Votul cetatenilor ne obliga la inceputul acestei sesiuni parlamentare, intr-un an electoral tensionat, sa luam acele hotarari si sa construim acele legi prin care sa regeneram calitatea si spiritul democratiei noastre, sa redam increderea cetatenilor in democratie si sa evitam derapajele antidemocratice.
Vreme de mai bine de doi ani vorbesc despre necesitatea înfiinţării unei Bănci Româneşti, care să permită finanţarea antreprenorilor români, în aşa fel încât aceştia să fie stimulaţi să dezvolte afaceri în ţară, să creeze locuri de muncă aici.
Nu cred că poate exista un dialog onest de idei atunci când politicieni privesc ca normală ideea anexării organizațiilor societății civile, prin momirea acestora cu diverse avantaje. A încerca să transformi societatea civilă în câine de casă pentru un partid sau altul este pe cât de ineficient, de atât de nedemocratic.
Este simplu. Ce trebuia să se întâmple zilele astea şi nu s-a întâmplat este o moţiune de cenzură. Opoziţia a ratat acest moment, aşa cum a ratat gestionarea corectă a momentului din 2010 când s-au tăiat salariile.
Cred că a sosit momentul să discutăm mult mai în amănunt despre ceea ce ne face să fim atât de lipsiți de încredere și de speranță. Breșa pe care au creat-o protestatarii – un dialog deschis în locul unui dialog al surzilor – ne poate permite să punem cu mult mai multă precizie degetul pe problemele României. Inteligența și creativitatea sloganurilor pot ajuta în realizarea unui inventar a ceea ce ne împiedică să ne fie bine împreună.
Trăim în aceste zile un „moment zero” al democrației noastre, în care generația tranziției românești a ieșit din adormire. Este un timp în care se exprimă pe deplin frustrările unei întregi societăți și în care iluziile ultimilor 20 ani (în special legate de convergența automată cu Occidentul) iau sfârșit. Nervul civic al poporului a fost zgândărit și nu pot decât să mă bucur și să salut reapariția gestului firesc al protestului pașnic.
Susțin că este nevoie, mai mult ca niciodată, ca vocea profesioniștilor să se audă atunci când e vorba de problemele esențiale ale guvernării. Ca specialiștii să-și poată spună părerea, fără a fi numiți stângiști sau corupți.
Va multumesc ca in 2011 mi-ati fost alaturi si imi doresc ca in 2012 sa fim si mai apropiati!
Nimic nu mai merge cum mergea. Aceasta este lecția simplă, dar foarte valabilă a anului 2011 pentru România. Nu mai merge doar cu austeritate, doar cu tăieri, pentru că economia se sufocă și riscăm o adâncire a crizei economice și sociale, a sărăciei și a lipsei locurilor de muncă. Nu mai merge cu vechiul mod de funcționare al partidelor, în care „pleacă ai noștri, vin ai noștri”, iar practicile corupte și clientelare, în disprețul interesului public, rămân aceleași.
Alegerile comasate sunt doar cel mai recent gest de siluire a democrației noastre. Se vede acum că tăcerea asupra modului în care s-au desfășurat alegerile din 2008 și 2009 n-a lovit doar într-un partid sau altul. Această tăcere a lovit în bazele democrației noastre.
Timp de 20 ani, am trăit ca țară cu impresia că simpla apartenență la Vestul dezvoltat ne va aduce și nouă dezvoltare, indiferent de cât de dezastruoasă este guvernarea sau de cât de corupte sunt partidele politice.
La eroi ne gândim rar şi despre eroi ne aducem aminte şi mai rar. Eroii nu-şi fac reclamă, nu apar pe prima pagină a ziarelor, nu apar în deschiderea jurnalelor de ştiri. Nu pretind nimic şi cer mult prea puţine. Reprezintă constant o prezenţă discretă, arătându-ne fiecăruia dintre noi că există măreţie şi că oamenii nu sunt, toţi, fundamental răi.
Institutul Aspen Romania a premiat elite care, dand dovada de profesionalism, excelenta si calitate in activitatea pe care o desfasoara, se constituie in modele pentru societatea romaneasca. Guvernatorul Mugur Isarescu, plutonierul Lauretiu Serban si Diana Certan sunt cele trei modele premiate de Institutul Aspen la Gala pentru Leadership.
După 9 decembrie, atunci când are loc Consiliul European în care se va decide soarta Europei Unite, inevitatbil va apărea o Europă cu mai multe viteze și cu geometrie variabilă. O Europă a celor care vor și pot să treacă la o altă etapă a integrării economice și politice și a celor care nu vor sau nu pot să meargă pe un astfel de drum. Europe of the willing se va consolida şi va înlocui boema Europe of the wishfull. Foarte mult loc de întors nu este, pentru că acum este vremea acţiunii. Aşa cum spunea foarte inspirat Ministrul polonez de Externe, Radoslaw Sikorski, la Berlin: "lead, follow, or step aside" referindu-se la rolul Germaniei în acest moment al construcţiei europene.
În România, întotdeauna am avut cicluri frânte de dezvoltare şi de stabilitate politică. Din 150 de ani, nu cred că am avut mai mult de 2,3,4 decenii maximum în care am avut acelaşi sistem politic şi de sistem geopolitic. Ne-ar fi ajutat enorm să fi avut şi o serie de lideri cu viziune şi o înţelegere adecvată. Din păcate, nu am avut această şansă. Mai mult, se pare că aceşti lideri nu sunt de găsit nici în Opoziţie .
