Europa schimbă tonul. Noi ce facem?

Parlamentul European a acordat azi un vot istoric. El indică faptul că Europa post-criză nu va mai arăta precum Europa dinaintea crizei. Parlamentul European reunit la Strasbourg a aprobat un pachet legislativ care schimbă modul în care statele naționale proiectează, construiesc și folosesc bugetele. Noua legislație mărește capacitatea de coordonare si transparența statelor membre. Ea cere mai multă reponsabilitate din partea statelor care fac parte din zona euro și instituie sancțiuni pentru transmiterea de statistici false.

Pe scurt, pachetul legislativ adoptat astăzi aduce noi reguli:

• Introduce, în lege, semestrul european
• Stabilește un cadru legal pentru supravegherea programelor de reformă naționale
• Instituie o amendă de 0,2% din PIB în cazul prezentării de statistici frauduloase în statele membre
• Instituie o sancțiune privind depozitul prin aplicarea unei dobânzi de 0,1% din PIB în cazul în care un stat membru nu acționează conform recomandărilor pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice

Dincolo de această decizie majoră, noua dinamică a raportului de forţe în plan european este demnă de urmărit. Triunghiul de la Weimar, Franţa-Germania-Polonia, ar putea deveni noul nucleu al UE, înlocuind motorul franco-german. Un expert german arată că Polonia este deja pentru Germania o piaţă de export mai importantă decât Rusia, iar contactele politice între cele două țări s-au intensificat enorm.

Acestea sunt datele problemei. Ele necesită câteva comentarii. Am spus şi repet că Polonia poate fi un model pentru România. Polonia a intrat, nu mai târziu de anul trecut, în clubul ţărilor dezvoltate, după ce a avut şi ea o tranziţie dificilă. Noi suntem încă la ușa Europei dezvoltate şi ne uităm cu nasul lipit de geam la ce se întâmplă în salonul mare al ţărilor dezvoltate. Pentru Polonia  acest lucru nu înseamnă doar o creştere a calităţii vieţii în plan intern, dar înseamnă, dupa cum se vede, un cuvânt mai greu în deciziile mari care ne afectează pe toţi.

Nu mai încape nici o indoială: Până când nu vom intra în grupul ţărilor dezvoltate, vom avea o influenţă marginală în Europa şi vom fi obligaţi să ne conformăm oricăror decizii ni se impun. Din acest motiv cred că România trebuie de urgență să își asume intrarea în rândul țărilor dezvoltate,  ca fiind obiectivul naţional major după aderarea la UE şi NATO.

În al doilea rând, decizia de astăzi arată că Europa face din  disciplina financiară fundament al construcției sale de acum înainte. Amenda în cazul raportării de statistici false, depozitul în cazul necorectării dezechilibrelor macroeconomice şi supravegherea programelor de reformă naţionale sunt semnalul de alarmă către statele membre. Europa vrea să rămână unită, dar unitatea înseamnă solidaritate, responsabilitate și disciplină. Fiecare stat membru trebuie să înțeleagă asta. Nimeni nu mai poate conta pe faptul că indiferent câte erori face, ceilalți îi vor asigura salvarea la nesfârșit.

Pentru România semnalul e clar, chiar dacă deciziile de astăzi se aplică statelor care se află în zona euro. Datoria noastră este să ne însușim aceste măsuri, chiar și în lipsa sancțiunilor. Nu mai avem voie să ne jucăm cu raportările de creştere economică la hectar şi nu mai putem să vindem gogoşi europenilor. Creşterea economică pe care o anunţăm trebuie să fie reală, nu rezultatul unor încercări de a linişti cetăţenii. Nu mai merge să anunţi o creştere de 1,8% pentru ca apoi să te trezeşti că ea este sub 1%. Nu mai merge să vii în Parlament cu orice fel de buget pentru ca apoi să vii cu rectificări bugetare sau cu decizii fiscale care să-ţi dea peste cap tot planul.

Europa ne cere predictibilitate şi vrea să ne controleze dacă ne ţinem de ţinte, nu ne mai crede pe cuvânt. De fapt, nu mai crede pe nimeni pe cuvânt.

Semestrul european înseamnă şi o schimbare în logica de construcţie a bugetului, atât în filosofia sa, cât şi în calendarul său. Implicit se modifică şi rolul Parlamentului. Avem nevoie să ştim ce angajamente şi ţinte europene îşi asumă România înainte să discutăm despre bugetul consolidat în Parlament, pentru că altfel conversaţia devine una formală. Rolul Parlamentului trebuie întărit în discuția despre bugetul României. Guvernul este obligat să prezinte Legislativului angajamentele pe care are de gând să le ia și Parlamentul are datoria să se pronunțe. Construcția bugetului nu mai este un privilegiu executiv, ea trebuie așezată pe temelii solide.

Cel mai important semnal este însă unul tacit. Europa este dispusă să ofere ajutor statelor aflate în nevoie, însă mai bine ar fi să nu ajungă să se afle în nevoie. Pentru asta trebuie să învățăm repede să stăm  pe picioarele noastre.  

Avem nevoie de un plan de locuri de muncă care să însemne pe de o parte creşterea veniturilor, iar pe de altă parte de reducerea deficitului fondului de pensii într-o manieră sustenabilă şi solidă. Avem nevoie de un plan naţional de reindustrializare şi retehnologizare prin care să înfiinţăm locuri de muncă, să  creştem competitivitatea şi productivitatea.

Europa întoarce foaia şi aruncă mingea în terenul statelor membre. România este obligată să participe la această conversaţie şi este obligată să ţină pasul cu noul ritm. Trebuie să ne facem temele, fără întârziere.  Riscul nu este că ne dă cineva afară din Europa, aşa cum poate cred, eronat, unii, ci riscăm să rămânem fără sprijin atunci când vom avea mai mare nevoie de el. Și mai riscam să nu fim la masa principală a deciziilor care ne privesc și pe noi.