Reforma educației stă în consecvența politicienilor!
La fiecare început de an școlar, educația redevine o prioritate în discursul public. Este momentul când guvernanții aleg să se refugieze în brațele lui „vom face” în fața imaginilor TV cu școli nerenovate sau fără autorizație de funcționare.
Din păcate, declarațiile de intenție nu țin loc de acțiune în cazul celor 50% din școli care sunt în pericol să se dărâme la primul cutremur. Nimic nu se schimbă în cazul celor 40% dintre şcolile României care nu au autorizaţie de funcţionare și condiţii minime de igienă. Elevii ce se vor încolona mâine cu emoție în fața unor asemenea clădiri vor învăţa în continuare printre şantiere, grămezi de moloz, în frig, cu WC în curte.
Când 40% dintre familii nu-şi pot permite bugetul pentru prima zi de școală, când doar 25% dintre copiii din mediul rural urmează liceul şi doar 5% dintre aceştia ajung la facultate, faptul că România are cele mai slabe performanţe şcolare din UE ajunge să nu mai para un blestem, ci un rezultat firesc.
Ce e de făcut, veți întreba. Dacă e să ne luăm după guvernanți, e nevoie de reformă. Eventual, reformă de 3 ori pe zi, ca să speriem lipsa de performață și resurse din sistem și să dispară. Astăzi, când firesc ne îndreptăm cu toții gândul către școală, răspunsul meu este unul singur: avem nevoie de consecvență în ducerea la îndeplinire a ceea și-a asumat, în integralitatea ei, clasa politică.
Pactul Național pentru Educație riscă să devină un alt proiect ratat pentru România. Obiectivele sale generoase, alături de mecanismele de implementare și evaluare, zac în cotloanele Cotrocenilor și ale partidelor politice. De 6% pentru educație și 1% pentru cercetare s-a ales praful, depolitizarea e profund contrazisă de realitatea din școli, regulile sistemului de învățământ se schimbă de două ori pe an iar comisia care trebuie să monitorizeze aplicarea Pactului și să vină anual cu un raport în fața Parlamentului nici nu s-a înființat.
Obiectivele Pactului semnat în 2008 sunt și astăzi la fel de actuale. Dincolo de paternitatea mai puțin importantă a Pactului, responsabilitatea punerii lui în aplicare revine tuturor politicienilor. Fără a duce la îndeplinire ceea ce își asumă, partidele politice nu pot aspira la prea multă încredere din partea populației. Un învățământ deschis tuturor și conectat la piața muncii este un test esențial pentru succesul României de mâine.
În această zi, apelul meu este în primul rând față de politicieni care, înainte de a se avânta în noi promisiuni, trebuie să-și respecte angajamentele. Îndeplinirea prevederilor Pactului Național pentru Educație este obligatorie. Altfel, vom ajunge să semnăm pacte pentru respectarea pactelor, în timp ce șomajul în rândul celor care termină o școală va rămâne la aceleași cifre îngrijorătoare.
