Un simptom periculos al timpurilor noastre

Super Comitetul American stabilit de Congresul SUA a esuat in incercarea de a produce un acord intre Democrati si Republicani in privinta reducerii deficitului bugetar american. Acest lucru inseamna conform legii ca, incepand din 2013, intra in vigoare taieri bugetare automate in valoare de o mie doua sute de miliarde de dolari! In consecinta a inceput o batalie incredibila pentru a exclude de la taieri anumite domenii cum este cel al apararii.

Toata povestea este mult mai dramatica decat pare. In Super Comitet au fost unele dintre cele mai responsabile voci ale politicii americane. Cu toate acestea, in locul unor solutii curajoase si vizionare, angajate in comun, avem o incercare disperata si partizana de a controla haosul si a castiga puncte in batalia electorala. Combinatia dintre interese electorale si economice paralizeaza deciziile. Acest lucru nu are nimic cu democratia dar este un simptom al timpurilor noastre.

Romania nu e departe de valul de implicatii economice pe care acest esec predictibil il aduce. Pietele nu au reactionat dramatic la esecul Super Comitetului dar in schimb tendintele evidente se adancesc si in Europa. Lipsa viziunii, capacitatii de decizie trans-partinica si ineficienta evidenta a dialogului trans-atlantic in subiecte de guvernanta financiara sunt paralizante.

Criza emisferei vestice este tot mai evidenta. Mai mult, intoarcerea in recesiune a Europei si incetinirea cresterii economice a SUA implica o scadere de ritm si in Asia. Tot climatul economic si financiar este in tensiune si se asteapta deteriorari.

Ratele de imprumut suveran sunt in crestere galopanta. Italia, in pofida noului guvern, a avut zilele acestea o lansare de obligatiuni la dublul ratelor medii ale UE de acum cateva luni. Ratingul suveran al Belgiei si Portugaliei au fost degradate marcand si ele costuri in crestere ale imprumuturilor externe pentru cele doua tari. Germania a esuat o lansare de obligatiuni pentru prima data in istoria Euro.

Toate aceste evolutii sunt predictibile in lispsa unei actiuni concertate si ferme. Nici macar guvernele de tehnocrati nu vor putea, in izolare, sa schimbe dinamica. E nevoie fara discutie de competenta dar este la fel de important sa existe o viziune clara, sustinuta de publicul european, pentru o solutie de iesire din criza datoriilor si deficitului de incredere in sistemul monetar al UE.

Pentru ca la baza problemelor actuale avem o problema de incredere. Incredere in modelul economic european si mai ales incredere in modelul guvernantei economice a zonei euro. In cazul SUA este nevoie de o depasire a unui blocaj numai aparent ideologic cand de fapt el este de guvernanta si model de societate. Pentru ambele este nevoie de actiune imediata ferma si un plan de durata credibil si functional. Altfel riscul depasirii punctului de unde intoarcerea este imposibila devine tot mai acut.

Criza de incredere este legata si de faptul ca politicul nu poate sa ofere ce asteapta pietele. Este tot o profetie care se auto-indeplineste. Gradul de coabitare a mediului politic si intereselor sectorului financiar a depasit un nivel critic. Acesta a dus automat la ineficienta reala a politicului in guvernanta economica atat in SUA cat si UE. Desfacerea acestei relatii este necesara pentru recredibilizarea deciziilor politice si guvernamentale in domeniul economic.

Trebuie sa ne intoarcem la fundamente atat in decizia economica curenta cat si la modul in care functioneaza Europa. Un nou tratat poate sa fie parte din raspuns dar pana atunci sunt lucruri imediate de facut. Modelul bazat exclusiv pe austeritate si reducerea deficitelor si-a atins in mod evident limitele.

Daca vom ramane obsedati de deficit si de reintrarea intr-un set de norme care au functionat doar partial la nivelul UE nu vom raspunde nici asteptarilor pietelor financiare nici nu vom sustine cresterea si angajarea. Sa nu uitam ca Spania inainte de criza era perfect in linie cu criteriile pactului de stabilitate pentru zona euro. Discutiile in jurul rolului Bancii Centrale Europene si a Mecanismului European de Stabilitate sunt importante dar prejudecati si blocaje in dialogul european risca sa incetineasca decizia.

Problemele structurale legate de diferentele de productivitate in Europa nu pot fi rezolvate rapid iar a nu tine cont de ele este sinucigas pentru zona euro. ECB si ESM vor putea eventual sa reactioneze la crize de finantare dar nu vor schimba motoarele de crestere economica nationala. Obiectivul unei viziuni europene se va regasi in discutiile privind noua perspectiva financira, respectiv in modul in care fiecare stat membru isi va construi politicile economice si bugetare. Coordonarea acestora a devenit nu doar dezirabila ci singura optiune. Iar reusita in acest sens depinde enorm de capacitatea leadership-ului european de a avea o viziune comuna. Orice ezitare va aduce la un esec dramatic si costisitor.

