Ce lipseste in discutia despre Rosia Montana

In acest moment, in legatura cu proiectul exploatarii de la Rosia Montana par sa existe doua optiuni si doar doua: fie esti impotriva proiectului, fie esti in favoarea proiectului. Fiecare tabara are argumentele ei si crede ca detine adevarul absolut. Un lucru este cert, dezbaterea a devenit una partizana, iar cel mai grav lucru care se poate intampla este sa ne blocam in acest impas.

Ceea ce vreau sa propun este o alta abordare asupra cazului Rosia Montana, o abordare mai putin inflacarata, putin mai rationala, care sa cuprinda cadrul mai larg al exploatarii resurselor subsolului: zacamantul de la Rosia Montana este doar unul dintre zacamintele minerale valoroase pe care le are la dispozitie Romania.

Primul lucru pe care vreau sa-l subliniez este ca Romania nu are o strategie in ceea ce priveste exploatarea resurselor sale minerale. In lipsa acestei viziuni se actioneaza de cele mai multe ori dupa ureche. Investitiile nu sunt suficient de bine planuite, profiturile si avantajele statului roman sunt de cele mai multe ori insuficient analizate, la fel cum nu sunt suficient analizate si riscurile. O strategie integrata cost-beneficii pentru resursele minerale ne-ar permite sa stim unde si cum sa exploatam si ce sa cerem de la investitori. Europa ne-a luat-o inainte

Initiativa Europeana pentru Materii Prime (Raw Materials Initiative – 2008) a definit o serie de materii prime minerale critice, foarte importante din punct de vedere economic sau importante din punct de vedere economic. Clasificarea acestor materii prime este conditionata de importanta pentru industriile europene vs. pozitia de forta pe piata detinuta de un mare producator extern (ex. China pentru wolfram, Brazilia pentru niobiu si tantal, etc), iar detinerea lor sau controlul unor zacaminte europene este vitala pentru orice tara membra a CE. Din acest motiv, majoritatea tarilor europene si-au elaborat strategii pentru materiile prime minerale din subsolul national, care nu pot fi imaginate in absenta serviciului geologic.

Al doilea lucru pe care vreau sa-l subliniez este lipsa unui serviciu geologic al Romaniei. In Europa exista 29 de servicii geologice, cu roluri bine definite in elaborarea strategiei nationale in privinta resurselor minerale, bazata in general pe utilizarea fondului national de date geologice, diferita de viziunea tactica, de gestiune a fondului national de rezerve, a serviciilor de concesiuni miniere si petroliere (in cazul Romaniei, Agentia Nationala pentru Resurse Minerale).  Romania este a 4-a tara ca georesurse in Uniunea Europeana. Este de neacceptat ca in aceste conditii sa nu avem un serviciu geologic, pentru a ne putea permite sa prioritizam investitiile in acest sector. Mai ales ca piata exista.

Un val de investitori strategici (societati miniere si petroliere importante) precum Barrick Gold Corporation, Chevron, Exxon Mobil, Total, etc. si-au anuntat intentiile de a investi in Romania, tintind in  special zacaminte de aur si hidrocarburi conventionale si neconventionale. Statul roman nu are inca instrumentele necesare pentru a realiza strategii de dezvoltare a zacamintelor concesionate. Conform principiului dezvoltarii durabile, un zacamant oarecare trebuie sa aiba o perioada de exploatare care sa se extinda in timp pe minim 50 de ani (2 generatii). Aceste exigente sunt in mod clar indeplinite de zacamintele romanesti de aur (8 zacaminte de peste 5 milioane de uncii fiecare, alte circa 65 de talie mai mica). Exploatarea pe timp indelungat a acestor zacaminte necesita elaborarea unor strategii de interfata intre stat (proprietarul subsolului national) si investitori (concesionari ai zacamintelor), lucru imposibil fara un serviciu geologic.

Acum sa revenim la Rosia Montana. Eu as fi curios sa vad care este impactul investitiei asupra economiei romanesti. Cate locuri de munca creeaza proiectul? Stiu doar opinia investitorului, care anunta pe site-ul sau, ca va crea 2.300 de locuri de munca directe pe perioada etapei de constructie a minei, 800 de locuri de munca directe in timpul exploatarii si 3.000 de locuri de munca  pe perioada operarii. Suma ar fi pe undeva pe la 6.100 de locuri de munca. Care sunt insa estimarile statului roman? Se creeaza locuri de munca? Daca da, cate? Este nevoie de o analiza institutionala a statului, pentru a nu avea doar raspunsul unei singure parti.

Cati bani primeste Romania de pe urma derularii proiectului? La fel, pana acum nu avem decat viziunea, triumfalista a investitorului, care anunta beneficii de 4 miliarde de dolari, din care 1,8 sunt beneficii directe din redevente si alte taxe, iar 2,2 miliarde de dolari sunt bani cheltuiti in tara pentru cheltuieli necesare derularii proiectului. Care este insa analiza ministerului Finantelor? Nu este oare oportuna renegocierea redeventelor? Ce spune ministerul Economiei? Care este impactul de multiplicare al proiectului, in cazul in care el se va derula? Aceleasi intrebari sunt valabile si pentru Ministerul Mediului. Care sunt costurile de mediu? Cat ne costa Rosia Montana in costuri de mediu in timpul exploatarii si dupa terminarea exploatarii?

Nu cred ca este oportun ca vreun oficial al statului roman, indiferent de pozitia sa in stat sa se pronunte in favoarea proiectului sau impotriva lui pana cand Guvernul nu face publica o informare completa a costurilor si a beneficiilor estimate. Pe un plan mai larg, insa, dezbaterea inflacarata despre Rosia Montana arata clar ca avem nevoie de o strategie a exploatarii resurselor miniere, fie si numai pentru ca avem nevoie cu totii sa vorbim in cunostiinta de cauza. La fel de important este ca o asemenea strategie sa fie adoptata in mod transparent de catre Parlament, printr-un act cu putere de lege, pentru a putea evita situatiile in care aflam din ziare ca ne-am vandut subsolul pe nimc si ca nu mai avem ce sa facem. Este clar ca nu tratam cu suficienta seriozitate subiectul resurselor minerale ale Romaniei. Solutia este mai multa rationalitate, de ambele parti, nu mai multa pasiune.