Timpul diplomatiei

In plina criza economica si politica, Romania pierde din vedere ca in jurul ei se intampla lucruri importante care ne afecteaza.

Se iau sau se pregatesc decizii si au loc discutii importante care ne angajeaza direct sau indirect. Grupul de experti numit de Secretarul General NATO, A. F. Rasmussen si condus de fostul Secretar de Stat, M. Albright a prezentat saptamana trecuta un raport care sa pregateasca terenul pentru adoptarea Noului Concept Strategic al NATO 2020, in noiembrie anul acesta. In acelasi timp a fost publicat un alt raport, cel al Grupului de reflectie pentru viitorul Europei 2030, condus de fostul prim ministru socialist al Spaniei Felipe Gonzales.  

Aparent, cele doua sunt instrumente distincte de reflexie pentru institutii diferite. In fapt amandoua raspund unor schimbari strategice majore care afecteaza Europa si lumea. Este un moment excelent sa ne uitam unde se plaseaza Romania in acest context. Este din pacate semnificativ ca niciunul dintre cele doua grupuri nu a avut un roman in echipele de redactare. Romania are o pozitie formala si reactiva la majoritatea acestor subiecte. E cazul sa ne intoarcem la un activism echilibrat dar centrat pe rezultate.

Si totusi, in plina criza economica, fiscala si guvernamentala de ce ar trebui sa ne preocupe aceste subiecte? Pentru ca Romania este membru UE si NATO, pentru ca ansamblul intereselor sale strategice trebuie sa fie convergente cu obiectivele, strategiile si prioritatile acestor organizatii. Fara acestea nu mai exista politica externa romanesca. Ba chiar mai mult, succesul politicii noastre externe se masoara in capaciateta de a influenta hotarator si eficient politicile acestor organisme.  

Participarea Romaniei la operatiunile aliate in Afganistan, pozitionarea intre Balcanii de Vest si zona Marii Negre, la confluenta infrastructurilor de transport si energie, gazduirea scutului anti racheta - toate acestea ne plaseaza geographic si strategic in axa de schimbari a Aliantei. Suntem frontiera unui spatiu politic in evolutie: Vestul. Generatii de romani au visat sa-i apartina in speranta ca vor avea o voce si ca interesele lor vor fi auzite si respectate. De modul in care vor evolua NATO si UE depinde coeziunea Vestului in urmatoarele decenii si rolul sau in a influenta probleme globale. Este un moment mai putin evident dar la fel de important ca prabusirea zidului Berlinului acum douazeci de ani. Romania are interese precise legate de angajamentul american in Europa si in regiunea sa. Mentinerea insa a preconceptiilor legate de paradigme de tipul celor din Razboiul Rece caricaturizeaza pozitia noastra pro-americana si risca antagonizarea partenerilor europeni.  

Prin continuarea politicii usilor deschise pentru tarile din Balcanii de Vest, Republica Moldova, Georgia sau Ucraina si prin reangajarea dialogului cu Rusia, NATO poate fi un instrument de stabilizare si securizare in regiunea de Est si Sud Est a Europei. Cele  doua actiuni, usi deschise pentru statele candidate si dialog cu Rusia, nu sunt independente una fata de cealalta, iar realizarea lor depinde de abilitatea cu care NATO aduce asigurari membrilor Aliantei din Europa Centrala si de Est, Rusiei si statelor candidate. Experienta arata ca nu este deloc usor. “Discutiile” intre presedintii Rusiei si Ucrainei despre situatia Transnistriei, invitatia deschisa de Medvedev Ucrainei de a se alatura Organizatiei Tratatului de Securitate Colectiva sunt doar cele mai recente semne care prevad un dialog lung si anevoios. Din acest motiv modul in care politica portilor deschise se va reflecta in textul noului Concept Strategic NATO 2020 este de interes strategic pentru Romania si regiunea ei. Nu doar din solidaritate regional, ci din intelegerea importantei unor clarificari pe termen lung, Romania sustine mentinerea acestei politici de deschidere simultan cu obiectivul unui dialog activ si cu continut substantial cu Rusia.  

NATO se schimba pentru ca se schimba fundamental contextul strategic in care opereaza Alianta, iar prioritatile strategice ale aliatilor sunt diferite. SUA vor sa mentina Alianta, dar vor investi in masura in care investitia este castigatoare. Aceasta depinde de capacitatea partenerilor europeni de a fi coerenti in actiunea de politica externa. Conditiile sunt intrunite: Tratatul de la Lisabona prevede atat structura organizational, cat si consolidarea mecanismelor comunitare care sa sprijine o actiune externa coerenta, comuna, curajoasa si efectiva. Tentatia bilateralismului bantuie de mult relatiile tarilor europene cu importanti parteneri din regiune. Acest lucru dilueaza semnificativ capacitatea de actiune coerenta a Uniunii. In mod specific, relatiile Romaniei cu Rusia, Ucraina, Moldova si tarile din arealul Marii Negre sunt critic importante. Dar si mai importanta este abordarea acestor parteneriate din perspectiva europeana prin coordonarea pozitiilor statelor membre. Romania trebuie sa fie o voce credibila in acest sens.  

