Cum pornim motoarele bunei guvernări în România

Timp de 20 ani, am trăit ca țară cu impresia că simpla apartenență la Vestul dezvoltat ne va aduce și nouă dezvoltare, indiferent  de cât de dezastruoasă este guvernarea sau de cât de corupte sunt partidele politice.

Cu o Europă aflată în criză economică profundă și în criză de model economic și social, acest mit fondator dispare. Singurul motor al dezvoltării noastre – presiunea civilizațională a Vestului – își pierde din turație. România trebuie să-și ia soarta în propriile mâine, să-și făurească un nou proiect național și să pună mult mai mult preț pe calitatea guvernării și a modului în care sunt alocate și utilizate resursele publice. Fiindu-ne aproape imposibil să mai trăim pe datorie, în pornirea motorului bunei guvernări stă șansa dezvoltării României.

Aș spune că prima mare provocare a impunerii dezvoltării este legată de schimbarea percepției românilor despre stat și despre rolul său. Un stat ineficient și corupt nu va putea niciodată genera încredere, speranță sau unitate. Un stat care nu respectă contractul social, care cere cetățenilor taxe și impozite pentru a-și declina mai apoi responsabilitea publică, instigă doar la nesupunere, la evaziune și la „descurcăreală”.

Lupta împotriva unui stat ineficient și corupt este direct legată de lupta împotriva modului în care se alocă și se cheltuie banii publici. Am avut săptămâna trecută, la dezbaterea legii bugetului, încă o dovadă despre cum se aruncă cu fonduri în stânga și în dreapta agreate politic, despre cum nu există niciun fel de transparență în legătură cu proiectele de investiții finanțate, despre cum lipsesc orice indicatori de eficiență și performanță. Aceeași dovadă o avem în fiecare zi, fie că e vorba despre sutele de milioane de euro din care înfloresc doar panseluțele, despre sălile de sport din comunități în care se închid școlile, despre parcurile nimănui construite nicăieri.

Bătălia pentru transparență și, implicit, pentru eficiență în alocarea și cheltuirea banului public este una din bătăliile pe care merită să le porți cu orice preț în România de astăzi. Așa cum spuneam, nu există altă cale, dacă sunt de acord cu toții că subdezvoltarea și periferizarea nu sunt o opțiune. Nu pot de aceea decât să salut ceea ce face de multă vreme Ziarul Financiar în încercarea de a arăta o logică strâmbă și a o înlocui cu una performantă în managementul public. În ediția de astăzi, ZF vorbește de 5 decizii pentru transparența guvernării . De la înființarea unui registru al instituțiilor publice în România, la publicarea pe site-urile acestor instituții a unor informații despre contracte, personal sau eficiență și la prezentarea unor rapoarte trimestriale de activitate, toate aceste măsuri contribuie la salvarea unui stat care, pe bună dreptate, a fost considerat până acum o gaură neagră de către contribuabili.

Iată, încă o dată, că pașii mici sunt cei care aduc rezultate. Fie că e vorba de publicarea de informații despre salariile personalului bugetar din fiecare instituție, fie că e vorba despre aflarea adevărului despre pierderile companiilor de stat ca urmare a listării Fondului Proprietatea, aceste mici victorii sunt esențiale pentru dezvoltarea noastră ca națiune și sunt proba că presiunea publică poate cu adevărat să modifice tiparele de acțiune guvernamentală. Cred că acesta este tipul de presiune pe care trebuie să-l exercite presa și societatea civilă din România. Punctuală și argumentată, cu consecvență, fără alte intenții decât cele ale bunei guvernări. Aceasta este presiunea pe care eu o aștept din partea profesioniștilor, a celor care au ceva de spus, a celor care văd, în viața de zi cu zi, în afacerile pe care le conduc, că actualul mod de guvernare produce subdezvoltare și afundare într-un model de capitalism sălbatic care nu are nimic de-a face cu meritocrația, inovația sau competența.

Eu văd în demersul celor de la Ziarul Financiar o invitație la dialog și la o coordonată monitorizare a activității guvernamentale. Toții prietenii bunei guvernări trebuie să impună în România o dezbatere națională despre cum pot fi utilizate resursele naționale pentru a a genera dezvoltare și demnitate pentru fiecare român. Doar mai multă eficiență și eficacitate a cheltuielilor statului poate aduce creștere economică și, deci, mai mulți bani pentru domenii precum educația, sănătatea, infrastructura sau cercetarea.

Sunt câteva elemente pe care eu le-aș vedea importante în această conversație națională despre transparentizarea și eficientizarea cheltuielilor publice:

1.     Înființarea unui Consiliu al Dezvoltării, în subordinea Parlamentului, după modelul Consiliului Fiscal, care să evalueze eficiența și eficacitatea cheltuirii banului public și a proiectelor de investiții. Așa cum în SUA există Congressional Budget Office, în România poate exista cu succes un Consiliu al Dezvoltării, care să fie capabil să indice, de exemplu, cele mai importante 20 mari proiecte de investiții pentru România. Altfel, fără viziune și captivi ai clientelelor, vom constata din nou ceea ce constată ZF analizând informațiile publicate de Guvern: în ultimii trei ani Executivul a făcut 286 de săli de sport, dar niciun spital nou.

2.     Adoptarea și implementarea unei legi a execuției bugetare în România. Așa cum e normal ca în fiecare an Guvernul să vină în fața Parlamentului pentru a prezenta stadiul îndeplinirii angajamentelor europene (Strategia Europa 2020, Pactul Europlus), tot așa este absolut necesar ca, înaintea intrării în ultima fază a dezbaterii în Legislativ a noului buget, Executivul să prezinte parlamentarilor pe ce s-au cheltuit fondurile din bugetul precedent și cu ce rezultate, în materile de progres social și de creare de locuri de muncă.

3. Impunerea bugetării multianuale în România, pentru a asigura continuitatea proiectelor și scoaterea bugetului de sub povara insuportabilă a capriciilor politice.

Eliminarea alocărilor corupte și discreționare de de bani publici este primul din cei 1.000 pași ai proiectului dezvoltării.