Super Comitetul American stabilit de Congresul SUA a esuat in incercarea de a produce un acord intre Democrati si Republicani in privinta reducerii deficitului bugetar american. Acest lucru inseamna conform legii ca, incepand din 2013, intra in vigoare taieri bugetare automate in valoare de o mie doua sute de miliarde de dolari! In consecinta a inceput o batalie incredibila pentru a exclude de la taieri anumite domenii cum este cel al apararii.
Concluzia acestei săptămâni, chiar și printre liderii PSD, ca să nu mai vorbesc despre membrii, simpatizanții și votanții PSD, este că nimeni n-a înțeles de ce am fost eu exclus din partid. S-a înțeles, în schimb, cum orgoliul unui lider de a-și obține legitimitatea și evitarea unei discuții serioase despre viitorul PSD sunt mai importante decât interesul partidului și cum PSD și PNL au făcut cadou PDL Președinția Senatului, în cel mai nepotrivit moment posibil – când s-au declanșat procedurile de suspendare a Președintelui Băsescu.
În aceste condiții, ceea ce are România nevoie e mai mult decât îngrijorare sau indignare față de nerecunoștința unor bănci care au făcut profituri bune în ultimii 10 ani. Ceea ce România are nevoie cu adevărat este un nou Acord tip Viena, după cel din 2009, care să garanteze menținerea expunerii băncilor străine în țara noastră.
Este un moment greu și dureros pentru mine, și pentru noi toți, membri, simpatizanți și votanți PSD. Am condus cu bună-credință acest partid timp de cinci ani de zile, având cel mai lung mandat de președinte al PSD, răstimp în care am fost în fruntea partidului în nu mai puțin de șase campanii electorale, în care știm cu toții cât de greu ne-a fost.
Miza ședinței de mâine trebuie să fie legată de viitorul partidului și de soarta sa în alegeri. Adevărul este că de un an și jumătate, PSD se scufundă într-o criză profundă a direcției strategice. Degringolada în decizii este evidentă prin nu mai puțin cinci schimbări de strategie în 2010, prin utilizarea tacticilor confuze și, pe cale de consecință, ineficiente, prin abordările incomplete și incoerente, prin demersuri ilogice și greu de justificat.
Nu e nimic mai descalificant pentru un președinte de partid decât să încerce să-și capete autoritatea aruncând cu noroi în predecesorul său. Nu e în niciun fel demn să abați atenția de la modul în care conduci tu partidul, arătând către „greaua moștenire” și punând toate relele trecutului în spatele unui singur om, deși tu, alături de alții, ai făcut parte din echipa sa. Acest comportament poate funcționa ca strategie de supraviețuire la vârful partidului, dar nu poate în niciun fel asigura succesul electoral al PSD.
Dacă intenția inițială a debarcării mele de la Senat a fost cu adevărat suspendarea lui Traian Băsescu, pentru ca un alt membru PSD să fie președinte interimar, atunci contravine logicii ca partidul să cedeze, tocmai în prag de suspendare, cea de-a doua funcție în stat unui reprezentat al Puterii.
Diferenţa de abordări între ce au făcut autorităţile de la Budapesta când au auzit zvonul că s-ar putea închide fabrica Nokia de la Komarom şi ce au făcut autorităţile de la Bucureşti când au aflat că se închide sigur fabrica de la Jucu este atât de mare încât, dacă eşti onest, nici nu poţi face o comparaţie.
Politicianismul fuşerit cu inserturi dogmatice şi evanghelii vizionare pe termen lung în timp ce acasă, în cercuri binişor-infracţioniste, se bate elviţa rangurilor, îmi pare un formalism detestabil, de care ţara e sătulă.
Politicianismul fuşerit cu inserturi dogmatice şi evanghelii vizionare pe termen lung în timp ce acasă, în cercuri binişor-infracţioniste, se bate elviţa rangurilor, îmi pare un formalism detestabil, de care ţara e sătulă.
Criza integrării și criza stângii sunt două din realitățile politice dramatice ale Europei. Câtă Europă și cât stat? Ce fel de Europă și ce fel de stat? Acestea sunt întrebările care, dincolo de răspunsurile experților și tehnocraților, nu pot fi tranșate decât politic, prin atitudine si vot, de către cetățenii europeni.
Vreau să-i invit pe toţi românii care se consideră parte a celor 99% să aibă curajul să-şi facă cunoscută povestea şi vreau ca împreună să dăm glas şi putere acestei majorităţi. Vă invit să-mi scrieţi sau să-mi trimiteţi fotografii cu voi şi cu povestea voastră scrisă pe scurt, pe o bucată de carton sau de hârtie. Împreună vreau să împărtăşim cât mai multe dintre aceste poveşti prin intermediul reţelelor de socializare. Cei 99% trebuie să vorbească şi trebuie să o facă acum!
Fabrica Nokia de la Jucu a fost până astăzi una din „perlele coroanei” investițiilor străine din România, un motiv de mândrie și de speranță nu doar pentru ardeleni, ci și pentru restul românilor. Ea dispare astăzi, împreună cu un mit bine cultivat, mai mult din neputință și resemnare, în ultimii ani: acela că ne putem dezvolta pe baza unei forțe de muncă ieftine.
Fabrica Nokia de la Jucu a fost până astăzi una din „perlele coroanei” investițiilor străine din România, un motiv de mândrie și de speranță nu doar pentru ardeleni, ci și pentru restul românilor. Ea dispare astăzi, împreună cu un mit bine cultivat, mai mult din neputință și resemnare, în ultimii ani: acela că ne putem dezvolta pe baza unei forțe de muncă ieftine.
