Dreapta si discursul extremist

Astazi in Europa dreapta practica un tip de discurs intolerant care e in masura sa sperie orice partizan sincer al societatii deschise. Si totusi acesta esta atat de insidos si de discret insurubat in gandirea elitelor economice si guvernamentale incat vocile critice sunt vazute ca sacaitoare casandre. Acest nou discurs al dreptei conservatoare este un raspuns simplist, “in oglinda” la temerile instinctive ale unei populatii bulversate de schimbari rapide demografice, economice si culturale. Totodata, este o ignorare crasa a responsabilitatilor clasei politice. Dreapta democratica trebuie sa-si asume rolul intr-o noua alianta re-intarita cu stanga impotriva unor pericole reale si sa evite astfel impreuna un esec major al modelului European din care sa piarda toata lumea. Nu sugerez de loc omogenitate ideologica ci o competitie cu reguli si cu un teren neutru essential pentru o buna societate democratica.

Discursul actual al dreptei evita raspunsuri concrete si indica lipsa evidenta de solutii politice si economice simple la provocari uriase demografice si economice. Acestea sunt aduse de schimbari globale inexorabile si fara intoarcere si cer o viziune pe masura. Aici nu a esuat doar dreapta ci si stanga. Numai ca stanga a gresit tocmai asumand discursul  economic al dreptei, sustanind pozitii neo-liberale iar uneori politici publice conservatoare. Publicul sau traditional este dezangajat din dezbaterile de societate si mai putin dispus la militantism. Dreapta in schimb compenseaza lipsa viziunii in mod iresponsabil cu un discurs ultra simplificator care produce o caricatura a realitatilor economice si politice. Pentru aceasta se bazeaza pe un discurs care creaza asocieri false si iluzii periculoase si care amesteca economie politica partizana si marota statului cu obligatii restranse cu o ideologie cu pronuntat iz nationalist si xenofob.

Problema nu este doar estetica si discursiva. Nu mai este vorba doar de declaratii si opinii ci de idei politice care influenteaza si optiunile si politicile. Acest lucru este evident daca ne uitam la chestiuni pseudo nationale, asa zise reforme ale statului social,  sau masuri care incalca flagrant libertatea de expresie si politica cum sunt cele ale guvernului Orban si FIDESZ in Ungaria pana la unele forme ale discursului anti-rroma in Franta. Nici in Romania acest discurs nu este absent. Aici el amesteca un discurs anti European, cu unul care critica criza economica si financiara asociindu-le cu falimentul declarat unilateral al statului social! In esenta o abordare in care victima este vinovata de agresiune. In versiunea UDMR si altor partide si grupari Maghiare, discursul ia forma unui nou tip de nationalism care porneste de la  un clamat esec al modelului European si o revenire in forta la modelul national. Pozitie sustinuta activ si de premierul ungar Viktor Orban. Este interesant ca deciziile politice si economice majore ale UE in fata criza datoriei suverane intaresc mecanismele europene si centralizeaza decizia economica. Acest lucru contrazice viziunea dreptei nationaliste dar nciodata realitatea nu a stat in calea unei ideologii articulate cu aplomb.

Ma opresc astazi asupra doua subiecte egal ingrijoratoare pentru care dreapta dezvolta o mitologie si un discurs infricosator avand in vedere istoria. Pe de o parte, dreapta sugereaza relatia cauzala dintre statul social si migratie. Pe de alta parte sugereaza o incompatibilitate funciara intre traditiile europene si modelul multiculturalismului. Dreapta conservatoare din Franta si Olanda, Italia si Ungaria, Danemarca si Romania acuza stanga europeana ca ar fi responsabila atat de emergenta fenomenului migrationist cat si de cel al multiculturalismului care ar fi esuat prin conceperea si sustinerea statului social european. Aceste mitologii ideologizate nu sunt izolate, ele fac parte dintr-un asalt impotriva statului care ascunde esecul moral si economic al unui model capitalist asumat candva atat de dreapta cat si de stanga Europeana. Este si un esec al dreptei de a avea un proiect de valori actual. Problema este ca acestor mitologii ii cad victime in primul rand simtul realitatii si al proportiei si capacitatea de a contura politici eficiente. Nu in ultimul rand, mitologiile acestea submineaza fundamentul valoric al proiectului european.

