Solidaritatea europeana in fata justitiei: o decizie cu greutate care evita populismul

O decizie a Curtii Constitutionale Germane care ar fi spus ca fondul de salvare de 440 miliarde euro incalca interpretarea legala germana a tratatului sau submineaza suveranitatea fiscala germana ar fi cutremurat intreaga uniune monetara, ar fi pus in pericol Mecanismul de Stabilitate European si ar fi creat importante tensiuni in plan politic intern. In schimb, raspunsul Curtii din Karlsruhe reaseaza in echilibru dezbaterea despre viitorul Uniunii Europene.

Capitalele europene, dar si pietele financiare in toata lumea, au asteptat cu o anumita tensiune decizia Curtii Constitutionale Germane cu privire la ajutorul financiar acordat Greciei si altor state din Zona Euro. Anul acesta am avut parte de multe momente de acest tip. Acesta este insa special. De data aceasta nu vorbim doar de implicatii economice si financiare ci despre dimensiunea democratica si legitimitatea transformarilor pe care le sufera Europa unita sub presiunea cumulata a crizei financiare, recesiunii si crizei datoriilor suverane. Miza e importanta. Pe de o parte este vorba de supravietuirea modelului economic european, iar pe de alta despre coerenta unui proiect politic. Dupa aceasta criza, ambele pot sa iasa intarite. Dar cu siguranta vor fi diferite. Miza deciziei Curtii Germane este cum poate aceasta transformare sa pastreze ce e cel mai important din ideea europeana: performata economica si sociala cere solidaritate. Totodata decizia intareste ideea ca nu se poate transforma guvernanta economica si financiara europeana decat cu participarea activa a parlamentelor nationale. Mai mult, decizia subliniaza ca in gestiunea crizei, guvernele pot sa ia decizii si sa foloseasca noi instrumente in afara tratatelor europene dar ca schimbarile trebuie sa aiba sprijin si legitimitate prin sustinere parlamentara nationala. Este o decizie cu implicatii politice si civice nu doar economice.

O decizie a Curtii Constitutionale Germane care ar fi spus ca fondul de salvare de 440 miliarde euro incalca interpretarea legala germana a tratatului sau submineaza suveranitatea fiscala germana ar fi cutremurat intreaga uniune monetara, ar fi pus in pericol Mecanismul de Stabilitate European si ar fi creat importante tensiuni in plan politic intern. In schimb, raspunsul Curtii din Karlsruhe reaseaza in echilibru dezbaterea despre viitorul Uniunii Europene. Sporirea controlului parlamentar in cadrul viitoarelor decizii cu privire la salvarea statelor din Zona Euro va diminua riscul ca logica electoralista sa primeze fata de interesele strategice ale constructiei europene. In plus, aceasta decizie creeaza un precedent pentru implicarea reala a celorlalte parlamente nationale europene in deciziile statelor cu privire la functionarea Fondului European pentru Stabilitate Financiara.

Greselile si disfunctionalitatile de guvernanta economica precum si dezechilibrele structurale si de competitivitate au adus Grecia si alte state din zona euro si cu ele ansamblul Uniunii Europene in fata unei situatii limita. Greselile nu trebuie scuzate dar asta nu trebuie sa impiedice corectarea dezechilibrelor. Acesta este momentul in care mecanisme de solidaritate si o guvernanta economica europeana unitara, legitima si eficienta trebuie sa isi gaseasca expresie in deciziile comune ale statelor membre.

Este in egala masura o chestiune de vointa politica a guvernelor dar si de viziune a clasei politice in ansamblul sau. De aceea, decizia de azi din Germania este definitorie. Ea consacra rolul comun al institutiilor politice si juridice ale statelor membre in a tine viu spiritul parintilor fondatori ai UE. Acest lucru este posibil nu din ratiuni romantice privind o viziune a Europei, ci pentru ca este in interesul permanent actual al cetatenilor continentului. Angajamentul german indica asumarea componentei de solidaritate simultan cu intelegerea necesitatii rebalansarii dezechilibrelor competitive europene. Sunt aici premizele unei noi guvernante economice europene care pleaca de la Fondul European pentru Stabilitate Financiara. Fara indoiala va evolua in urmatoarele luni si ani inspre o noua arie de competenta impartasita intre state si institutiile europene. In termeni clasici (inainte de tratatul de la Lisabona), adaugam un al patrulea pilon Uniunii: guvernanta economica si financiara europeana. Pentru tarile aflate, ca Romania, in afara zonei Euro asta inseamna ca aderarea va implica un set intreg de adaptari ale politicilor sale nationale. Pentru Parlamentul si Guvernul Romaniei inseamna un exercitiu de transparenta si parteneriat in guvernanta si bugetare fara precedent.