Parlamentul European a acordat azi un vot istoric. El indică faptul că Europa post-criză nu va mai arăta precum Europa dinaintea crizei. Parlamentul European reunit la Strasbourg a aprobat un pachet legislativ care schimbă modul în care statele naționale proiectează, construiesc și folosesc bugetele. Noua legislație mărește capacitatea de coordonare si transparența statelor membre. Ea cere mai multă reponsabilitate din partea statelor care fac parte din zona euro și instituie sancțiuni pentru transmiterea de statistici false.
Un oras mare nu este facut doar din cifre si statistici. Un oras mare nu e doar economie si geografie. Un oras este popular pentru localnici si straini atunci cand e nu doar confortabil ci distinct si complet. Nu perfect, dar e interesant, dinamic si actual. Si este iubit cand e special. Asa mi s-a parut Bucurestiul timp de o luna multumita Festivalului International “George Enescu”. A fost un regal.
Am văzut la Expomil tehnică modernă, de ultimă oră şi mă întrebam care este calitatea produselor cu care sunt trimişi în luptă soldaţii români care acţionează în prezent peste hotare. Este revoltător şi un păcat imens ca militarii români care reprezintă România pe teatrele de operaţieuni să circule în vehicule cu blindaj insuficient, expuşi bombelor artizanale. Cu TAB-uri din generaţia anilor ’70 nu vom reuşi să fim parteneri de primă mână a aliaţilor noştri.
Sunt zece ani. Nu pot sa nu ma gandesc la acel septembrie si la toti cei care au fost ireversibil afectati de cele petrecute. Am fost acolo in septembrie 2001, dupa tragedie. Un hau imens, un abur si un miros pestilential. Parca auzeai strigatele, parca vedeai imaginile care au zguduit si au schimbat omenirea.
O decizie a Curtii Constitutionale Germane care ar fi spus ca fondul de salvare de 440 miliarde euro incalca interpretarea legala germana a tratatului sau submineaza suveranitatea fiscala germana ar fi cutremurat intreaga uniune monetara, ar fi pus in pericol Mecanismul de Stabilitate European si ar fi creat importante tensiuni in plan politic intern. In schimb, raspunsul Curtii din Karlsruhe reaseaza in echilibru dezbaterea despre viitorul Uniunii Europene.
Rar am vazut atata pasiune fara finalitate decat cea pusa in dezbaterea despre rezultatele examenului de bacalaureat. In loc sa fie un motiv in plus pentru o discutie sincera despre caracteristicile procesului educational, in general, si al acestui examen, in special, slaba performanta a elevilor nostri a fost inca un prilej de situare pe pozitii partizane. Suntem blocati, inca de la prima sesiune a bacalaureatului din vara, in aceleasi clisee ale disperarii si ale cautarii unui unic vinovat.
In acest moment, in legatura cu proiectul exploatarii de la Rosia Montana par sa existe doua optiuni si doar doua: fie esti impotriva proiectului, fie esti in favoarea proiectului. Fiecare tabara are argumentele ei si crede ca detine adevarul absolut. Un lucru este cert, dezbaterea a devenit una partizana, iar cel mai grav lucru care se poate intampla este sa ne blocam in acest impas.
Interviul acordat publicației Die Presse
Iluzia că această criză trece şi ne revenim "natural" fără reclădirea din temelii a sistemului politic, a modelului de guvernanţă şi a modelului economic s-a risipit. Trebuie să recunoaştem aceste deficienţe structurale şi să le îndreptăm cât nu e prea târziu. Dacă nu facem asta, poate vom relua creşterea, dar cu siguranţă nu ne vom dezvolta.
Indiferent de cum vrem sa-l definim, un nou val de criza se ridica tot mai puternic in aceste zile. Caderea burselor, neincrederea investitorilor si lipsa de fermitate a liderilor politici ne fac sa nu mai vorbim despre posibilitatea unei noi crize, ci direct despre intensitatea si victimele sale. Cine si cat de dramatic va fi lovit sunt intrebarile momentului, la care analistii vin cu raspunsuri timide, sovaielnice, de limitare a pierderilor.
Esecul ofertei de vanzare a 9,84% din actiunile OMV Petrom confirma obiectiile legate de oportunitatea si momentul vanzarii, pe care le-am exprimat public, printr-o scrisoare deschisa adresata primului-ministru al Romaniei, in data de 12 iulie 2011.
Rezultatele examenelor de bacalaureat si de titularizare din acest an arata ca avem o problema de sistem, ca nu punem miza pe scoala si pe educatie decat in discursurile de la inceput de an scolar.
Cum ecourile ultimelor performante europene ale echipelor de club romanesti incep sa se stinga, fotbalul nostru, in primul rand prin suporteri, este strabatut de nostalgia lui „cum vom fi din nou ce-am fost”. Investitiile in centre de copii si juniori sunt pe buzele tuturor. Constructia unor noi stadioane la Bucuresti, Cluj sau Ploiesti reuseste sa mai ridice un moral zdruncinat de lipsa rezultatelor si de scandalurile care parca nu se mai opresc. Din pacate, probabilele plecari in pribegie ale Stelei, Rapidului si lui Dinamo, abandonarea stadioanelor pe care aceste 3 mari echipe si-au construit istoria sportiva, nu sunt semne de progres si insanatosire, ci dimpotriva.
Aderarea cât mai rapidă la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltate Economică ar însemna şi reducerea numărului de români care decid să părăsească România în căutarea unor condiţii mai bune. Acest lucru ar însemna că România ar putea să-şi fructifice potenţialul de dezvoltare şi să beneficieze de calitatea resursei umane pe care o are la dispoziţie.
