nu orice guvern poate reusi insa in respectarea acestor angajamente. Este nevoie de competenta, de stabilitate, de o echipa puternica si responsabila. Tocmai de aceea va cer in mod solemn, asa cum m-am adresat si ieri romanilor nostri din Dorohoi, din Botosani si din Suceava, dati-ne un vot clar, dati-ne victoria zdrobitoare, pentru ca nu vrem sa facem compromisuri. Ei, cei de dreapta, au avut sansa lor si si-au batut joc de ea si de romani. Dati-ne victoria de care avem nevoie pentru a guverna pentru voi, asa cum v-am demonstrat si cum stiti ca suntem capabili sa o facem: cu raspundere si cu profesionalism.