Dupa razboi, politica europeana a functionat in cicluri si alternante politice marcate de clivajul stanga-dreapta. In tot acest timp au existat cateva zone de perfecta si justa confluenta intre curentele ideologice opuse. Intreaga constructie europeana politica si economica este bazata pe un set de valori comune. Nu vaci sacre, ci principii cu adevarat impartasite de mari oameni politici fie de dreapta fie de stanga. Si milioane de europeni i-au urmat in credinte in materie de drepturi fundamentale ale omului, de tratament al persoanelor vulnerabile, de egalitate de sanse, de asumare a unei identitati de societate deschisa, in convingerea ca sistemul capitalist si democratia nu sunt negociabile chiar daca expresia lor ideologica este distincta. In acelasi sens, s-a nascut un inceput de identitate colectiva europeana. In jurul acestor idei s-a construit democratia europeana, societatea civila post-razboi si nu in ultima masura chiar Uniunea Europeana. Orice opinie politica ar fi avut europenii, timp de zeci de ani acesti au refuzat in masa rasismul, antisemitismul, intoleranta religioiasa si etnica. Din acest motiv au existat foarte putine exceptii de manifestari politice si militantisme anti-democratice in ambele parti ale spectrului. Irlanda de Nord, Tara Bascilor si, in mai mica masura, Corsica au fost putinele zone in care miscari nationaliste sau religioase radicale au luat forme extreme cu un oarecare suport popular. In rest, miscarile extremiste post-fasciste italiene, gruparile teroriste comuniste din Germania, Italia sau Grecia, toate au fost respinse abrupt si clar de public si au devenit rapid irelevante in pofida resusrelor uriase folosite de URSS pentru a le sustine si a submina occidentul democratic.

Treptat lucrurile se schimba si devine evident esecul dialogului trans-ideologic. Subiecte altadata tratate in comun devin partizane si sunt abordate intr-o cheie care le face incompatibile. Europa nu mai este imuna la discursul anti-democratic rasist si xenofob. Teme ca imigratia si drepturile celor saraci au devenit subiecte antagonice. Si acest lucru este valabil in Vest ca si in Est. Disparitia regimurilor totalitare in spatiul rasaritean european a determinat o serie de prabusiri catastrofale ale ordinii sociale prin manifestari natinaliste extreme. Acestea au dus la zece ani de spirala violenta si razboi civil in Balcani. In Vest, in paralel cu integrarea euopeana si fenomenul globalizarii, partidele de extrema dreapta au devenit tot mai prezente. Pana acum cinci ani discursul acesta carcateriza partide extremiste si era in mare masura refuzat de mainstream-ul politic democratic de ambele parti ale spectrului. Discursul practicat astazi la limita de forte conservatoare de dreapta sau de reprezentanti ai acestora era inainte folosit exclusiv de Blocul Flamand, Partidului Poporului Austriac sub Heider, Alianta Nationala Italiana, sau Partidul Poporului Danez toate partide izolate si ostracizate de fortele politice de stanga progresiste sau democratice de dreapta. Dar astazi acest discurs domina partide populare si declarat conservator democratice din multe dar nu din toate tarile UE. Asta duce local la blocaje grave cum este incapatanarea NVA de a accepta o solutie de guvernare in Belgia pornind de la o pozitie intransigenta ultra-nationalista si cu tendinte anti-democratice evidente inclusiv in legatura cu subiectul tratamentului imigrantilor. La nivel European acest tip de discurs infecteaza ansamblul deciziilor si schimba modul de interpretare al principiilor fundamentale de solidaritate si coeziune. Danemarca ajunge sa puna in discutie aplicarea legislatiei Schengen, Romania si Bulgaria sunt tinute la usa, Italia si Franta isi paseaza subiectul fierbinte a imigrantilor nord-africani punand in discutie tot principiul liberei circulatii. Acelasi discurs acutizeaza relatia dintre Romania si Franta pe tema rromilor si nici una dintre parti nu gaseste atat masurile cat si discursul potrivit si acceptabil in spatiul valorilor europene. In mod specific, in Europa centrala si de rasarit acest tip de discurs este asociat unei atitudini nationaliste si rasiste indreptate nu atat impotriva multiculturalismului cauzat de imigratie ci a comunitatii rroma si a unei categorii generice si voit confuze numita “asistatii social”. Inclusiv in Romania entuziasmul pentru discursul simplificator neo-Darwinian dreapta ajunge sa construiasca o teorie conservatoare si rigida incompatibila cu Europa de azi si de maine. 