Vreau sa vorbesc despre examentul de Bacalaureat fara sa intru in nebunia statisticilor si a cifrelor. Adevarul despre Bacalaureat este mult mai complex decat sunt dispuse taberele sa recunoasca. Da, sistemul de invatamant are defectele lui. Da, sistemul este slab finantat, motivatia profesorilor este nesatisfacatoare. Da, calitatea actului de invatamant a avut de suferit in ultimii ani. Toate acestea sunt adevaruri si ele nu pot fi negate si nici ignorate. Ele sunt explicatii ale esecului de la Bacalaureat, dar doar intr-o anumita masura.
Cât de pregătiţi suntem de un Lehman Brothers european? Deloc, este răspunsul cinstit. Nu avem finanţele pregătite pentru un nou şoc, nu avem economia pregătită şi cu siguranţă nu avem populaţia pregătită.
Influenta noastra nu se decide insa la Washington si nici pe puntea unui crucisator aflat in vizita oricat de spectaculos si simbolic ar putea sa para momentul. Ea depinde de influenta Romaniei in capitalele statelor membre NATO si UE. Esecuri repetate in chestiuni importante pentru Romania si cetatenii sai indica o vulnerabilitate in acest sens. Pentru ca Romania sa fie contributor net e nevoie de o diplomatie mai viguroasa si pana la urma mai eficienta. Contributia noastra principala nu vine din simplul fapt ca suntem in Afghanistan alaturi de SUA sau din faptul ca vom avea pe teritoriul national o componenta din scutul anti-racheta, ci dintr-o anumita credibilitate a anagajamentului pro Atlantic.
Există, în ultimul timp, suficiente declaraţii ale unor politicieni maghiari din România care încearcă să ne facă să credem că suntem în prezenţa unei „probleme maghiare”. Ce se întâmplă însă în aceste zile e simptomul a ceva mai profund: primim nota de plată pentru douăzeci de ani de gestiune politicianistă a subiectului maghiar şi suntem martorii evoluţiei UDMR într-o direcţie periculoasă, tolerată până acum atât de Partidul Popularilor Europeni, cât şi de partenerii lor de coaliţii de guvernare.
Daca in fotbal deseori se spune ca “golul pluteste in aer” in cazul aderarii Romaniei la spatiul Schengen simteam cu totii ca “esecul plutea in aer”. Esecul este insa mult mai mare, mai grav si mai complex decat o simpla amanare a aderarii la Schengen, cel mai probabil pentru finalul anului viitor.Ce a plutit mereu in aer a fost un sentiment al inactiunii si al lipsei de interes din partea autoritatilor romane. Am preferat mereu sa ne insurubam bine capul in nisip si sa ne facem ca aceste lucruri nu ni se intampla noua sau, daca ni se intampla, ele vor trece.
In fiecare zi, Constitutia Romaniei este modificata de cateva de ori in mass-media, fie de politicieni, fie de analisti. La diverse reuniuni de partid, nu e vreo discutie care sa se considere serioasa si care sa nu aiba macar un moment dedicat schimbarii Legii fundamentale. Dintr-un subiect care face acordul tuturor fortelor politice – nevoia de actualiza o haina constitutionala mult prea larga in raport cu inventivitatea politicienilor romani – am ajuns la un banal subiect bun de umplut agenda media si de dezbatut steril in talk-show-uri.
In ce se masoara oare succesul politicii externe? In termeni generali se masoara in stabilitatea, securitatea si prosperitatea pe termen lung a unei tari. Daca Romania se afla astazi din multe puncte de vedere in cea mai fasta perioada din istoria sa - membra a NATO si UE, asezata convingator in tabara occidentala -, acest lucru nu este catusi de putin resimtit de cetateni, de oameni de afaceri, de angajati in companiile din Romania, de functionari. Izolarea, saracia, lipsa modernitatii sunt elementele care dicteaza in viata de zi cu zi a majoritatii romanilor.
Sunt deja cativa ani de cand vorbesc despre necesitatea unui consens in educatie. Despre importanta ca oamenii politici sa uite de interese de partid si sa priveasca cu incredere, dar mai ales cu ratiune, catre cum si de catre cine se construieste Romania de maine.
Pe unde am calatorit sau trait, americani, francezi, italieni, nemti sau cehii pe care i-am intalnit zilele trecute cu ocazia unei vizite oficiale (intr-o Praga ireal de frumoasa in soarele primaverii), toti se plangeau de faptul ca prea multi dintre conationalii lor nu vorbesc limbi straine si ca acest lucru devine un handicap tot mai mare intr-o lume globalizata.
A trecut mai bine de jumatate de an de cand Guvernul Boc isi angaja raspunderea pe Codul Educatiei si nimic, nici macar deciziile Curtii Constitutionale nu au impiedicat Executivul sa incerce inca o reforma a invatamantului romanesc.
Un val de ingrijorare cuprinde la aceste ore Europa, iar aceasta ingrijorare este generata de adoptarea unei noi Constitutii de catre Parlamentul de la Budapesta si recenta promulgare a acestui document de catre presedintele Ungariei.
Astazi, prin semnarea protocolului Coalitiei, UDMR a aratat cat de important este pentru maghiari sa ramana la putere, mai ales intr-o perioada in care vise de 20 ani li se pot indeplini. Aparent, de astazi, UDMR este condamnat sa fie alaturi de PDL pana la sfarsit.
Dupa experientele din 2009 si din 2010, pot sa spun astazi cu tot glasul ca sunt mai pesedist ca oricand!
Astazi, 3 februarie, am primit la Senat vizita unui grup de elevi ai Liceului Mihai Bravu din Bucuresti, o parte din castigatorii concursului Euroscola la nivel national care vor reprezenta Romania la Strasbourg, pe 10 februarie.
