Dublul esec al politicii externe romanesti

In ce se masoara oare succesul politicii externe? In termeni generali se masoara in stabilitatea, securitatea si prosperitatea pe termen lung a unei tari. Daca Romania se afla astazi din multe puncte de vedere in cea mai fasta perioada din istoria sa -  membra a NATO si UE, asezata convingator in tabara occidentala -,  acest lucru nu este catusi de putin resimtit de cetateni, de oameni de afaceri, de angajati in companiile din Romania, de functionari. Izolarea, saracia, lipsa modernitatii sunt elementele care dicteaza in viata de zi cu zi a majoritatii romanilor.

Se pare ca, beneficiind de conditii ideale puse pe tava de cei care s-au ocupat de politica externa a Romaniei pana in 2004, guvernarea Boc si administratia Basescu nu au reusit si nu reusesc sa consacre drumul spre dezvoltare al acestei tari.

Acest fapt nici nu e posibil cu o guvernare dedicata exclusiv, obsesiv si permanent interesului de clan. Cleptocratia care domnia Romania face orice politica inoperanta, iar politica externa este pusa intr-o situatie jenanta. In numele combaterii crizei, guvernul distruge sansele competitivitatii si performantei in Romania. O mana de politicieni fara viziune si corupti, alaturi de cercul vast de interese pe care il acopera, aduc o Romania membra a UE in starea de a fi nu doar un jucator marginal, ci si unul aflat la un nivel de slabiciune interna care face orice politica externa irelevanta!

Un popor saracit in care majoritatea cetatenilor nu are acces la modernitate, cu o educatie in cadere libera, cu un sector de sanatate agonizant, cu un sector de intreprinderi mici si mijlocii distrus de politici tampe si limitate si cu un stat slab obsedat de controlul puterii, iar nu de servirea populatiei, este victima a jocurilor politice din cele mai periculoase. Ceea ce face PDL cu UDMR nu este politica de coalitie, ci este troc cu principii fundamentale. Si unul din care nu castiga cetatenii romani, fie ei romani sau maghiari. Relatia cu FMI indica o atata lipsa de competenta si servilism, incat sentimentul dominant pe care-l determina este cel de jena. 

Politici juste duse de multiple guvernari in politica externa au oferit actualei administratii excelente relatii pe ambele parti ale Atlanticului. Si da, ma mandresc cu elementul de contributie pe care l-a adus mandatul meu si ma mandresc cu eforturile permanente pe care le fac pentru a pune in continuare un umar acolo unde conteaza in relatiile noastre externe, in Europa si in SUA. Nu ma astept la multumiri, dar ma astept sa nu se puna piedici! Nu de alta, dar e anti-national si nu are legatura cu politica. Inca inainte de a fi eu ministru de externe, dar si dupa aceea, o perioada, a existat un acord principial fundamental ca politica externa este a Romaniei, nu a partidelor sau coalitiilor.

NU mai este cazul: in era Basescu-Boc Ministerul de Externe si ansamblul institutiilor democratice ale statului sunt subordonate unei singure autoritati, fara urma de echilibru si control democratic. Mai mult, aceasta atitudine duce la situatii extreme in care, din inabilitate sau poate din sentimentul totalitar al lipsei de masura, un ministru pune principiul democratic al votului liber in cutia stramta a interesului de partid. La scena deschisa, un ministru garanteaza proletar voturi partidului-stat. Trist, dar acest lucru se intampla in Romania.

Nevoia obedientei, desi pare sa fie innascuta celor care conduc astazi Romania, este tragica.  Ea ascunde o lipsa de prioritati si un sentiment al inutilitatii institutiilor. Ea duce la absurd si vulnerabilizeaza principii fundamentale ale interesului national. De la relatii cu vecinii la vocea Romaniei in subiecte de importanta capitala. Desertul de idei si lipsa de competenta se manifesta acut in acest domeniu, iar izolarea nu tine de intalniri protocolare. Evident ca exista un calendar extern - pe care domnul ministru il mentioneaza cand nu-l publica pe hartie lucioasa, fara sa uite cafelele baute cu ansamblul ambasadorilor din Bucuresti, ca si cand aceasta nu ar fi pentru titularul porfoliului o sarcina echivalenta cu prezenta la birou sau cu trezitul de dimineata!

