O revoluție gresita

Un val de ingrijorare cuprinde la aceste ore Europa, iar aceasta ingrijorare este generata de adoptarea unei noi Constitutii de catre Parlamentul de la Budapesta si recenta promulgare a acestui document de catre presedintele Ungariei.

Ingrijorarile partenerilor europeni sunt indreptatite din mai multe puncte de vedere. Poate cea mai importanta critica care i se aduce acestei Constitutii este ca reprezinta o amenintare la adresa democratiei si a valorilor democratice. Presa europeana si mediile politice de pe continent critica slabirea puterii judecatoresti, atacul la adresa presei, precum si  tendinta Executivului de a controla diferite institutii-cheie. Poate cea mai grava critica este adusa, insa, ideologiei ultraconservatoare si nationaliste, precum faptul ca noua Constitutie stipuleaza ca Ungaria este responsabila pentru maghiarii care traiesc in tarile vecine. Unele publicatii europene au mers pana acolo incat sa declare ritos ca Ungaria nu mai apartine Uniunii Europene.

Cred ca este nevoie de o abordare lucida ceea ce priveste toata aceasta situatie. Cred, pe de o parte, ca, in buna masura, critica care se aduce noii Constitutii este justificata. Cred ca o abordare ultraconservatoare si nationalista in tot acest context economic si social european aduce mult prea putine beneficii. Cred, in acelasi timp, ca Uniunea Europeana reprezinta o imensa, daca nu unica, oportunitate pentru toate statele statele membre. Succesul proiectului si al modelului european sunt importante nu doar pentru parteneri, dar sunt necesare in contextul macro-economic global si, de ce nu, inclusiv in contextul politic global. O Europa puternica si unita poate echilibra balanta in ceea ce priveste forta puterilor emergente, sau re-emergente, precum China sau India.

Adoptarea Constitutiei de catre Legislativul de la Budapesta trebuie privita in contextul economic si social al ultimilor ani. Ungaria a avut o relatie tumultoasa in ultimii ani cu FMI, principala institutie financiara la care toate statele aflate in probleme financiare au apelat, iar la jumatatea anului trecut premierul Orban a propus un plan dur de austeritate. Mandria maghiarilor de a incerca sa iasa din criza pe picioarele lor, aplicand la sange un program ambitios, dar costisitor din punct de vedere social, este laudabila. Doar ca toate aceste framantari au lasat cicatrici in randul populatiei si au crescut cota electorala a politicilor ultraconservatoare si nationaliste. Procentul destul de mare pe care formatiunea nationalista Jobibk l-a obtinut in alegeri se poate explica si prin prisma framantarilor economice si sociale.  Iar convulsiile nationaliste nu au ocolit nici Romania. Cand Jobbik organiza sedinte de lucru in Transilvania, autoritatile romanesti erau prea ocupate ca sa ia aminte si sa sanctioneze ceea ce se poate considera ca fiind un derapaj.

Uniunea Europeana a intervenit in cazul Legii presei, este nevoie sa intervina si in acest caz. Tot ceea ce este considerat derapaj de catre majoritatea predominanta a opiniei publice  europene trebuie sanctionat fara intarziere. Altfel, vom asista cu totii, pasivi si neputinciosi, la crearea unei doctrine post-Trianon, desueta si potential periculoasa, in egala masura pentru constructia europeana, cat si pentru vecinii maghiarilor. Tocmai pentru a evita aceste tensiuni inutile si profund daunatoare pentru relatiile bilaterale am semnat in 2002 Parteneriatul Strategic dintre cele Romania si Republica Ungara pentru Europa Secolului XXI. Am considerat intotdeauna ca Romania si Ungaria trebuie sa mearga brat la brat pe drumul lor european, iar pentru aceasta este nevoie sa ingropam orice fel de secure a razboiului.