In curand se face un an de cand asistam la un elaborat joc cu fum si oglinzi orchestrat de Traian Basescu si implementat de catre guvernul aservit domniei sale. Acest lucru nu ar fi o noutate si nu ar fi mai ingrijorator decat alte inginerii politice si manipulative, daca nu ar afecta direct si pe termen lung soarta romanilor.
Doua stiri m-au frapat in ultimele zile: sondajul de opinie in care 56% dintre romani considera ca in comunism era mai bine si declaratia aiuritoare a domnului Basescu care afirma ca “statul nu mai are resursele statului comunist” si ca “statul nu mai este responsabil pentru fiecare persoana”.
Pentru ca in ultima vreme s-au spus prea multe minciuni despre mine, mult mai multe decat ar fi fost vreodata cazul, vreau sa lamuresc odata pentru totdeauna, public, asumand ceea ce spun, marota plecarii mele din PSD: Nu plec din PSD, nici pentru a ma inscrie in PC, nici pentru a ma inscrie intr-o alta constructie formata de PC si PNL.
M-am aflat ieri, pentru mai bine de-o oră, la ședința Comisiei de Învățământ din Senat.
Votul de marți din Parlament nu poate decât să mă bucure. Este rezultatul unui lupte a PSD începute încă din 2007.
Unii colegi au vorbit de un "Congres de mesaj" pentru a justifica o lista inchisa a vorbitorilor la Congres. Altii au interpretat materialul propus de mine pentru dezbatere in INTERIORUL partidului drept o intentie de deturnare a sensului Congresului, acela de a comunica alternativa PSD la actuala Putere, la asa-zise probleme interne in partid.
Pentru cei care vor să vadă cu adevărat ce înseamnă oportunități de dezvoltare izvorâte în urma crizei economice, recomand călduros o vizită Romexpo, la Târgul Tehnic Internațional București și la Expoziția Inventika.
Pe 15 septembrie, natiunile de pretutindeni sarbatoresc Ziua Internationala a Democratiei. In mod normal, acest moment este un prilej de reflectie asupra beneficiilor modelul democratic, asupra luptelor pe care multe natiuni le duc pentru instaurarea democratiei si este o buna oportunitate pentru un gand adus martirilor din lumea intreaba care s-au sacrificat pentru democratie si libertate
La fiecare început de an școlar, educația redevine o prioritate în discursul public. Este momentul când guvernanții aleg să se refugieze în brațele lui „vom face” în fața imaginilor TV cu școli nerenovate sau fără autorizație de funcționare.
Un lucru este clar in ceea ce priveste modul de operare al lui Traian Basescu. De fiecare data cand a urmarit un obiectiv ascuns sau a incercat sa dea o lovitura, intai a incercat o diversiune, o cacealma. Intersant este ce pregateste Traian Basescu cand arunca cu praf in ochii societatii.
Astazi este mai evident ca niciodata ca Romania are nevoie de un proiect din partea clasei sale politice. Am pierdut prea mult timp bajbaind dupa o directie.
În acest moment, principala consecinţă a actualei crize economice, sociale şi de guvernare este incapacitatea noastră, deopotrivă a societăţii civile şi a clasei politice de a identifica un viitor dezirabil pentru România.
A picat moțiunea de cenzură. Deși a fost atât de aproape să fie adoptată, rezultatul nu ne dă răgaz să vedem partea plină a votului: e o chestiune de zile (aceasta dacă nu ne face Curtea Constituțională vreo surpriză) până când pensiile, salariile, alături de ajutoarele sociale, vor fi reduse cu 15%, respectiv 25%.
In plina criza economica si politica, Romania pierde din vedere ca in jurul ei se intampla lucruri importante care ne afecteaza.
Deşi a vorbit mai bine de o oră, Traian Băsescu nu a spus nimic din lucrurile cu adevărat importante privind situaţia internă şi realităţile din alte ţări europene.
2010 este „Anul European de luptă împotriva sărăciei şi excluziunii sociale”, dar şi un moment de cotitură pentru Uniune. Reacţia UE, în ansamblu, în faţa crizei profunde, dar şi reacţia fiecărui stat în parte vor contura viitorul construcţiei europene.
Pe 22 aprilie, în toată lumea, se sarbatoreşte „Ziua Pământului”. Evenimentul a fost creat în 1970 în Statele Unite, la iniţiativa unui senator american, fiind un semnal de alarmă cu privire la necesitatea unei mişcări puternice de protecţie a mediului.
Avem nevoie de o dezbatere adevărată, constructivă, care să îmbunătăţească un proiect şchiop, nu de acţiuni de imagine şi de politizarea excesivă a unui subiect de importanţă capitală.
Totul merge din prost în mai prost, iar Guvernul, punând probabil în practică angajamentele din campanie ale lui Traian Băsescu, se face că „afară plouă”.
Avem o criză economică la care Guvernul se uită în continuare ca la poarta nouă, avem proteste sindicale ce ameninţă să paralizeze activitatea economică şi administrativă a ţării şi mai avem câteva tunuri care se pregătesc în spatele uşilor capitonate ale ministerelor PDL.
Vestea proastă pentru cei care se simt incomodaţi de prezenţa mea în PSD este că nu plec din partid. Vestea bună, de data aceasta pentru prietenii şi colegii mei social-democraţi din ţară, este aceeaşi.
In ceea ce ne priveste, pe mine si pe colegii mei, vom folosi toate parghiile pe care le avem la dispozitie ca partid de opozitie pentru a indrepta greselile unei guvernari care nu pare sa aiba nici puterea si nici vointa de a scoate Romania din criza.
