Se face aproape un an de cand Franta trimitea acasa valuri dupa valuri de cetateni romani pana la urma, declarandu-i indezirabili si plangandu-se de faptul ca romanii sunt cei care fura, cersesc si sunt vinovati cam de toate cele rele care se intampla in Orasul Luminilor. Ce a facut Bucurestiul? A intors capul.

Acum, aproape intr-o replica identica, ministrul francez de interne, Claude Gueant, sustine ca 80% dintre furturile din Paris sunt comise de romani si vrea ca numarul imigrantilor ilegali repatriati sa creasca. Ce face astazi Bucurestiul? Intoarce capul.

Daca un ministru francez, dupa vizita “de succes” de acum cateva saptamani de la Bucuresti spune ca 80% din infractiuni sunt comise de romani si ne expluzeaza in masa cetatenii, atunci sunt doar doua variante: fie Gueant are dreptate si atunci intarim cooperarea politieaneasca si judiciara, fie minte si atunci avem cu totii o problema de atitudine, de a reactiona in fata unui neadevar.

E, insa, dificil sa spui ca cineva minte cand spune ca avem o problema in afara granitelor, atunci cand stim cu totii ca avem o mare problema, aici, acasa, in interiorul granitelor.

Adevarul este ca suntem maestri la a mima indignara si actiunea. Dupa evenimentele din Italia de acum cativa ani, am intarit cooperarea politieneasca cu carabinierii, dar asta nu a facut nici sa ne reparam imaginea, nici nu a avut un impact masiv in legatura cu reducerea criminalitatii. A fost inca o actiune bifata. Acum, in cazul francezilor, nici macar nu ne-am obosit sa mai mimam actiunea sa indignarea. Am acceptat totul in speranta ca sabia nu va taia capul plecat si ca totul va trece.

Acum noua luni de zile, in noiembrie, cand inca aderarea la Schengen nu era ratata, am chemat in Senat ministrii romani de Interne si Externe pentru a discuta si pentru a fi informati despre stadiul aderarii la spatiul Schengen. Am primit asigurari ca stam bine si ca asteptam formalitatile. In mod expres, cu acea ocazie, le-am cerut reprezentantilor Guvernului sa formuleze un plan integrat de actiuni pentru coordonarea eforturilor Romaniei in vederea aderarii la spatiul Schengen. Am oferit atunci reprezentantilor Guvernului disponibilitatea Senatului, si a intregului Parlament, de a folosi intrumentele diplomatiei parlamentare pentru indeplinirea acestui obiectiv national. Am sugerat coordonarea actiunilor guvernamentale cu cele parlamentare. Am subliniat importanta netezirii relatiilor cu Franta prin actiuni la nivelul Executivului. Am fost de buna credinta, si eu si toti colegii mei prezenti la respectiva intalnire. Am aparat linia oficiala a Romaniei si am fost dispusi sa punem umarul pentru un succes ce era al romanilor, nu al politicienilor.

Din pacate, intentiile noastre bune au fost trecute cu vederea, iar propunerile noastre au fost ignorate. Guvernul a facut ce stia cel mai bine, a insurubat capul in pamant si a asteptat sa treaca furtuna.

Ce ne costa ca in urma evenimentelor de acum un an sa incepem o campanie diplomatica prin care sa ne convingem partenerii europeni ca suntem de incredere, ca suntem capabili sa ne reparam greselile si ca nu doar meritam tratament egal, dar suntem indreptatiti sa fim tratati ca un membru al Uniunii Europene cu drepturi depline?

Faptul ca MCV a fost legat de aderarea la Schengen este fara indoiala incorect si profund gresit.  Ce ne costa ca acum un an zile sa ne focalizam eforturile diplomatice si institutionale pentru a netezi relatiile cu Franta?

Cu toate acestea coruptia din Romania nu poate fi nici negata, nici ascunsa. O spun partenerii europeni, o spun studiile si rapoartele internationale, o spune mass-media, o spun chiar oficialii romani, cand arata cu degetul unii catre altii, o spun arestarile-spectacol facute in prime-time.

Dar acceptarea deciziei cu capul plecat de catre autoritatile de la Bucuresti nu a facut altceva decat sa consfinteasca o stare de fapt, anume ca acceptam etichetele care ne sunt lipite.