Dar de ce ar trebui sa ne ingrijoram de preambulul Constitutiei maghiare, document care stipuleaza, in esenta, ca ii reprezinta pe toti compatriotii de origine maghiara de dincolo de granite ? Mediile europene considera aceasta abordare drept un amestec aproape iredentist, pe baza propriei Constitutii, in treburile interne ale altor state. Nu cred ca pericolul iredentismului mai poate fi real in secolul XXI si in conditiile in care suntem cu totii membrii ai UE. Insa discutia este valabila si ea trebuie tratata serios. Pericolul cel mai mare este ca astfel se incurajeaza frustrarea, in primul rand economica si financiara, a maghiarilor de dincolo de granitele Ungariei. Cand viata este tot mai scumpa, cand veniturile scad, cand puterea de cumparare este diminuata, cand calitatea vietii este afectata, maghiarilor din statele vecine li se ofera o solutie simpla: in loc sa caute solutii colective, pot face apel la statul-mama, care se angajeaza prin legea fundamentala sa fie responsabil de soarta lor. De aici, usa este deschisa la tot felul de masuri si interpretari care vor insemna in primul rand tensiuni in comunitatile nationale. Solutii nu prea sunt, altele decat o crestere a calitatii vietii in toate statele vecine cu Ungaria, or statisticile Bancii Mondiale arata ca statele din Europa de Est au toate cam aceeasi crestere economica. Sigur, in continuare, noi suntem cumva inca in coada plutonului.

Stafii de acest tip bantuie si alte tari europene, dar in Ungaria devine politica de stat. Nu prin reintroducerea Comitatelor in Constitutie va reusi Ungaria sa mearga inainte, asa cum nu prin astfel de cantece de sirena catre extremistii din Miscarea celor 64 de Comitate vor reusi autoritatile de la Budapesta sa-si atinga obiectivele. Cand ai o organizatie paramilitara care se legitimeaza, macar si nominal, cu cele 64 de Comitate, sinonimul Ungariei Mari, nu este cel mai intelept lucru sa reintroduci in Consitutie organizarea pe Comitate. Poate ar merita sa ne aducem aminte ca unii dintre conducatorii acestei miscari au avut interdictii de intrare in cateva dintre statele vecine cu Ungaria: Romania, Slovacia si Serbia.  Din pacate, reactiile oficiale de la Bucuresti nu se aud nici macar in sotto voce. Daca totul in politica are un pret, mentinerea in viata a unei majoritati fragile se pare ca are cel mai mare pret.

Adevarul este ca ceea ce s-a intamplat cu modificarea Constitutiei maghiare este o lectie si pentru noi. Cand iei masuri prea bruste, prea repede, cand apesi prea repede frana, risti ca pasagerii sa se loveasca de tetiera sau de plafon. Poate nu intamplator, discutiile despre modificarea Constitutiei de la noi au reinceput sa iasa la suprafata, insa mult mai vag de data aceasta. La fel de adevarat este ca atunci cand viata este grea si cand banii sunt tot mai putini, cand tensiunile sociale cresc iar deciziile guvernamentale sunt tot mai contestate, nationalismul si extremismul prind iarasi aer. Este de inteles pana la urma: cand ii iei omului din ce in ce mai mult, el se refugiaza in ceva pe ce nu poti sa pui impozit si nici TVA: mandrie, identitate, istorie. Si mai mult, se intoarce, psihologic, de fiecare data, la o vreme anterioara, in care viata era buna, forta era alta si viitorul parea mai luminos.

Cred ca cea mai eficienta solutie pentru a detensiona aceasta situatie sta atat in intensificarea dialogului, dar mai ales in realizarea unui parteneriat economic cat mai puternic intre Romania si Ungaria. Cand economia „duduie”, cand schimbul este benefic pentru ambii parteneri, este mai putin timp pentru tensiuni si abordari conservatoare si nationaliste. Dar pentru asta este nevoie de viziune si de vointa, mai ales de vointa de a cauta solutii comune la probleme ce sunt, in esenta lor, comune.