Nu voi accepta asa ceva. Am obtinut ceva mult prea pretios pentru viitorul nostru pentru a renunta Nu voi abandona Romania!
Prezenţa mare la vot arată că democraţia este vie în România. Dar mai arată un lucru important. Românii s-au săturat de certuri şi scandal. Au arătat că vor unitate şi vor soluţii economice pentru locuri de muncă. În noaptea aceasta, dezbinarea a apus.
De Sfantul Nicolae, ii doresc Romaniei ani mai buni si mai limpezi, un popor mai unit, un viitor mai sigur si mai prosper!
Dragi romani, avem in fata un proiect extrem de important: o Romanie unita. Este singurul lucru la care trebuie sa ne gandim maine.
Tinerii romani sunt extrem de inventivi si pot gasi in orice domeniu afaceri – fie si de mici dimensiuni – care sa le dea garantia unui viitor mai bun. Luand acest lucru drept punct de pornire, vom ajunge sa schimbam mentalitatile si relatia neputincioasa dintre tanar si stat.
De Ziua Ta, Romania, iti doresc ca milioanele de tineri energici, destepti si frumosi sa-ti readuca zambetul pe buze, sa iti arate, o data pentru totdeauna, ca nu esti o tara obscura undeva, la marginea Europei, ci un stat puternic, respectat, prosper.
Dacian Ciolos este o victorie a Romaniei. El este unul dintre profesionistii care vor, in mod sincer, sa se dedice Romaniei si romanilor.
In vremuri de criza, avem nevoie mai mult decat oricand de consens si stabilitate. Eu am convingerea ca ceea ce ne uneste este mai puternic decat ceea ce ne separa, iar astazi ne uneste grija pentru ceea se intampla in tara.
Copiii de acum 20 de ani sunt oameni in toata firea care au copii, la randul lor. Vreau sa le dau Romania pe care-o merita. Cu oportunitati pentru tineri. Cu pensie linistita pentru varstnici. Cu protectie sociala echilibrata. Cu educatie si sanatate. Cu valori morale si crestine autentice.
Candidez pentru că am un proiect pentru România. Un proiect pentru redresare economică, redresarea satului românesc, pentru a avea o singură Românie.
Aveti sansa, prin mine, sa-i adresati direct o intrebare lui Traian Basescu
Vreau sa fiu presedintele unei Romanii europene, cu o economie stabila, cu locuri de munca si oportunitati pentru tineri si familiile tinere, cu politici inteligente pentru relansarea agriculturii.
Priviti-va parintii si bunicii!
Stati de vorba cu ei si veti vedea ca, din trei lucruri pe care le spun, doua sunt probleme legate de pensie si traiul de zi cu zi. Pentru ca viata lor sa fie mai buna si a noastra sa nu fie niciodata ca a lor acum trebuie sa mergem la vot.
Ca viitor presedinte, vreau sa aduc romanilor sentimentul ca traiesc intr-o singura Romanie, ca pot avea incredere in ziua de maine si ca au tot ce le trebuie pentru a avea cei mai fericiti copii din lume.
Prea mult timp statul a fost un inamic, un organism inert care statea ca o piedica in calea acestor oameni frumosi, “oferindu-le” birocratie, nesiguranta, nepotism. Statul trebuie sa le ofere oportunitati si locuri de munca.
Pe Dinică publicul îl ţine minte în primul rând pentru rolurile sale comice. E, poate, o nedreptate! Dinică e un uriaş actor de dramă, de o uluitoare tandreţe şi fragilitate. Dinică simte viaţa şi nu face niciodată rabat de la ea. I-a dat totul şi nu am sentimentul că viaţa l-a răsplătit pe deplin. I-a dat, iată, şi moartea sa, repet, neverosimilă, şi viaţa tot i-a rămas datoare: cu multe roluri încă nejucate, cu multe cântece încă necântate, cu milioane de spectatori care rămân văduviţi de icoana lui vie.
„Reformatorul” României, „luptătorul împotriva sistemului ticăloşit”, „democratul fără frică şi fără prihană” refuză orice confruntare democratică şi orice adunare publică în a cărei organizare SPP-ul nu are un cuvânt de spus.
Romania nu s-a bucurat niciodata de un management modern care sa combine principiile de leadership cu cele de administrare moderna a unui sistem. Romania se afla in situatia in care ori alege acest gen de abordare, ori se transforma definitiv in stat exportator de creier si forta de munca, traind din “dividendele” unei mari migratii catre Vest.
Trebuie sa schimbam rapid comportamentul Romaniei din piata care rateaza oportunitati, in una care le creeaza. Suntem o piata reactiva, de aceea suferim odata cu vecinii nostri europeni in fata oricarui fel de criza care afecteaza sau ar afecta Uniunea Europeana.
Poate cea mai frumoasa confirmare a faptului ca romanii doresc sa transforme aceasta tara intr-o Romanie unita, civilizata, fireasca, am primit-o din partea echipei mele de “Voluntari pentru Mircea Geoana”. Acesti minunati oameni au avut ideea unei campanii de sustinere prin sms, pentru ca, asa cum ei insisi mi-au spus, simteau nevoia sa faca mai mult pentru cauza la care au aderat.
Jazzul este un spatiu al libertatii si al bucuriei.
Trebuie sa fim mai atenti la cultura româna vie.
Trebuie sa sustinem mai insistent afirmarea valorilor nationale, valorile culturale fiind cele care ne definesc cel mai bine.
A fost un apostol al tinerilor, mergând din oraș în oraș în toate centrele universitare pentru a împărtăși studenților dragostea de Dumnezeu și de neamul românesc.