Ce e de facut de acum inainte ar fi intrebarea, caci ce s-a facut pana acum este evident. Administratia a pus in practica deja faimosul “merge si asa”. “Trece valul, le trece francezilor supararea si tot o sa intram in Schengen la un moment dat”; “Trece valul, trece criza de imagine si nu avem ce sa patim, ca doar n-o sa ne dea nimeni afara din UE”. Cam acestea au fost liniile curente ale unei administratii depasite de importanta si de complexitatea misiunii pe care trebuie sa o duca la bun sfarsit. Un minimum de decenta ar fi insemnat o demisie din partea ministrilor Baconschi si Igas. Dar pentru asta ar fi trebuit ca cei doi sa fie constienti de responsabilitatea pe care o poarta pe umeri.

Ce avem de facut de acum inainte? In primul rand sa incercam sa ne recastigam credibilitatea. Dar cum putem face acest lucru cand suntem incapatanati sa nu ne folosim tot arsenalul la dispozitie, resursa parlamentara fiind inclusa. Cum ne putem recastiga credibilitatea cand ne certam intre noi si ne acuzam de jocuri politice si agende ascunse in privinta justitiei?

Traian Basescu face apologia unei politici externe dure, puternice. Sa nu acceptam nicio decizie care nu ne convine si nici sa nu acceptam vamesi sau politisti straini la frontiera. Este corecta aceasta linie din partea celui care anunta perchezitii in vami si porturi si care gireaza o majoritate total dezinteresata de rezolvarea impasului din CSM? Nu cred ca hotul mai  poate striga hotii, pentru ca urechile europene sunt deja obosite.

Astazi se implinesc 26 de ani de la semnarea Acordului de la Schengen, iar Romania este din nou elevul corigent care nu ia parte la sarbatoare pentru ca nu si-a facut temele si nu merita sa fie printre cei care se bucura.

Cred ca a venit vremea sa facem mai multe decat sa vorbim si pentru asta poate ar fi cazul sa ne suflecam manecile si sa trecem la treaba, altfel riscam sa ramanem corigenti pe termen nedeterminat. Poate ar trebui sa reducem contrabanda cu tigari si poate ar trebui sa incepem sa luam tarile vestice la pas, sa ne convingem partenerii ca nu suntem oaia neagra a Europei.

Poate ar trebui sa ne luptam cu coruptia dupa standarde internationale, precum cele din Conventia OECD privind combaterea coruptiei, nu sa mimam reorganizari si sa aprobam sute de strategii anti-coruptie. Poate ar trebui sa acceptam evaluari externe si criterii clare ale transparentei, nu doar sa spunem ca vom face.

Declaratiile ministrului francez de interne aduc o alta veste proasta: nu doar ca nu am intrat in Schengen, dar francezii ni-i vor trimite pachet pe toti pe care nu-i doresc. Se vor fi simtind francezii mai siguri pe strazi, dar oare romanii ce au de spus, mai ales ca acest lucru se va intampla in plin val al disponibilizarilor din MAI si al concedierilor de politisti si jandarmi? Este acesta cel mai bun moment sa dam afara politistii? Cred ca nu. Pana acum aveam macar un avantaj in fata unor tari care desi au plecat cam in acelasi timp cu noi in cursa privind recuperarea decalajelor fata de vest au reusit sa ajunga cu mult inaintea noastra la statutul de tara dezvoltata, aveam siguranta cetateanului. Acum, ca dam afara politisti pe capete am reusit sa distrugem si acest avantaj.

Ce cred autoritatile romane ca se va intampla cu toti cei expulzati din Franta? Unii vor incerca sa ia din nou drumul Vestului si poate ca vor reusi in buna masura. Altii se vor intoarce in localitatile lor si vor vedea ca acolo nu au optiuni, nu au locuri de munca si, colac peste pupaza, nu mai au nici politisti care sa-i tina in frau daca se gandesc sa calce legea. Iata ce se intampla cand accepti senin ca esecul pluteste in aer. Nu intotdeauna merge si asa, atunci cand esecul pluteste in aer, el aterizeaza si are implicatii reale in viata de zi cu zi a romanilor.