Romania nu face exceptie. Admitand din start ca vocea nostra in calitate de stat membru UE, dar non-membru al zonei euro, este relativ limitata, trebuie sa gasim forta in disciplina comunicarii colective la nivel UE. S-a reusit un prim pas pe tema perspectivei financiare dar suntem departe de o finalitate.

Pe de alta parte, credibilitatea incepe acasa. Prin esecul lansarii de obligatiuni, ministerul de finante confirma doua lucruri distincte: nu suntem deloc imuni la fenomenele de contagiune si situatia noastra economica nu este evaluata ca fiind impecabila in pofida discursului Guvernului. BNR nu poate sa suplineasca o solida constructie bugetara pentru o intoarcere reala la crestere economica si a ocuparii fortei de munca.

Problema este ca timpul pentru discutii interminabile a trecut. Suntem la nivel national si european contra cronometru. In zilele urmatoare avem doua instrumente de contributie directa si indirecta: luni bugetul intra in dezbatere parlamentara, iar pe 28 noiembrie are loc summitul UE SUA.

Predicand responsabilitatea, riscam o discutie obsedant legata de deficit si reducerea cheltuielilor publice. Nu ajunge. Presedintele si primul ministru anunta obiective legate de numarul de angajati in sectorul public si de procente de buget atat pentru 2012 cat si pentru anii  ce urmeaza. Foarte frumos pentru o perspectiva macroeconomica dar complet nerelevant pentru economia reala si relatia dintre buget si productivitate. Bugetul poate sa fie un instrument de crestere dar nu punand obiective de acest tip. Ceea ce vrem sa stim este ce vor face angajatii din sectorul public? Unde se duc investitiile publice? Ce structura va avea economia Romaniei la capatul acestui ciclu? Ce fel de investitii private vrem sa atragem pentru ca structura sectorului privat sa fie productiva? Eficienta structurala a unei economii nu pleaca, de la sine, din reducerea sectorului public. Din contra, presiunea reducerii consumului este un factor de presiune negativa pe cresterea economica si acest lucru actioneaza astazi prociclic, practic in toata Europa.

Disciplina macroeconomica si un proces de reducere a deficitului bugetar sunt compatibile cu circumstantele actuale numai daca si contextul extern contribuie. Indiferent ce face Romania, daca nu are performantele Poloniei sau Turciei, ratele sale vor urma invariabil cele ale zonei euro. Ceea ce inseamna ca intr-un mediu in deteriorare conteaza atat ce facem noi dar mai ales ce face intreg spatiul economic european. 

Aici ajungem la summit-ul UE SUA. Din nou avem un cadru de decizie strategica blocat in subiecte importante dar care impiedica rostul real al acestor platforme de coordonare politica si economica. Summit-ul o sa fie dedicat exclusiv stabilitatii zonei euro si riscului de contagiune a unei crize bancare. Nevoia unei voci articulate si a unui plan clar este cu atat mai importanta. Exista atat la nivel economic cat si strategic subiecte extrem de importante Iran, Siria, raspunsul adecvat la pozitia Rusiei in raport cu scutul anti-racheta, evolutiile din spatiul Africii de Nord si Orientului Apropiat. Acestea cer o coordonare SUA-UE. Problema este ca toate capitatele influente sunt in plina campanie electorala. Franta, SUA si apoi Germania vor avea alegeri. Acest lucru influenteaza perspectivele iar deciziile curajoase vor continua sa faca locul celor tactice.

Dar si Romania intra in an electoral. Acest lucru este un enorm pericol pentru buget. Fara o abordare matura si o discutie reala vom esua in a face din bugetul pe 2012 un instrument de raspuns la criza zonei euro si la nevoile de crestere ale Romaniei. Daca esuam aici e probabil ca vom esua si in a fi o voce lucida in discutiile comunitare legate de perspectiva financiara si refirmarea guvernantei economice europene. Noi, mai mult ca orice alta tara din UE, nu ne putem permite acest lucru. Daca am esuat in dezvoltare in momentul in care statele UE erau in crestere, atunci riscam sa ne prabusim cand UE este in criza. Nu avem de ales decat sa fim contributori reali.

 Lipsa dialogului putere opozitie, majoritate - minoritate intr-un subiect de inters national absolut face prima pagina a ziarelor americane si din lume. Esecul Super Comitetului este un simptom pentru o boala a timpului nostru. Partidele si elitele politice, liderii acestora, au devenit prizonierii unor interese electoarle care le controleaza fiecare pas. Adaugand influenta uriasa pe care o au corporatiile si sistemul financiar in elaborarea cadrului de politici publice ajungem la doua situatii posibile: administratie ilegitima si abuziva in care doar puterea majoritatii conteaza (o incalcare a principiilor republicane si democratice legate de natura indivizibila a interesului national) sau un blocajul politic garantat care impiedica orice decizie majora. Romania sufera de ambele si e timpul sa iasa din acesta capcana.

Daca nu folosim criza pentru a creste nivelul discutiilor si a asculta profesionisti, si mai ales pentru a decide politic in interes national, vom fi parte la spirala descendenta a degradarii spatiului de libertate si prosperitate care este vestul.