Lipsa solutiilor economice si sociale le adevaratele probleme ale Europei, lispa viziunii si concurenta vocilor extremiste au facut dreapta democratica sa adopte un discurs tot mai radical. Astazi dreapta conservatoare in Europa are un discurs anti-imigratie. Adesea se pune in discutie modelul multi-cultural fara alte solutii si mai nou a aparut un discurs care lega imigratia de drepturi sociale acordate spun ei de stanga europeana. E o aglutinare voita in care un obiectiv politic de reducere a statului social care incearca sa se legitimeze prin asocierea cu o asteptare de interventie din partea publicului. La pachet, stanga este acuzata ca fiind responsabila pentru imigratie si mai ales pentru imigratia araba si musulmana. Acest discurs este si mai periculos prin conotatiile sale rasiste si anti-democratice. Ceea ce critica cel mai adesea dreapta este, de fapt, nu imigratia ci, mai ales, imigratia muslulmana din Africa de Nord, si a saracilor din Europa de Est. Asociind discursului privind imigratia fenomene distincte cum este criminalitatea, somajul, integrarea care evident afecteaza preponderent paturile cele mai sarace, acest discurs creaza tinte precise ale nemultumirii populare: stanga progresista multiculturala si statul social care produc imigratie. Astfel, un discurs care era depasit si considerat caduc revine in forta si cu el un set de valori grotesti care nu sunt straine Europei dar care reprezinta ce a avut mai odios istoria ideilor pe acest continent. Dreapta trebuie sa reziste acestei tentatii si nu trebuie lasata singura in acest efort.