Pacatul Uniunii Europene este ca nu a avansat suficient pentru a deveni o Uniune Politica. Asa cum afirma acum doua zile, fostul cancelar german Gerhard Schröder, o uniune politica europeana ar fi ajutat in gestionarea unei crize financiare si economice, care s-a transformat actualmente intr-o criza a datoriilor suverane si care destabilizeaza economiile europene. In linia celor spuse de Schröder, Europa ar trebui sa invete din “compromisul” Tratatului de la Lisabona si sa avanseze in mod real in proiectul de integrare politica. O modificare a tratatului european ar trebui facuta mai degraba in acest sens, nu in sensul divizarii Europei, intre state performante si state slab performante, cum exista riscul de cativa ani. Nu putem blama in corpore Sudul si nu putem recrea diviziunea intre Sud is Nord, Est si Vest, centru si periferie. Intr-o lume in continua si rapida schimbare, Europa este performanta si competitiva doar impreuna. Uneori populismul ia forme mai putin virulente si se ascunde sub afirmatii aparent benigne. Dar tocmai aceasta utilizare vicioasa a temerilor legitime ale cetatenilor europeni desparte doua moduri de a face politica in Europa. E timpul sa ne intoarcem la o politica a viziunilor impartasite. La o asumare a riscurilor si provocarilor nu doar a beneficiilor Uniunii.

Decizia privind aderarea Romaniei si a Bulgariei la Spatiul Schengen se inscrie in aceeasi logica. O declaratie recenta a Ministrului de Interne German, Hans-Peter Friedrich, care spune ca cele doua tari nu sunt pregatite pentru aderarea la Spatiul Schengen, pare sa pre-anunte rezultatul Consiliul JAI din 22 – 23 septembrie. Aceasta veste reconforteaza poate electoratul din state europene occidentale dar ameninta proiectul european, punand in chestiune regulile, mecanismele si criteriile stabilite prin tratatele europene.

La Bucuresti, tacere. Nu putem ramane tacuti pentru ca tacerea noastra inseamna acceptul pentru o Europa cu mai multe viteze, tacerea noastra inseamna acceptul pentru impartirea Europei intre centru si periferie, Nord, intre Est si Vest. Riscam sa asistam neputinciosi la inchiderea frotierelor Europei, rand pe rand: se inchid frontiere Schengen, se inchid frontiere pentru muncitorii romani in statele membre ale Uniunii Europene, se inchid frontiere pentru aderarea la Zona Euro, se inchid frontiere pentru acces la dezbateri si decizii majore in cadrul Uniunii.

Este grav cand calendarul electoral din state europene devine unitate de masura pentru modul de dezvoltare al proiectului european. Dar si mai grav este cand liderii unui stat membru UE sunt complet deconectati de la deciziile care se iau la nivel european. Romania are interes ca Europa sa nu se destrame sau sa nu devina ierarhizata si ar trebui sa fie o voce clara si articulata in acest sens. Absenta din Zona Euro nu este o scuza. Si nici lamentatia ca am fost tinuti la distanta nu mai este inghitita nici de cetatenii Romaniei si nici de partenerii nostri din zona Sudica si Est Europeana care impartasesc aceste temeri.

Pentru Romania, anul 2012 trebuie sa fie anul in care tara scapa de jugul rusinos al Mecanismului de Cooperare si Verificare pe justitie. Eforturile pentru a atinge acest obiectiv trebuie sa dea rezultate reale pe termen lung, nu sa fie demonstrative si punctuale. Doar astfel, Romania va redeveni un partener de incredere si va avea o voce in cadrul conversatiei europene, fara a fi nevoita sa tina capul plecat la fiecare invocare a incapacitatii de a-si asigura o justitie la nivel european. O prelungire a MCV pentru Romania ar fi cu atat mai umilitoare cu cat anul viitor Croatia va deveni al 28-lea membru al Uniunii Europene, fara preconditionarea unui MCV. Este timpul unor pozitii competente care sa convinga si este timpul unor contributii pe care interesele economice si democratice pe termen lung ale Romaniei le cer.