Placile tectonice ale echilibrului geo-strategic s-au rearanjat fundamental la sfarsitul razboiului rece. Dar undele seismice se simt astazi. NATO, UE si Romania, odata cu ele, trebuie sa fie in sincron cu acestea sau risca sa fie lipsite de relevanta. Pentru a castiga pariul securitatii, pe langa coerenta in actiunile externe ale Uniunii Europene e nevoie ca acestea sa fie complementare cu actiunile Aliantei si ale partenerilor. Si NATO si Uniunea Europeana sunt organizatii regionale, dar cu capacitate de a actiona la nivel global, iar coordonarea va fi determinanta pentru rezultatul actiunilor lor.  UE trebuie sa-si sporeasca capacitatea de actiune si in teren nu doar politic. Fie in urgente civile, fie in asistenta post - conflict Europa trebuie sa coopereze fluid si integrat cu NATO. In mod special in contextal unei imense presiuni pe bugetele de aparare acesta este raspunsul potrivit modificarilor startegice actuale.  

In domeniul securitatii internationale doua sunt elementele ce vor caracteriza decada viitoare din perspectiva europeana: scutul anti - racheta integrat in cadrul Aliantei si o noua ordine mondiala in care centrul de gravitatie se muta din Europa in zona Asiei si Pacific, traduse amandoua prin asigurarea securitatii teritoriului statelor membre si minimizarea pericolelor venite din exterior, dar si cresterea vulnerabilitatii la probleme sistemice ca dependenta de resurse naturale si globalizarea amenintarilor teroriste, fie ele conventionale, nucleare sau de natura cibernetica.  

Discursul Presedintelui Barak Obama la Academia Militara West Point a fost o introducere a Strategiei de Securitate Nationala ce urmeaza a fi prezentata saptamana viitoare in Congres. Presedintele Obama propune o schimbare fundamentala fata de doctrina Bush. SUA, spune el, vor ramane un “lider mondial” in lupta contra amenintarilor teroriste si un partener pentru toti cei interesati de sustinerea libertatii si democratiei, dar proiectul sau securitar se centreaza pe dialog, diplomatie si aliante. E o propunere care ii ofera Europei pe de o parte o provocare si pe de alta o oportunitate reala.  

De exemplu schimbarea fundamentala in relatia SUA-Rusia poate sa insemne o imensa oportunitate pentru Europa si implicit pentru Romania. Dialogul si chiar negocierile pe teme pana de curand inghetate ca statutul Tratatului Adaptat privind Fortele Conventionale in Europa ofera perspective intersante pentru solutii la conflictele inghetate din Moldova si Georgia. Daca, in sine, Romania are putine contributii directe in dialogul privind tratatele startegice cum e START si NPT ea poate sa fie, cum a dovedit-o in repetate randuri in trecut, un partener imaginativ si de incredere in domenii ca CFE adaptat sau stabilitatea regionala.  

Pentru a asuma acest rol e nevoie de un nou acord national ca subiectele de politica externa si europeana nu trebuie sa faca obiectul disputelor politice si nici sa fie lasate victima disensiunilor interne. Chiar in contextul actual trebuie sa avem forta unei abordari in interes national si sa facem auzita si influenta vocea Romaniei in decizii care ne privesc pe toti si pe termen lung.  

In acest context, CSAT si mai ales comisiile de specialitate din Camera si Senat trebuie sa fie platforme in care discutii importante legate de pozitia Romaniei fata de Noul Concept Strategic al NATO sau punerea in practica a prevederilor tratatului de la Lisabona sa fie utilizate ca factor de coeziune nationala.

Ziua Pământului

Pe 22 aprilie, în toată  lumea, se sarbatoreşte „Ziua Pământului”. Evenimentul a fost creat în 1970 în Statele Unite, la iniţiativa unui senator american, fiind un semnal de alarmă cu privire la necesitatea unei mişcări puternice de protecţie a mediului.

În primul an, la manifestările organizate au participat 20 de milioane de americani. Acum, peste un miliard de oameni, din aproape 200 de state, sărbătoresc „Ziua Pământului”.   


Seria de cutremure devastatoare din acest an sau erupţia vulcanului islandez Eyjafjallajokull arată cât de mare este dependenţa noastră de natură şi cât de important este să avem responsabilitatea protejării mediului. Nu întâmplător, la nivel mondial mişcarea ecologistă primeşte tot mai mulţi adepţi, iar evenimentele destinate protejării mediului au parte de o implicare tot mai generoasă şi de un sprijin puternic.  