Care e realitatea? Europa se schimba si se schimba rapid. O parte din aceste schimbari sunt economice si demografice globale si in acest sens inevitabile pentru europeni si pentru culturile nationale. O alta parte sunt cauzate de decizii politice luate gresit, insuficient, sau inutil. In fapt tocmai modelul neo-liberal si dereglementarea agresiva a pietei muncii in Europa este ceea ce a cauzat o parte din acest aflux de imigratie. Imigrantii nu vin pentru ajutoare sociale de care beneficiaza sub media europeana ci pentru munca. Piata muncii in Europa este in schimbare. Daca in anii ‘50-‘80 migratia era intra (vest)europeana, cu exceptia turcilor esentiali cresterii economice si dezvoltarii Germaniei, dupa anii ’80 imigratia devine preponderent extra europeana, iar dupa ’90 si est-europeana. Acest lucru se suprapune retragerii treptate a statului social si destructurarii plaselor de siguranta in piata muncii. Dereglementarea si de-sindicalizarea muncii au avut ca efect imediat scaderea inexorabila a veniturilor sau calitatii job-urilor intr-o serie de munci si sectoare. Cum acestea nu mai sunt interesante pentru “europeni” deoarece nu mai prezinta siguranta sau sunt pur si simplu prost platite, lipsiste de beneficiile sociale ale altor sectoare, s-a creat un imens deficit de forta de munca. In unele tari vorbim de milioane de posturi in cativa ani. Precarizarea a adus un val de imigranti dispusi sa ocupe acest nou tip de munca in servicii, utilitati si industrie in practic orice conditii. Si au si fost ocupate rapid de muncitori din Africa de Nord, Europa de Est, America Latina. La celalalt capat, migrantii pleaca din tarile lor pentru ca sunt impinisi de conditiile economice si politice cauzate de regimuri adesea totalitare sau autoritare profound corupte si sustinute de guverne europene. Ei nu pleaca pentru ca Franta sau Suedia le da ajutor de somaj sau alocatii familiale si de altfel foarte putini dintre migranti beneficiaza de ansamblul drepturilor sociale. Simultan, scaderea populatiei de varsta activa in Europa prin imbartanire accentueaza nevoia de forta de munca pe piata europeana. O parte din imigrantii primelor valuri s-au adaptat perfect si functioneaza reusit in societatea occidentala. Esecul clamat al multiculturalismului nu a aparut doar din cauza valurilor ulterioare de imigranti, ci si din cauza destructurarii duale a modelului social European. Duala pentru ca se intampla atat prin decizie politica cat si a capitalului. Politic statul social se restrange iar job-urile devin temporare, prost platite si deci cu o contributie mica la buget. Economic dispar locuri de munca prin delocalizare si competitie cu spatii de productie non-europene cu standarde inacceptabile de munca, securitate, mediu. Destructurarea statului social a facut pentru multi europeni imposibila asumarea unei identitati profesionale in standarde compatibile cu nivelul lor de educatie si asteptari. Nu e catusi de putin vorba de mana intinsa si sentimentul de indreptatire adus de statul-dadaca cum spune dreapta, ci de o inadecvare a ofertei economice, cadrului social si educational si instrumentelor publice de echilibrare. Aceasta situatie afecteaza si generatia a doua de rezidenti sau cetateni proveniti din mediul de migratie. Mai mult, nemultumite cu joburile inca si asa prea scumpe din Europa, companiile, in cautare unor marje de profit mai mari, au continuat accelerat exportul de productie spre tari cu costuri sociale mai mici. Rezultatul este ca sectoare intregi, unele ocupate de imigranti, au devenit nascatoare de someri ai globalizarii.  Si daca acest lucru afecta initial predominant job-uri de joasa calificare astazi nu se rezuma la acestea iar procesul continua. Au aparut generatii de someri tineri si cronici si cei mai multi nu sunt imigranti. Nu pentru ca nu vor sa munceasca cum sustine propaganda aiuristica a dreptei ci pentru ca destructurarea statului social duce la sub investitie cronica in competitivitatea fortei de munca. Totodata, disparita protectiei sociale asociate scaderii calitatii locurilor de munca a generat un fenomen de lumpenproletarizare, de saracire cronica si ghetoizare. Ghetourilor naturale pe filiatie lingvistica si culturala adesea formate din imigranti recenti astazi li se adauga saracia cronica si somajul de durata ceea ce duce la tensiuni sociale si culturale. In lipsa institutiilor sociale publice si comunitare finantate public, comunitati relligioase, uneori radicale si grupari de tineri uneori anti-sociale, creaza retele de sustinere. Esecul multiculturalismului si integrarii este strict legat de acesta slabiciune a statului social. Nu este singura cauza, fenomene globale cum este jihadismul au si ele rolul lor.

