Despre Bac, dincolo de cifre si statistici. Si un indemn pentru ministrul Funeriu

Vreau sa vorbesc despre examentul de Bacalaureat fara sa intru in nebunia statisticilor si a cifrelor. Adevarul despre Bacalaureat este mult mai complex decat sunt dispuse taberele sa recunoasca. Da, sistemul de invatamant are defectele lui. Da, sistemul este slab finantat, motivatia profesorilor este nesatisfacatoare. Da, calitatea actului de invatamant a avut de suferit in ultimii ani. Toate acestea sunt adevaruri si ele nu pot fi negate si nici ignorate. Ele sunt explicatii ale esecului de la Bacalaureat, dar doar intr-o anumita masura.

Adevarul este ca sistemul educational are la baza trei piloni: profesorii-parintii-elevii. Despre primii se pot spune multe. Despre ultimii la fel. Cea mai mare greseala este sa dai vina doar pe profesori. Sau doar pe elevi. Sau doar pe parinti. Adevarul cel mai greu de suportat este ca toate partile sunt vinovate in egala masura de acest esec.

Sa arunci vina pe copii pentru aceste rezultate este nedrept. Ei sunt cei care sunt marcati de acest esec si ei sunt cei care vor purta cicatricile emotionale. Si nu este putin lucru pentru un tanar de 18 ani sa fie nevoit sa faca fata unui esec major atat de devreme in viata. Sigur ca elevii sunt responsabili de rezulatatele lor, pentru comportamentul lor in scoala si pentru dedicatia cu care au ales sa trateze pregatirea. Eu unul sunt revoltat cand aud comentatori in spatiul public vorbind despre tinerii care abia au dat Bac-ul, spunandu-le „prosti”. Nu cred ca aceasta este calea pe care trebuie sa mergem.

Sa arunci vina pe profesori este iarasi nedrept. De multe ori, profesorii au facut ce au putut in conditiile pe care le-au avut la dispozitie. Puteau face mai mult? Sigur. Au avut sprijinul sa faca mai mult si au avut libertatea de miscare in ceea ce priveste materia sau abordarea pedagogica? Probabil ca nu. Trebuie sa aruncam cu piatra in ei? Cu certitudine nu. Cand cei mai buni dintre cei mai buni cauta cu disperare o solutie in afara Romaniei, in sistem intra cei care sunt mai putin pregatiti si carora le lipseste, poate dedicatia necesara acestei profesiuni. Acestea fiind spuse, profesorii si invatamantul au fost vreme de 20 de ani Cenusareasa politicilor publice romanesti. Minunile se intampla adesea, dar nu zi de zi. Nu poti sa faci minuni in fiecare zi cand nu ti se pun la dispozitie nici macar ingredientele de baza: apa curenta, caldura, salubritate si un minimum de infrastructura pentru a preda. Ca sa nu mai vorbim despre salarizare si stimularea dascalilor.

Sa arunci vina pe parinti este delicat. Nu cred ca este vina exclusiva a cuiva pentru aceste rezultate. Sa spui asta este o abordare prea politicianista si putin prea oportunista pentru seriozitatea acestei probleme. Dar parintii sunt unii dintre responsabilii principali. Este mult prea dureros de adevarat ca tot mai multi parinti se ocupa mai putin de educatia tinerilor (acasa sau la scoala) pentru ca trebuie sa munceasca. Da, in Romania se traieste greu si se munceste mult. Se munceste mult pentru ca veniturile sunt mici. Dar parintii trebuie sa fie responsabili fata de copii lor. Eu cred cu tarie in modelul familiei si asta inseamna in primul rand grija pe care parintii trebuie sa o acorde copiilor si educatiei lor. Cand o buna parte din parinti vor intelege ca nu poti sa cumperi cu bani educatia copiilor tai, ca nu poti sa le cumperi maniere si ca nu poti sa le cumperi experienta de a trece prin viata, atunci vom sta mai bine si la promovabilitatea la examenele nationale. Cand parintii vor intelege ca nu se pot substitui in viata tinerilor prin bani sau tot felul de cadouri (in cazul celor mai instariti) sau cand vor intelege ca oricat de obositi ar fi dupa o zi de munca, sa-ti intrebi copilul ce a facut la scoala nu este o corvoada, ci o placere, atunci cu siguranta vom sta mai bine la promovabilitate.

Ceea ce vreau sa spun este urmatorul lucru: ne putem plange de calitatea tinerilor din ziua de azi cat dorim, putem sa cautam sa dam vina pe profesori sau pe tehnicalitati precum modul in care s-a organizat Bac-ul pana la Judecata de Apoi. Pana cand nu vom intelege ca modelul de societate pe care il alegem este cel care face diferenta, nu vom avea decat generatii de sacrificiu si procente mai mari sau mai mici la examene, dar nu vom mai fi aproape de tinta de a deveni o societate dezvoltata.

Daniel Funeriu a inteles ceva din experienta acestui Bac, dar nu a inteles prea corect. Da, Romania este in fata unei rascruci. Da, avem de ales. Dar avem de ales intre anumite modele de societate. Intre modelul unei societati implicate sau cel al unei societati egoiste, in care fiecare isi apara pielea. Din punctul meu de vedere, alegerea este evidenta. De fapt, nici nu poate fi vorba despre o alegere. Cele mai simple solutii se afla de regula in fata noastra si nu le vedem pentru ca ni se par mult prea simple. Eu as propune ca si parintii si profesorii sa vorbeasca mai mult cu tinerii. O sa faca toata diferenta din lume.

Sfatul meu pentru ministrul Funeriu este sa instituie de urgenta un comitet tripartit, format din reprezentanti ai ministerului, ai profesorilor si ai parintilor, pentru a vedea care este solutia  pentru iesirea din acest impas in care ne aflam. Pentru ca va asigur ca in acest trinom se gaseste o buna parte din rezolvarea problemei, in dialog, in identificarea modului in care se poate intari si reconstrui sistemul. Raspunsul nu este in cifre, in statistici, in motivatii sau pretexte, in comparatii si in acuze. Raspunsul este in dialogul sincer intre toate partie sistemului de invatamant: parinti-profesori-elevi. Iar o alta parte a raspunsului sta in optiunile parintilor.