Pentru noi, „Ziua Pământului” trebuie să ridice, înainte de toate, câteva întrebări importante. De ce în România, spre deosebire de majoritatea statelor din Europa, mişcarea ecologistă este încă privită ca o exprimare „exotică”? De ce nu s-a consolidat, în ultimii 20 de ani, o „conştiinţă ecologică”, o responsabilitate a protejării mediului? De ce greul bătăliilor împotriva nepăsării cade pe umerii societăţii civile? De ce statul acţionează cu mijloacele specifice ONG-urilor şi nu cu propriile mijloace atunci când vine vorba de protecţia mediului? Nu vreau să fiu nici pesimist, nici răuvoitor, dar nu am sperarţe foarte mari legate de manifestările organizate în România. De aceea, în sensul pe care îl are în întreaga lume acest eveniment, vreau să trag un semnal de alarmă cu privire la implicarea pentru protecţia mediului.  


O menţiune specială trebuie să fie însă în dreptul instituţiilor statului. Este onorabil că se derulează campanii de informare, de consultare, de colaborare sau alte demersuri similare. Dar în această zonă o activitate mult mai extinsă – şi mai eficientă – au demonstrat organizaţiile ecologiste. Acestea trebuie lăsate în continuare să-şi facă treaba, pentru că o fac bine. Statul, pe de altă parte, trebuie să aibă în vedere şi caracterul punitiv al demersurilor pe care le desfăşoară. Nu este un secret pentru nimeni că aplicarea strictă şi fără derogări a legislaţiei este o metodă extrem de eficientă pentru a îndrepta anumite lucruri. Este un drum pe care trebuie să păşim cu mult mai multă fermitate, iar tonul trebuie să îl dea instituţile statului, de la centru, până la nivelul celei mai mici comune din România. Dacă astfel vom transforma „Ziua Pământului” în „Ziua împotriva nepăsării”, va fi o victorie importantă.


PS: Tot împotriva nepăsării protestează şi profesorii. Sper însă că dascălii vor avea mai mult succes în lupta cu nepăsarea miniştrilor decât au avut militanţii ecologişti în lupta cu neglijenţa tuturor în ultimii 20 de ani. Sunt alături de profesori şi cred că protestul lor este just şi bine argumentat. Din nefericire, nu cred că actualul Executiv are înţelepciunea şi voinţa de a corecta greşelile semnalate.

Mai multi antreprenori tineri!

Tinerii romani sunt extrem de inventivi si pot gasi in orice domeniu afaceri – fie si de mici dimensiuni – care sa le dea garantia unui viitor mai bun. Luand acest lucru drept punct de pornire, vom ajunge sa schimbam mentalitatile si relatia neputincioasa dintre tanar si stat.

Una dintre cele mai sanatoase practici in ceea ce priveste spriritul antreprenorial al tinerilor este sa reusim sa ii transformam din potentiali angajati in oameni de afaceri. Acum, perspectivele unui tanar – absolvent de liceu, student sau proaspat iesit de pe bancile facultatii – sunt destul de incerte.

Un guvern, o administratie inteligenta investeste in ceea ce ii aduce profit pe termen lung. Stabilitate. Recunoastere si putere financiara. Nu exista investitie mai buna, la ora actuala in Romania, decat tinerii. Priviti ce fac alte tari: li se creeaza locuri de munca, facilitati fiscale, familia tanara este incurajata sa se dezvolte si sa dezvolte mici afaceri. Romania a ramas mult in urma si asta mi se pare intolerabil.

Tinerii romani sunt extrem de inventivi si pot gasi in orice domeniu afaceri – fie si de mici dimensiuni – care sa le dea garantia unui viitor mai bun. Luand acest lucru drept punct de pornire, vom ajunge sa schimbam mentalitatile si relatia neputincioasa dintre tanar si stat. Tinerii isi vor recapata increderea in ei insisi, contribuind, la randul lor, la un proces mult mai amplu, cel de recastigare a initiativei antreprenoriale autohtone, la nivel national.

Daca vom sti sa-i stimulam pe tineri (scutirea de impozit pe profitul reinvestit in primii trei ani de afacere e numai una dintre masurile pe care le voi sustine), vom vedea imediat cum creste numarul de proiecte viabile, de afaceri de succes! Ma doare sa aud povesti despre tineri care vor sa paraseasca Romania, care s-au saturat de o administratie obtuza si de o societate care nu reueseste sa-i integreze dupa merite, calificare si munca depusa.

Sa ne bucuram de tineri ajutandu-i! Cu o generatie tanara puternica, nu ne vom mai teme pentru viitorul Romaniei.