Daca este vorba de o corelatie reala a esecului multiculturalismului si modelului social european atunci dreapta o cauta gresit. Nu Europa sociala cauzeaza imigratia ci esecul adaptarii modelului social european si destructurarea grabita si lacoma a statului social a dus la esecuri. Tot asa solutia nu sta in politici anti-imigratie si limitarea liberei circulatii est-vest in UE ci in schimbarea modelului economic si social european in ansamblu.  Spania arata ce se intampla cand si stanga intra in jocul acesta de reducere la absurd adus de discursul populist al dreptei. Milioane de studenti si absolventi spanioli nu au locuri de munca nu pentru ca joburile lor sunt luate de imigranti ci pentru ca economia nu creaza joburile pentru care ei sunt pregatiti iar sistemul educational nu promoveaza specializarile creatoare de competitivitate si mediul antreprenorial. In acelasi timp continua un brain drain agresiv care atrage talent in tarile occidentale din tari sarace. Acesta depriveaza tarile din Africa de Nord sau America Latina dar si alte tari care nu ofera competitivitate pentru talent, cum este astazi tragic si Romania, de resursele care sa le faca economia dinamica. Este un cerc vicios pe care discursul anti-imigrationist nu-l afecteaza ci doar il inflameaza periculos sporind tensiunile sociale.  Dreapta este inconsistenta cu propria sa abordare economica discursul acesta fiind contradictoriu celui de laissez faire economic pe care-l promoveaza agresiv. Confuzia ideologica si valorica a dreptei seamana cu cea a stangii acum o decada cand aceasta a sacrificat o parte din principiile sale in speranta ca poate sa inlocuiasca statul in rolul sau social cu mediul privat. Stanga neo-liberala a esuat odata cu piata si capitalismul financiar. Astazi dreapta incearca absurd sa compatibilizeze un conservatorism desuet, agresiv nationalist, anti-imigrationist cu necesitatile unei economii dinamice si ultra-competitive la nivel global si respective determinarea sa impotriva statului social. Tensiunea este evidenta.

Cresterea divergentelor de venit post criza indica ca emigrantii, somerii si saracii au suferit o re-asezare a veniturilor mult mai profunda decat procentul celor mai bogati cetateni. In plus class medie sufera in Europa o implozie inacceptabila si incompatibila atat cu viziune a unei stangi democratice cat si a unei drepte democratice. Solutia nu este doar liberalizarea pietei muncii ci si o injectie masiva si continua in educatie si ansamblul masurilor care sa duca nu doar la justitie sociala ci si la o societate decenta. Atat in Europa cat si in tarile de origine ale imigrantilor. Iar pentru ca Europa sa poata sa aiba influenta acolo ea trebuie sa ramana puternica si sociala. Astfel modelul multiculturalismului european se lega de solutia economica si viziunea statului european. Stanga propune un model sustenabil in parte pentru ca porneste de la realitati. Dreapta prefera sa se refere la perceptii subiective. Acest lucru i-a adus succese electorale si esecuri de guvernare.

Avand in vedere evolutia demografica si a educatiei in Europa imigratia va continua si va continua sporit. Este in egala masura interesul dreptei si al stangii europene ca acest lucru sa sporeasca o clasa medie dinamica si care imbratiseaza prioncipiile unei societati deschise. Altfe riscul conflictelor si tensiunilor rasiale, religionase si identitare va creste si nici un model ideologic nu va avea raspunsuri potrivite. Mai mult, amble vor esua. Nu e ceva nou pentru Europa, ansamblul continentului este fondat pe migratie si imigratie.

Am criticat dreapta pentru acest discurs irational si periculos dar stanga are si ea o problema seriosa de viziune si participarea ei la demantelarea statului social, voita sau nu, nu o plaseaza intr-o pozitie ideala sa-l apere. Astazi insa trebuie sa-l reinventeze sa indice solutii fondate pe realitatile economice ale continentului si fiecarei tari. O Europa inchisa si infricosata, supusa inexorabil valului migrational va cadea in ruina economica, recesiune constanta si irelevanta globala. Este nevoie de o viziune progresista globala ca raspuns dar si de guvernari de stanga coerente. Modelul social european trebuie reformat iar pentru asta este nevoie atat de solutii ideologice autentice cat si de un dialog non-partizan asupra esentei democratiei europene. Alternativa este iluzorie si imi e teama ca este o accelerata si definitiva prabusire morala. Ea va paraliza decizii si va anula o viziune functionala care sa rapsunda problemelor reale ele Europei legate de guvernanta economica, competitivitate, refacerea instrumentelor de politici sociale si a finantarii acestora adapatate noilor realitati demografice si economice. Personal nu sunt pesimist dar astazi discursul dreptei nu pare sa gaseasca mijloace de auto corectie. Este un cerc vicios pe care in traditie oameni politici cu viziune si curaj istoric l-au spart. Ramane sa vedem daca si societatea civila si publicul european vor gasi instrumentele politice si electorale prin care sa corecteze derivele si sa-i urmeze.