Acesti oameni care au crescut aceasta Romanie merita toata atentia si dragostea noastra. Mahnirea lor, problemele pe care le au si care par sa nu se mai termine nu fac altceva decat sa intareasca ideile pe care le-am conturat in proiectul meu electoral, O singura Romanie.
Nu se poate sa avem atatea resurse si atata potential in agricultura si sa o abandonam. Nu se poate sa lasam doua generatii de tineri sa plece din sate doar pentru ca pot munci sezonieri, in conditii vitrege, pentru cativa euro in plus.
Vreau sa fiu presedintele care aduce unitate si echilibru. Care poate garanta in orice moment angajamentele facute in fata cetatenilor si a cancelariilor straine. Un presedinte cu viziune pe termen lung.
Daca Europa centrala si de est vrea sa fie luata in serios trebuie sa ne imbunatatim jocul. Trebuie sa aducem contributii valoroase la dezbateri intr-un mod relevant, eliminand posibilele scuze pentru a nu fi priviti ca parteneri credibili.
Avem o singura Romanie, nu una la tara si alta la oras, una a tinerilor si alta a pensionarilor, una a muncitorilor si alta a intelectualilor. Vreau sa vad Romania stransa in jurul unor valori comune, pentru ca ele sunt cele care ne conduc de fapt si ne dau speranta pentru ziua de maine.
Toti romanii declara la unison ca s-au saturat de siretlicuri, de oameni cu doua fete in politica, de declaratii sforaitoare, lucruri care seamana, mai mult ca oricand, cu tipul de politica practicata de PD-L si Traian Basescu. Politica suporta multe, in fond, dar lucrurile se schimba atunci cand vezi ca Romania are probleme grave, in primul rand economice.
Sute de familii din toata tara beneficiaza azi de pe urma programului de sprijinire a tinerilor fermieri. Este un prim pas pe care il facem pentru intinerirea satului romanesc si crearea de noi locuri de munca in agricultura, locuri de munca menite sa aduca siguranta si bunastare.
Aceasta tara are nevoie de oameni politici responsabili care pot reda demnitatea nationala, care pot contribui major la recastigarea increderii populatiei in stat, care pot scoate economia din punctul mort in care a fost adusa de PD-L.
Asa cum proiectul nostru in ultimele doua decenii a fost integrarea in Europa si in spatiul euroatlantic, proiectul pentru urmatorii 20 de ani trebuie sa fie stabilirea unei Romanii influente, moderne si prospere.
Banii europeni si Comisar pe agricultura pentru Romania. Acestea sunt lucrurile despre care trebuie sa vorbim astazi. Acestea sunt lucrurile pentru care merita sa ne batem si sa facem scandal.
Nimeni nu a venit de capul lui ieri, in Piata Victoriei din Bucuresti. Singurii care nu stiu ce cauta acolo sunt membrii guvernului Boc 2.
Imi propun sa folosesc internetul ca unealta de interactiune, de dialog. Propaganda o las pe seama altor “internauti”. Am incredere ca veti sti sa alegeti intre aceste doua tipuri de discurs…online!
Astazi, Guvernul Romaniei este un instrument in tentativa de fraudare a alegerilor.
Traian Basescu a devenit brusc responsabil. Responsabil pentru tot ce se intampla grav in Romania, pentru criza prin care trecem, in conditiile in care alte tari incep deja sa-si revina.
Vizita mea in Arges nu a facut decat sa confirme, in fata unei tari intregi, ca exista un teren fertil nu doar in agricultura, ci si in politica: cu sprijinul celor care au promis sa-i ajute, tinerii pot primi acesti bani.
Un gest de „asumare politica” presupune responsabilitate, nu riscuri sau specula de capital politic. Parca am invatat prea usor sa vehiculam aceste cuvinte, atat de importante pentru noi, dar atat de indiferente altora: asumare, motiune, initiativa.
Sunt mahnit, cateodata, pentru ca romanii si mai ales conducatorii lor, isi uita patriotismul prin sertarele mai putin folosite ale vietii.
Cateodata nu inteleg de ce este nevoie de atatea cuvinte, de campanii atragatoare, de fonduri atrase prin tot felul de proiecte, de vointa politica, de cateva sedinte, de manageri de proiect si consultanti pentru simplul gest de a pune mana pe o mistrie. Sau pe o pensula.
Distanta dintre pacat si virtute este adesea foarte mica, iar politicienii romani nici nu realizeaza cand o parcurg. Acesta a fost si cazul lui Traian Basescu ieri la Craiova, cand a conditionat prezenta sa la lansarea productiei de automobile la Ford Romania de oportunitatea de a le vorbi participantilor de pe scena - singur.
Realitatea ultimilor ani este ca Romania a sacrificat pe altarul integrarii euroatlantice o serie de regiuni si potentiale piete de desfacere unde aveam traditia unei prezente, expertiza unui dialog si unde exista în continuare un potential real de cooperare: este vorba în primul rand de China, dar în aceeasi categorie se încadreaza Orientul Mijlociu, Africa si chiar America latina.
Din cauza situatiei bugetare si in contextul acordului cu Fondul Monetar International, marja de manevra de care dispune statul in abordarea crizei este limitata. Oricat de mult ne-am dori planuri agresive de stimul fiscal, resursele de care dispunem nu sunt pe masura acestor ambitii. In acest context, se impune sa fim mai creativi, sa cautam solutii simple si sa nu mai incercam sa inventam apa calda - trebuie sa invatam din greselile dar si din reusitele altora.