Vezi aici proiectul si intra in dezbatere!

Sa ne gandim

Ca viitor presedinte, vreau sa aduc romanilor sentimentul ca traiesc intr-o singura Romanie, ca pot avea incredere in ziua de maine si ca au tot ce le trebuie pentru a avea cei mai fericiti copii din lume.

Sa lasam tumultul stirilor si al campaniei electorale sa se mai domoleasca: sa ne oprim putin in loc si sa ne gandim la toti acesti 20 de ani de democratie reala pe care i-a avut Romania. Cum i-am folosit? Ii puteam umple mai bine, mai cu folos? Am luat toate deciziile pe care voiam sa le luam? Toate au fost corecte? Ducem viata pe care ne-o dorim? Putem iesi in strada sa ne strigam mandria de a fi roman? Credem in autoritati? In ziua de maine? Sunt copiii nostri cei mai fericiti copii din lume?

Sunt intrebari pe care trebuie sa le punem mereu celor care se angajeaza sa conduca aceasta tara. Gandul meu se indreapta, mai ales astazi, 16 noiembrie, si catre intrebarile celor care in 1987, in Brasov, incepeau sa spuna cu voce tare, cu orice riscuri, tot ceea ce ii nemultumea. Astazi avem o libertate incomparabil mai mare de a spune ce dorim, ce nu ne place si cum vrem sa fie viata noastra.

Ca viitor presedinte, vreau sa aduc romanilor sentimentul ca traiesc intr-o singura Romanie, ca pot avea incredere in ziua de maine si ca au tot ce le trebuie pentru a avea cei mai fericiti copii din lume.

E suficient sa ne oprim putin din ritmul acesta alert al vietii moderne, sa ne uitam in jur si sa ne dam seama ca am facut cateva greseli in toti anii acestia. Trebuie sa nu le repetam. Anii trec peste noi fie ca avem curajul de a spune ce gandim, fie ca ne pastram gandurile pentru noi. Va cer sa va ganditi cand votati, in ziua alegerilor prezidentiale, dupa ce va uitati un pic in jur.

Si apoi sa ne gandim ca avem O singura Romanie.

De ce vă este frică, domnule Băsescu?

„Reformatorul” României, „luptătorul împotriva sistemului ticăloşit”, „democratul fără frică şi fără prihană” refuză orice confruntare democratică şi orice adunare publică în a cărei organizare SPP-ul nu are un cuvânt de spus.

În urmă cu câteva zile, i-am propus lui Traian Băsescu să facem împreună un exerciţiu de democraţie şi, în acelaşi timp, de respect faţă de tineri. Mai concret, am propus să mergem împreună în trei centre universitare din tară – Bucuresti, Iasi si Cluj - şi să dezbatem pe viu, în faţa studenţilor şi împreună cu ei, câteva dintre problemele fundamentale ale ţării. Nu chestiuni de campanie, nu chichiţe de genul „Din 471 rămân 300” (căci ce rezolvă asta?). Ci probleme ca: structura economiei româneşti, educaţia şi raporturile dintre aceasta şi piaţa muncii, pregătirea profesională şi modelele morale, locul României în UE şi NATO, şi multe altele de acest calibru. Am propus aceste dezbateri nu pentru a ne duela cu public, ci pentru că sunt conştient că situaţia studenţimii, a tineretului în general, este precară şi oricine ar prelua puterea după 6 decembrie ar trebui să declanşeze de urgenţă un proiect coerent care să îndrepte lucrurile pe făgaşul cel bun.

Traian Băsescu, cu aceeaşi nonşalanţă cu care refuză şi majoritatea parlamentară, m-a refuzat. Şi, refuzându-mă pe mine, a refuzat întregul tineret studios al ţării, care e sătul de baliverne şi e mult prea inteligent pentru a fi păcălit cu îndemnuri stahanoviste ca „Hai la referendum!”. Dacă referendumul s-ar referi la vreo problemă reală, dacă ar avea legătură cu interesele nemijlocite, prezente şi de viitor, ale tinerilor, ei ar ieşi şi singuri la vot, fără a mai fi îndemnaţi ca, odinioară, ţăranii să se înscrie la cooperativă.

„Reformatorul” României, „luptătorul împotriva sistemului ticăloşit”, „democratul fără frică şi fără prihană” refuză orice confruntare democratică şi orice adunare publică în a cărei organizare SPP-ul nu are un cuvânt de spus.

Le promit tinerilor că voi veni să discut cu ei. Vineri am avut o întâlnire extrem de interesantă la Oradea. Vor urma si altele. Nu mi-e frică de întrebările lor şi nu mi-e ruşine de ceea ce am făcut în anii de când sunt în politică. Sunt însă dezamăgit că Traian Băsescu preferă si în al doisprezecelea ceas monologul în locul unui dialog pe problemele adevărate ale tării. Urmărindu-i evolutia galopantă a autismului, îmi amintesc de o vorbă a regretatului Octavian Paler: există două tipuri de singurătăti, a celor care vorbesc si a celor care n-ascultă...

