China intervine energic in Europa. Cine castiga, cine pierde

In politica externa oportunitatile pierdute din motive predictibile si cunoscute se cheama esecuri. Iar cand sunt sistematice se chema inadecvare. Iata ca Romania pierde o ocazie importanta intr-o relatie speciala care ii ofera pe hartie conditii privilegiate. Lipsa sofisticarii, instinctului pentru politica internationala si a interesului actualei administratii Basescu-Boc pentru orice altceva decat pentru interesele de clan si batalii politice interne izoleaza Romania chiar de partenerii sai traditionali. China este probabil cazul cel mai evident de esec si, prin repetitie, de inadecvare a mijloacelor si raspunsurilor politice si economice romanesti la provocarile si oportunitatile schimbarilor globale.

Zilele acestea premierul chinez Wen Jiabao se afla intr-o vizita europeana. Este un turneu amplu si minutios pregatit, caci are o miza importanta. Turneul are nu doar o enorma incarcatura practica legata de acorduri comerciale, economice si financiare, dar si un rol politic si simbolic. Vizita, a doua in noua luni a premierului chinez in Europa, este o noua oportunitate pentru reinnoirea unei relatii intre cele doua blocuri economice si geopolitice, din perspectiva financiara post-criza. Turneul indica modul in care China imagineaza relatia dintre ea si UE: competitie economica, dar si parteneriat in materie de investitii, alaturi de grija pentru stabilitate financiara globala.

Alegerea destinatiilor in turneul premierului Wen Jiabao marcheaza importanta financiara si tehnologica a relatiei Europa - China. In ultimii ani, companiile chineze au cumparat 34 de companii europene pentru un total de 8 miliarde de euro. In pofida asteptarilor negative, o parte din aceste companii exporta produse europene in lumea intrega si creeaza valoare adaugata atat Europei cat si Chinei. Relatia economica EU-China este de cca 400 miliarde de euro pe an si tinde sa se dezvolte rapid. China incearca sa echilibreze relatiile sale economice dezvoltate preponderent cu SUA si Japonia. In acelasi timp, exporturile UE in China sunt in crestere. Aceasta atitudine reflecta schimbarea modelului economic chinez sub influenta globalizarii, a presiunii demografice si a schimbarilor de structura si de asteptari ale fortei de munca in China. Administratia si mediul economic al Chinei sunt pe cale sa schimbe radical, chiar daca treptat, modelul bazat pe forta de munca ieftina si valoare adaugata prin volum. China viitoare are sa fie o putere financiara si isi propune sa fie o putere tehnologica.

In acest context, e interesant care sunt destinatiile turneului din aceste zile ale lui Wen Jiabao: Ungaria, Marea Britanie si Germania. Daca ultimele doua sunt evidente, vizita in Ungaria nu este doar un moment de oportunitate. Ea nu este doar o escala spre destinatii mai importante. Acest lucru a fost mai mult decat evident in declaratia comuna a premierilor chinez si ungar. Prin alocarea unor sume semnificative sub forma unui imprumut de 1 miliard de euro (1,4 miliarde de dolari) pentru Ungaria si prin decizia administratiei de la Beijing de a cumpara obligatiuni emise de guvernul ungar se marcheaza un pas important in angajamentul Chinei in Europa. De asemenea, au fost anuntate zeci de proiecte de investitii si parteneriate cu obiectivul de a transforma Ungaria intr-un “pol logistic pentru economia chineza”. Toate acestea se intampla intr-o tara care a gazduit, anatema absoluta pentru Beijing, un centru taiwanez de reprezentare comerciala la Budapesta.

Atat in spatiu mediteranean, cat si in cel estic, China este extrem de energica in dezvoltarea oportunitatilor de investitii. Luand in calcul si sustinerea chineza pentru zona euro, angajamentul anterior de asistenta financiara pentru Grecia si investitiile ample din Polonia, avem imaginea unei mari puteri economice angajate plenar intr-un parteneriat cu Europa. In Marea Britanie, vizita chineza a insemnat contracte de peste 1 miliard de euro. In Germania, s-au semnat contracte de peste 15 miliarde euro. Toate aceste elemente ne dau profilul unei tari capabile de afaceri si de proiecte de anvergura. Vedem o China care pentru Europa nu este o amenintare comerciala, ci mai ales un partener de afaceri pentru companiile europene.