Lumea e mica, se remarca destul de des. Eu as adauga: "e mica si plina de romani". Am trait recent o experienta care mi-a demonstrat acest lucru. Din fericire, episodul a avut si un punct culminant (fiindca nu poate fi vorba de un sfarsit) fericit.
Din indicatorii statistici ai ultimelor luni, cei mai des mentionati au fost cei economici care reflecta magnitudinea crizei. O cifra care insa mi-a ramas in minte nu avea nimic de-a face cu economia, ci cu tinerii, si reflecta o criza cel putin la fel de grava ca cea economica: criza sperantei si a increderii in randul tinerei generatii.
Fiindca au simtul autoironiei, jurnalistii americani si britanici glumesc din cand in cand spunand “Let’s not let the truth get in the way of a good story” – sa nu lasam adevarul sa stea in calea unui articol tare.
Parafrazandu-l pe Gandhi, as spune ca putem evalua moralitatea unei natiuni dupa felul in care aceasta isi trateaza cei mai vulnerabili membri ai sai. Chiar daca parintele Indiei se referea initial doar la animale, putem fi destul de siguri ca ar fi inclus batranii si copiii in categoria celor mai vulnerabili membri ai societatii – cei care au vocile cele mai slabe si nevoile cele mai acute.
Astazi am demarat un turneu prin mai multe judete ale Romaniei cu o vizita in Mehedinti, unde am avut deosebita placere sa poposesc la Complexul Energetic Portile de Fier si la fabrica de anvelope Eurotire Manufacturing. La Drobeta am avut parte de o experienta dulce-amara, un prilej de tristete si optimism in acelasi timp.
Am revenit saptamana asta cu mare placere in judetul Sibiu, pentru prima oara de la campania pentru europarlamentare. Pentru mine Sibiul este un exemplu cat se poate de graitor al modului convingator in care putem invinge inertia defetismului in Romania. In contextul in care altii se lasa amagiti de cantecul de sirena al lui „merge si-asa", in intregul judet Sibiu, de la municipiu si pana in comune, vedem ca atunci cand vointa se imbina cu puterea de munca si creativitate, ei bine, se poate si altfel - aici, la noi in Romania.
Economia nu merge bine. Este o chestiune prea evidentă pentru a mai fi semnalată, însă tocmai acesta este motivul pentru care e nevoie de acţiune, de curaj şi mai ales este nevoie de consens. Romania este in fata celei mai dure caderi economice din ultimii 15 ani, asa ca nu ne mai putem impiedica in orgolii politice.
Dragă prietene,
Am intrat în Uniunea Europeană plini de optimism. Ne împlineam un destin, speram că se vor schimba atât de multe lucruri. Progresul însă întârzie să apară. În loc să facă politică pentru oameni, politicienii par să facă politică pentru ei înşişi.
Astazi, 30 noiembrie, romanii au ales competenta si stabilitate. Au ales schimbarea. Au ales viitorul. Astazi, 30 noiembrie, romanii au invins, caci victoria pe care am obtinut-o nu este doar victoria noastra, ci este victoria lor, mai ales a lor, a tuturor romanilor care nu au renuntat nicio clipa la speranta intr-o viata mai buna si care au crezut si au fost alaturi de noi.
Dupa 4 ani de nedreptate si criza, tara noastra are nevoie de schimbare. Schimbarea nu se va intampla insa niciodata daca asteptam sa ne-o aduca altcineva sau daca asteptam alte vremuri. Acum este vremea, iar noi suntem cei care trebuie sa realizeze aceasta schimbare. Maine, mergem cu totii la vot si facem o alegere. Vom alege cum vrem sa arate viitorul Romaniei. Un viitor negru, sub semnul jumatatilor de masura, al incompetentei si nedreptatii sau, dimpotriva, un viitor senin, indraznet, sub semnul competentei si al masurilor concrete. PSD are cel mai indraznet plan de guvernare ce va schimba Romania din temelii.
Este adevarat ca Romania, impreuna cu restul lumii, se confrunta cu efectele unei crize financiare fara precedent. In acelasi timp insa, Romania se confrunta cu o serioasa criza interna, generata de ineficienta guvernarii de dreapta din ultimii patru ani. Aceeasi Romanie are totusi sansa extraordinara de a transforma aceasta criza intr-o oportunitate. Oportunitatea de a renunta la incapacitate de administrare, egoism si nedreptate, la confuzie si tensiuni, la absenta oricarui dialog social, la grijile si neajunsurile unei vieti traite la limita saraciei de catre majoritatea dintre romani.
Asistam azi cu bucurie, ca prieteni ai Americii, la un moment istoric nu doar pentru aliatii nostri, ci pentru intreaga lume, inclusiv Romania. Ma bucur ca poporul american a ales o schimbare de care Statele Unite si cu totii aveam nevoie, ca a ales echilibrul, increderea in viitor, reconcilierea si toleranta. Victoria lui Barack Obama vine intr-un moment crucial, de reasezare a ordinii politice mondiale, de decizii economice fundamentale pentru binele fiecaruia dintre cetatenii planetei. Stiu ca presedintele Obama se va confrunta curand cu provocari importante, dar am incredere ca va sti sa fie acel factor de echilibru si ratiune atat de necesar acum.
Mai este o luna. Prea mult timp romanii au crezut ca nu se poate schimba nimic in tara lor. Nu ii pot condamna. Este aproape imposibil sa nadajduiesti intr-o viata mai buna atunci cand cei care au raspunderea sa asigure schimbarea in mai bine demonstreaza ca singura lor preocupare este aceea de a tine cu dintii de puterea pe care o folosesc pentru satisfacerea propriilor interese, ca nu le pasa de cei care le-au incredintat destinele lor.