Stabilitatea inspira viitorul

Trebuie sa schimbam rapid comportamentul Romaniei din piata care rateaza oportunitati, in una care le creeaza. Suntem o piata reactiva, de aceea suferim odata cu vecinii nostri europeni in fata oricarui fel de criza care afecteaza sau ar afecta Uniunea Europeana.

Felul in care e condusa Romania acum, starea economiei, criza locurilor de munca sunt indicatori cat se poate de clari ca tara noastra are o viziune economica ancorata in secolul trecut. Cred ca principala zona care este abordata gresit este raportul dintre stat si societate, economic vorbind. Am avut un model de guvernare ce ne-a arata destul de limpede ca o reteta superficiala duce la amplificarea crizei.

Trebuie sa schimbam rapid comportamentul Romaniei din piata care rateaza oportunitati, in una care le creeaza. Suntem o piata reactiva, de aceea suferim odata cu vecinii nostri europeni in fata oricarui fel de criza care afecteaza sau ar afecta Uniunea Europeana. Reversul medaliei ar trebui sa fie inglobarea oportunitatilor europene in mecanismul economic propriu.

Am expus aceasta idee si in proiectul meu O singura Romanie: acum, sansa noastra este de a arde niste etape, nu ne mai putem permite sa asteptam sa consumam experiente pe care alte tari le-au depasit. Locurile de munca, de exemplu, apar atunci cand esti dispus sa investesti in viitor, nu te incapatanezi sa tii in palme industrii si tehnologii invechite, extrem de paguboase din punct de vedere economic si social.

Vorbeam ieri despre energie regenerabila. Despre cercetare platita pe bani grei, despre proiecte care aduc impreuna statul si societatea, intr-un fel de echilibru si de angrenaj autoreglat. Societatea progreseaza atunci cand contribui la progresul ei, cand stimulezi modernizarea si investitia in locuri de munca mai sofisticate si mai bine platite.

Daca oameni inteligenti pleaca din tara sau stau acasa, inseamna ca politica economica nu e suficient de inteligenta pentru a le oferi oportunitati.

Atunci, sa construim politici inteligente.

O seara de normalitate

Jazzul este un spatiu al libertatii si al bucuriei. Trebuie sa fim mai atenti la cultura româna vie. Trebuie sa sustinem mai insistent afirmarea valorilor nationale, valorile culturale fiind cele care ne definesc cel mai bine.

Am petrecut zilele trecute, în plina confruntare electorala, o seara de normalitate. Si nu singur, ci alaturi de alte sute si sute de români. Mai simplu spus, am fost spectator al uneia dintre serile festivalului intitulat Bucharest Masters of Jazz, care a ajuns la editia a doua. I-am ascultat pe saxofonistul Brandon Marsalis si, respectiv, pe chitaristul Mike Stern: doi dintre virtuozii instrumentelor respective, la ora ora actuala. A fost un privilegiu ca i-am putut asculta pe viu, într-o seara bucureateana, mai ales ca ratasem prezentele lui Mike Stern – unul dintre chitaristii mei preferati – la Festivalul de la Garâna.

Jazzul este un spatiu al libertatii si al bucuriei. Îi priveam pe muzicienii de pe scena si ma gândeam cât de mult am ramas datori fata de cultura româna vie. Ma gândeam ca si noi avem asemenea muzicieni, pe care din pacate îi ascultam foarte rar la radio ai îi vedem înca si mai rar la televizor. Nu stiu precis de ce se întâmpla asta, dar stiu ca aceasta situatie trebuie schimbata. Trebuie sa fim mai atenti la cultura româna vie. Trebuie sa sustinem mai insistent afirmarea valorilor nationale, valorile culturale fiind cele care ne definesc cel mai bine. Sa ne bucuram de Bucharest Masters of Jazz, dar sa fim constienti ca un asemenea festival este posibil în România nu numai pentru ca au existat sponsori, ci si pentru ca România este, datorita marilor sai artisti, un nume pe harta muzicii mondiale. Datorita lui Johnny Raducanu, lui Marius Popp, Mircea Tiberian, datorita Aurei Urziceanu, lui Nicolae Simion, regretatilor Dan Mândrila, Richard Oschanitzky, Anca Parghel, datorita lui Decebal Badila, Ion Baciu jr., Garbis Dedeian, Eugen Gondi si multi, multi altii, România exista pe lista tarilor importante în materie de jazz. si, ma vad obligat sa o recunosc, în conditiile în care autoritatile nu au facut foarte multe pentru acesta arta de elita.