Din pacate, in orice tip de lectura a codurilor simbolice sau elementelor pragmatice ale turneului premierului chinez, Romania pierde prin absenta. Cu doar cativa ani in urma, Romania reprezenta pentru China un partener important. O Romania membra a UE si cu o crestere economica semnificativa era pentru China un partener ideal. Adaugand un important element cultural legat de preferinta Chinei pentru parteneriate stabile si de durata, Romania ar fi putut sa utilizeze o predilectie a autoritatilor si, prin ele, a companiilor chineze pentru relatia cu tara noastra.

Dar cum ar fi putut Romania sa fie pe traseul vizitei cand ea nu are de luni de zile ambasador la Beijing? Pragmatismul economic nu  face China mai putin atenta la detalii. Romania insa a uitat ca detaliile conteaza. Iar politicii externe si economice de astazi a Romaniei ii lipseste atat viziunea, cat si capacitatea de a executa politici tintite. Ne mandrim ca un ambassador roman este directorul serviciului extern al UE pentru China si Asia de Sud-Est. Numai ca uitam, in acelasi timp, ca acesta lucreaza astazi pentru Europa, iar plecarea sa a lasat un gol pe care nu doar ca administratia Basescu nu-l poate umple competent, dar nici macar nu-i pasa. Am pierdut momentumul care a urmat semnarii parteneriatului stabil in 2004 cu ocazia vizitei presedintelui Hu Jintao la Bucuresti. In 2010 premierul Boc a fost invitat sa se alature unui numar de sefi de guverne la inchiderea oficiala a expozitiei mondiale de la Sanghai, a ratat ocazia.MAE ezita sa se alature ansamblului partenerilor sai din UE in a participa la ceremonia de decernare a premiului Nobel pentru pace acordat in 2010 dizidentului chinez Liu Xiaobo, dar nu are ceea ce este egal important: o politica coerenta si consistenta economic fata de China.

Indiferent de guvernare si de greseli punctuale, China s-a aratat dispusa sa fie un partener solid pentru Romania. Dar cum sa devenim un pol logistic cand nu avem conectivitate cu UE? Ruta dunareana, coridorul IV si coridorul VII nu sunt scorneli tehnocratice. Ele sunt prioritati pentru Romania si o pot plasa pe axa schimburilor dintre Asia si Europa. Aceasta pe hartie, pentru ca administratia de la Bucuresti se dovedeste incapabila sa le concretizeze. Am pierdut ani de zile inutil. Si culmea, companii chineze asteapta de ani de zile cu oferta serioasa in infrastructura.

Din cauza inabilitatilor sale, Romania risca sa dispara de pe harta intereselor strategice chineze in Europa, lasand locul unor tari mai dispuse la dialog si mai pregatite economic. Spania a fost declarata drept cel mai apropiat partener european al Chinei, iar pana in 2015 schimburile cu Marea Britanie au sa ajunga la 100 de miliarde de euro. Volumul exporturilor germane, spaniole si britanice in China se dubleaza! China cumpara obligatiuni denominate in euro. In Europa Centrala si de Est, aceste doua vizite intr-un an ale premierului chinez spun ceva despre locul Ungariei si Poloniei, dar mai ales vorbesc despre neputinta tragica a administratiei de la Bucuresti.

Lucrurile nu sunt fara intoarcere. Presedintele si MAE trebuie sa se puna de urgenta de acord asupra ambasadorului roman la Beijing si sa trimita in Parlament la audieri un candidat competent. Institutiile avand competente de politica externa, fie ele Presedintie, Parlament sau Guvern, trebuie sa sporeasca atentia acordata Chinei si sa foloseasca in termeni reali intalnirile, dubland schimburile politice cu incarcatura economica. Delegatiile economice trebuie sa aiba obiective clare, iar dialogul bilateral legat de investitii trebuie sa fie accelerat. E cazul sa ne intoarcem la munca dedicata si atenta si, cu perseverenta chinezeasca, sa recastigam increderea unui partener important si rabdator.