De ce avem nevoie de un Comitet National pentru Politici de Dezvoltare

În acest moment, principala consecinţă a actualei crize economice, sociale şi de guvernare este incapacitatea noastră, deopotrivă a societăţii civile şi a clasei politice de a identifica un viitor dezirabil pentru România.

Suntem un stat care şi-a pierdut orice fel de busolă. Nu mai respectăm reguli economice, nu mai respectăm reguli democratice, nu mai ţinem cont de norme morale. Asistăm la o dureroasă rătăcire prin deşert: a guvernărilor, a statului, a comunităţilor şi a indivizilor.
Dintre toţi actorii publici, cel mai lucid a fost, de fiecare dată, populaţia. Înaintea analizelor şi rapoartelor de specialitate, înaintea cifrelor, înainte ca academicieni, economişti, politicieni să umple spaţiul public cu referiri la criză, majoritatea populaţiei constată simplu că: “România se îndreaptă într-o direcţie greşită”.
De atunci au trecut trei ani, cinci guverne ( Guvernul Tăriceanu şi Guvernele Boc I, II, III şi IV) , doi prim-miniştri, zeci şi zeci de miniştri. Am avut planuri pe hârtie, strategii scumpe, dar nu am avut rezultate. Rezultatul: Populaţia constată în continuare că România se îndreaptă într-o direcţie greşită. Dar între timp, populaţia şi-a pierdut încrederea şi speranţa, veniturile i-au fost diminuate şi nivelul de trai a scăzut.
Problema cu direcţia greşită este că de fapt nu ne îndreptăm în nicio direcţie. Improvizăm şi încercăm să supravieţuim de la execuţie bugetară la execuţie bugetară şi rostogolim datorii într-un joc de-a leapşa cu bugetul.
Toţi recunoaştem că ne aflăm într-o criză de sistem, care are numeroase faţete: o criză a economiei; o criză a forţei de muncă; o criză a sistemelor de asigurări şi asistenţă socială; o criză a învăţământului; o criză a sănătăţii; o criză gravă a nivelului de trai şi a calităţii vieţii populaţiei; o criză a infrastructurii economice şi sociale, şi chiar o criză morală şi de valori.
Ca om politic şi ca specialist consider că România a rătăcit prea mult timp prin deşert, lipsită de obiective clare, muncind şi trăind prea mult în slujba unor mici grupuri de privilegiaţi şi prea puţin în folosul populaţiei şi al societăţii.
Am convingerea fermă că este sarcina noastră, a politicienilor, a intelectualilor, a întreprinzătorilor şi a funcţionarilor publici (elitele conducătoare ale societăţii) să elaborăm şi să punem în aplicare un proiect de dezvoltare al societăţii româneşti şi de creştere continuă a bunăstării populaţiei.
Este sarcina noastră să generalizăm concepţia potrivit căreia nici o guvernare nu este acceptabilă şi nu poate fi acceptată dacă nu are ca obiectiv dezvoltarea României şi, ca măsură a performanţei, creşterea bunăstării populaţiei.
Avem nevoie de o schimbare profundă a modului în care gândim schimbarea societăţii şi rostul guvernării: adică reformele. Va trebui să învăţăm că schimbarea societăţii este acceptabilă doar dacă conduce la dezvoltare naţională. Va trebui să învăţăm, atât noi, cât şi populaţia, că orice reformă se măsoară nu prin suferinţa sau înapoierea pe care o produce, ci prin creşterea calităţii vieţii populaţiei.
În calitate de Preşedinte al Senatului, în parteneriat cu Grupul de Economie Aplicată, Institutul de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare, Transparency International Romania şi Institutul de Cercetare a Calitatii Vieţii  am decis să iniţiem un şir de dezbateri şi consultări cu participarea atât a clasei politice, cât şi a comunităţii ştiinţifice, comunităţii de afaceri şi a societăţii civile organizate.
Dezbaterile sunt puse sub semnul „Politicilor dezvoltării” pentru că am convingerea fermă că reorientarea guvernării dinspre priorităţile guvernanţilor către priorităţile naţiunii este prima reformă pe care trebuie să o realizăm împreună, şi că prima prioritate a naţiunii este dezvoltarea.
Prima dintre aceste dezbateri, la care au participat lideri ai partidelor, specialişti în dezvoltare şi economie, reprezentanţi ai mediului academic, reprezentanţi ai societăţii civile, reprezentanţi ai corpului diplomatic, precum şi un număr semnificativ de senatori, a fost organizată marţi, la Senat.
Toţi cei prezenţi au căzut de acrod că trebuie identificate acei paşi şi acele politici care să ne conducă spre dezvoltare. De asemenea, am considerat că trebuie identificate priorităţile imediate ale României, pentru a putea vedea ce decizii putem lua pentru a aşeza România pe drumul corect pentru dezvoltarea statului.
În urma discuţiilor, am căzut de acord că trebuie să elaborăm bazele unui Proiect naţional de dezvoltare, care nu trebuie să fie apanajul exclusiv nici al unui partid politic, nici al unei elite de afaceri, sindicale sau intelectuale.
De asemenea, participanţii au fost de acord cu crearea unui Comitet Naţional pentru Politici de Dezvoltare care să elabloreze propunerile de politici publice. Acest lucru este nu numai responsabilitatea noastră ca politicieni, dar este şi recomandarea Băncii Mondiale. Acest Comitet Naţional pentru Politici de Dezvoltare, aflat sub umbrela Sentatului României, îşi propune să fie un for nepartizan de dezbatere. Vor urma apoi dezbateri sectoriale, regionale şi europene, pentru a asculta opiniile elitelor locale din România, precum şi opiniile elielor europene.
Finalitatea acestor  demersur este elaborarea, până la finele anului, a unui raport care să conţină propuneri de politici publice de dezvoltare