Nu are nici un rost sa politizam aici discutia. Nu fac promisiuni, nu elaborez programe sub impulsul inspirtiei de moment. Pur si simplu ma gândesc ca este obligatoriu, daca vrem sa iesim din marasm, sa începem sa ne respectam bucuriile. Si, automat, valorile care ne ofera aceste bucurii. Normalitatea începe acolo unde dificultatile inerente ale vietii de cu zi sunt compensate de bucurii superioare. Noi, românii, prea adesea am avut parte de dificultati foarte mari si de bucurii putine. Nu avem dreptul sa trecem nepasatori pe lânga marii creatori.

Pentru o agricultura puternica

Nu se poate sa avem atatea resurse si atata potential in agricultura si sa o abandonam. Nu se poate sa lasam doua generatii de tineri sa plece din sate doar pentru ca pot munci sezonieri, in conditii vitrege, pentru cativa euro in plus.

Pana acum 10, poate 15 ani, orice roman se mandrea daca avea parinti sau bunici tarani. Astazi, ne uitam spre radacinile noastre, spre satul romanesc cu un fel de amaraciune. Cu putina melancolie, uneori cu durere. Trebuie, insa, sa intelegem ca satul romanesc inseamna mai mult decat o gospodarie parasita, bunicii dragi sau legatura cu o civilizatie indepartata.

Agricultura trebuie sa fie motorul dezvoltarii economice romanesti pe termen lung. Terenul arabil al Romaniei, cultivat asa cum ar trebui, ar putea hrani 80 de milioane de suflete. Acum importam alimentele principale, iar fermierii nostri ajung sa-si arunce produsele pentru ca nu le pot vinde decat mai ieftin decat le-au produs.

Producatorii agricoli trebuie stimulati si ajutati. Nu se poate sa avem atatea resurse si atata potential in agricultura si sa o abandonam. Nu se poate sa lasam doua generatii de tineri sa plece din sate doar pentru ca pot munci sezonieri, in conditii vitrege, pentru cativa euro in plus.

Am construit proiectul “O singura Romanie” in jurul intoarcerii la valorile autentice, reale, care exista in aceasta natiune. Romania este una singura: nu e una la oras si alta la tara. Ca presedinte, vreau sa scot satul romanesc din izolare. Nu mai vreau sa vedem diferente intre cei care traiesc la tara si cei de la oras.

Vreau sa mancam alimente romanesti, produse de o agricultura sanatoasa, la preturi decente care sa incurajeze producatorii locali. Astea sunt rezultatele unei agriculturi puternice, pe termen lung.

Antipropaganda

Imi propun sa folosesc internetul ca unealta de interactiune, de dialog. Propaganda o las pe seama altor “internauti”. Am incredere ca veti sti sa alegeti intre aceste doua tipuri de discurs…online!

Imi place sa vad Romania mergand inainte, pe un drum sanatos. Sa interactionez cu oamenii, sa le ascult opiniile si sa discutam impreuna ideile care pot duce la cresterea acestei tari. Este si motivul pentru care am decis sa acord o mult mai mare atentie mediului online. Cred ca si asa poti sluji unei idei politice de anvergura, menita sa prezinte electoratului, tuturor cetatenilor o alternativa credibila.

Am fost mereu incurajat de ziaristi, de comentatorii si cititorii blogului meu sa interactionez pe internet atat cu ei cat si cu ideile lor, majoritatea dintre ele extrem de utile in elaborarea platformei noastre electorale.

Voi fi un participant activ la dezbaterile online de pe blogul meu. Sa incurajez exercitiul critic autentic si sa moderez derapajele care nu fac bine mediului politic si social din Romania. Odata cu lansarea noului site www.mirceageoana.ro, colegii nostri din toata presa (locala si nationala) au acces mult mai facil la informatii si materiale foto-video despre ceea ce vom face in acest important sfarsit de an. Am pus la punct o platforma noua care speram sa va fie foarte utila.

Voi incerca, in masura in care timpul mi-o va permite, sa raspund in timp real comentariilor. Fie ele pe blog sau pe retelele sociale. Nu sunt expert, asa ca va rog sa aveti un pic de rabdare cu mine...

Imi propun sa folosesc internetul ca instrument de interactiune, de dialog. Propaganda o las pe seama altor “internauti”. Am incredere ca veti sti sa alegeti intre aceste doua tipuri de discurs…online!

De la promisiune la realitate

Vizita mea in Arges nu a facut decat sa confirme, in fata unei tari intregi, ca exista un teren fertil nu doar in agricultura, ci si in politica: cu sprijinul celor care au promis sa-i ajute, tinerii pot primi acesti bani.