Nu am sa intru in detaliile acestui calendar din care lipsesc subiecte prioritare pentru Romania in domeniul economic si al investitiilor, in care spatiul arab este absent, in care Asia Centrala este doar un loc in care se sacrifica admirabil, dar trist, soldatii romani, fara ca familiile, comunitatile lor si tara sa vada beneficii reale. Nu e vorba de a face troc cu o contributie a Armatei Romane, ci de a pune un pret just pentru sangele si banii din taxe ai acestui popor. Baconschi ne spune ca a fost la Londra pentru  a reanima relatia strategica. Este termenul domniei sale, dar, pentru mine, implicatia clinica pe care o aduce involuntar este corecta. Relatiile Romaniai cu ansamblul UE sunt, in fapt, in moarte cllinica. Evident ca exista un calendar de contacte si acest lucru este pozitiv. Romania are nevoie de partenerii sai europeni pentru a transforma, la patru ani de la aderarea la Uniunea Europeana, promisiune apartenentei intr-o realitate palpabila pentru cetateni. Dar, de la esecul Schengen la lipsa unei voci care sa critice virulent alunecarile populiste si anti-europene ale unor guvernari de dreapta in Europa, ne dovedim singuratatea si limitarile guvernarii.

In termenii enuntati, politica externa a acestui Guvern nu este a Romaniei sau, cel putin, nu este pentru Romania! Ea este pentru PDL si acest lucru este nu doar incalificabil, ci si inacceptabil. Romanii stiu toate acestea si nu inteleg de ce, daca ne este atat de bine, ei o duc atat de rau. Nu inteleg nici oamenii din colegiul meu din Dolj lipsiti de infrastructura care sa-i aduca in mod real in pozitia de a beneficia de „Strategia Dunarii”, nici femeile care se plang ca spitalul (care inca nu s-a inchis) nu are medici pentru ca au plecat toti in Franta, iar Presedintele spune ca e normal. Da, este bine ca talentul romanesc sa se dezvolte si sa-si implineasca potentialul oriunde in lume, dar e tragic ca nu poate sa o faca acasa. Si da, este un esec al politicii extrene faptul ca Romania nu se dezvolta. Ministrul de externe, ca si ministrul dezvoltarii, sunt direct responsabili de starea economiei. Politica noastra externa este politica europeana. Iar vizibilitatea, autoritatea si prestigiul nostru la nivelul UE sunt pe masura calitatilor deplorabile ale acestui Guvern.

Esecul se masoara domestic, dar se vede afara! Este si motivul pentru care lideri populisti apartinand dreptei isi permit sa emita sistematic sentinte legate de cetatenii romani, pe care-i tolereaza, pe care-I acuza de criminalitate sau de care se plang ca ar beneficia incorect de locurile de munca din respectivele tari. Toate acestea raman fara raspuns! Tratamentul de care a avut parte Romania in chestiunea aderarii la spatial Schengen e o demonstratie in plus atat pentru esecul diplomatic, cat si pentru lipsa de sustinere in cadrul statelor UE. Este motivul pentru care afirmatii si, uneori, decizii politice periculoase pentru constructia europeana, bazata pe principiile vitale pentru Romania ale solidaritatii si convergentei, sunt lasate fara raspuns. Vocea noastra ar trebui sa se auda la fel de clar ca a Poloniei, de exemplu. Nu e cazul, Romania s-a grabit sa accepte Pactul EuropPlus si a anuntat ridicol ca adera la Euro in 2015 fara sa cracneasca. Singurul lucru pe care Presedintele l-a mentionat a fost legat de cota unica, masura sacrosancta si demonstrativa a slabiciunii, marginrii si incompetentei guvernarii. 

Toate acestea si multe altele cer raspunsuri pe care Ministrul de Externe trebuie sa le dea inainte de a raspunde comentariilor opozitiei si de a intra intr-o competitie de turism politic si, mai ales, electoral cu aceasta. Dezbatem astazi in Senat o motiune prin care incercam o trezire la realitatea a responsabililor unui domeniu in care obedienta pentru partid a ajuns sa scuze inabilitatea si impotenta diplomatica. Pentru domnul Baconshi, uns prim-vicepresedinte la PDL, poate nu conteaza. Pentru Romania, in schimb, este decisiv!