Trebuie sa invatam, in politica, sa facem o distinctie clara intre declaratiile retorice, abile, usor lirice uneori si cele menite sa creeze actiuni autentice cu rezultate concrete.

Campaniile electorale sunt scena unor enunturi formulate intr-un ritm extrem de rapid de toate taberele si alegatorului ii este greu sa discearna adevarul de minciuna. Declaratiile fara fond de promisiunile care se pot transforma in proiecte sustenabile.

“25000 de euro” a fost un titlu de prima pagina a ziarelor pe care multe s-au grabit sa-l catalogheze drept un fuior de fum. O bomba de presa. Iata ca nu este deloc asa: sute de familii tinere au decis sa caute dincolo de aparente si sa beneficieze de aceasta suma acordata cu sprijin european si national.

Vizita mea in Arges nu a facut decat sa confirme, in fata unei tari intregi, ca exista un teren fertil nu doar in agricultura, ci si in politica: cu sprijinul celor care au promis sa-i ajute, tinerii pot primi acesti bani.

Va dati seama ce inseamna 17.000 de familii? Aproape 9000 de gospodarii. Cateva zeci de sate. Aceste familii indeplinesc criteriile pentru a primi bani sa relanseze agricultura.

Daca Romania nu a fost in stare sa genereze conditii propice dezvoltarii unei politici nationale de stimulare a agriculturii, sa-i lasam pe tineri sa ne arate cum creste din nou tara plecand de la familie. O familie priceputa, suficient de curajoasa sa ramana – sau sa se duca – pe locurile unde au muncit si alte generatii inaintea ei si care a inteles inaintea noastra ca schimbarea si binele pleaca din fiecare. Nu vin neaparat de la stat.

“25000 de euro” va fi, poate, un titlu pe prima pagina. Dar ne vom uita la povestile de succes ale acestor tineri si nu vom mai zambi pe sub mustata. Ii vom ajuta. Pe ei si pe altii.

Se poate.  

Un crez mai mare decat un slogan

Cateodata nu inteleg de ce este nevoie de atatea cuvinte, de campanii atragatoare, de fonduri atrase prin tot felul de proiecte, de vointa politica, de cateva sedinte, de manageri de proiect si consultanti pentru simplul gest de a pune mana pe o mistrie. Sau pe o pensula.

Copiii se cresc cu sufletul, nu cu bibliografia obligatorie sau sfaturi de la Bruxelles. Iar scolile sunt ca niste copii. Sunt prietenii din primii nostri ani de viata pe care ne place sa-i revedem sanatosi, cu pofta de viata si cu dorinta nealterata de a-si face noi prieteni: copiii nostri de azi.

Am retrait bucuria neschimbata produsa de mirosul vopselei proaspete din salile scolii din comuna Stefan cel Mare, scoala pe care m-am angajat personal, atat cat voi putea, sa o renovez.

Proiectul “Adopta o scoala” este un gest marunt facut in fata unui sistem suferind. Noi, in esalonul intai al politicii, obisnuim sa vedem portretul “macro”, uitand ca, uneori, drumul de la lege la bidinea este mult prea lung.

M-am bucurat sa vad in copiii comunei Stefan cel Mare purtatorii unui mesaj extrem de important: tineri (parlamentari PSD) si copii, angajati sufleteste in acelasi crez, pot face lucruri minunate. Pot schimba lucrurile, atunci cand li se pare ca iau un curs nefiresc.

Personal, vad si un alt mesaj, care ma bucura in egala masura: o fereastra reparata azi, o usa stramba luata putin la rindea, sunt gesturi reflexe, sincere, de sanatate morala, gesturi pe care sper sa le revad candva in politica.
Adopta o scoala! E simplu.

Cum iesim din criza? Invitatie la dialog

Din cauza situatiei bugetare si in contextul acordului cu Fondul Monetar International, marja de manevra de care dispune statul in abordarea crizei este limitata. Oricat de mult ne-am dori planuri agresive de stimul fiscal, resursele de care dispunem nu sunt pe masura acestor ambitii. In acest context, se impune sa fim mai creativi, sa cautam solutii simple si sa nu mai incercam sa inventam apa calda - trebuie sa invatam din greselile dar si din reusitele altora.

Din acest motiv am convocat la inceputul saptamanii mai multi specialisti pentru a discuta despre cum s-ar putea aplica in Romania o initiativa adoptata in Italia, initiativa care promite sa aiba un impact rapid si semnificativ. Vezi stire aici

Este vorba despre un acord intre asociatia bancilor italiene, mai multe patronate, si ministerul finantelor si economiei. Acest acord prevede ca, pe o perioada de un an, intreprinderile mici si mijlocii care satisfac anumite conditii sa nu plateasca decat dobanda pe creditele sau tranzactiile de leasing contractate.

Astfel, IMM-urile beneficiaza imediat de o infuzie de bani, deoarece ratele lunare scad dramatic in timpul crizei, in timp ce bancile nu se vad nevoite sa demareze proceduri de executare pentru companii care inca sunt viabile dar au nevoie doar de un respiro. Practic, este vorba despre o extindere a perioadei de contractare a creditelor cu un an, an in care se achita doar dobanda.

Este un exemplu de solutie din care toata lumea castiga.

Pentru a se califica, IMM-urile care solicita acest moratoriu trebuie sa fi avut achitate la zi ratele la credite la data de 30 septembrie 2008, si trebuie sa indeplineasca conditiile UE ca IMM-uri: sub 250 de angajati, o cifra de afaceri de sub 50 de milioane de euro. Nu in ultimul rand, trebuie sa demonstreze bancilor ca au un plan de afaceri viabil si ca nu se afla in stare de insolventa.

Trebuie sa adaug ca este vorba de un acord voluntar, intre bancile italiene care au tot interesul sa-si mentina calitatea portofoliilor. De asemenea, nu implica vreo cheltuiala de la buget iar impactul este extrem de rapid: de la prima discutie la operationalizare nu au trecut mai mult de doua luni.

Desi abia am inceput discutia tehnica pe marginea acestei masuri, semnele sunt incurajatoare. Urmeaza ca Banca Nationala si Asociatia Romana a Bancilor sa revina cu observatii si sper sa putem adopta ceva similar in Romania cat de curand.

O astfel de masura poate reprezenta inceputul unui nou mod de a aborda criza prin initiative relativ modeste, dar de mare impact. Cu siguranta avem nevoie de cat mai multe astfel de solutii si de aceea va adresez o invitatie la dialog.
Cum scoatem Romania din criza? Care sunt masurile care ar putea relansa motoarele de crestere economica?

Care sunt solutiile pentru sprijinirea intreprinderilor si pastrarea locurilor munca? Sunt numai cateva dintre intrebarile la care trebuie sa raspundem in aceasta perioada. Si pentru ca nu exista o singura persoana care sa aiba toate raspunsurile, astept cat mai multe dintre contributiile, comentariile si propunerile voastre.

Plan de actiune pentru iesirea din criza

Economia nu merge bine. Este o chestiune prea evidentă pentru a mai fi semnalată, însă tocmai acesta este motivul pentru care e nevoie de acţiune, de curaj şi mai ales este nevoie de consens. Romania este in fata celei mai dure caderi economice din ultimii 15 ani, asa ca nu ne mai putem impiedica in orgolii politice.

La inceputul acestei saptamani, am facut un apel catre toti partenerii sociali, de la sindicate si din mediul de afaceri, precum si catre toate partidele politice parlamentare de a participa la o dezbatere publica pe marginea solutiilor pentru iesirea din criza. Noi am venit cu un plan de actiune care contine 24 de masuri pentru relansarea economiei. Sunt lucruri de care tara noastra are astazi nevoie, fie ca vorbim despre milioanele de salariati care isi vad locurile de munca amenintate sau despre firmele care sunt in pragul falimentului.

Trebuie sa alocam resursele limitate pe care le avem in dezvoltarea proiectelor nationale care asigura crearea de locuri de munca si cresterea cererii interne. Un astfel de proiect, la care eu unul tin foarte mult, este programul national de constructia de locuinte. Eu sunt convins ca, in 4 ani, putem construi 50.000 de locuinte destinate familiilor cu venituri reduse. Dincolo de dimensiunea sociala a acestui proiect,in acest fel incurajam industria de constructii, dar si pe cea de mobila si electrocasnice.

Acesta este doar unul dintre proiectele prinse in programul nostru. Ele sunt inspirate din realitatile economiei romanesti si din ceea ce au facut alte tari in aceasta perioada.

In astfel de perioade de criza avem nevoie de toate ideile pe care le putem gasi si pune in practica astfel incat sa dea rezultatele dorite. Cel mai rau lucru pe care cineva il poate face este sa stea deoparte. Orice idee este binevenita. Nici o persoana nu este in plus.

Dificultăţile economice ale momentului nu vor fi depăşite prin eforturile unui singur partid sau ale unei singure instituţii. Partidele şi liderii trebuie să lase orgoliile la o parte şi să înţeleagă faptul că această criză nu poate fi depăşită decât prin responsabilitate, consens şi dialog în interiorul clasei politice şi în interiorul societăţii.
Planul pe care noi il propunem este o invitatie sincera la dialog si va invit pe toti sa dati sa veniti cu propuneri. Criza economica ne afecteaza pe toti si, de aceea, trebuie sa venim cu totii sa gasim cele mai bune raspunsuri pentru a trece aceasta perioada grea.