Timpul opoziției unite

A picat moțiunea de cenzură. Deși a fost atât de aproape să  fie adoptată, rezultatul nu ne dă  răgaz să vedem partea plină a votului: e o chestiune de zile (aceasta dacă nu ne face Curtea Constituțională vreo surpriză) până când pensiile, salariile, alături de ajutoarele sociale, vor fi reduse cu 15%, respectiv 25%.

Întrebarea firească este: ce va face opoziția în continuare?

PDL probabil ar fi mulțumit ca opoziția să renunţe, urmând nefericitul exemplu al unui lider sindical. Democrat-liberalii ar fi fericiți precum un copil supraponderal scăpat într-o fabrică de ciocolată, continuând să îmbunătățească cea mai performantă „sifonărie” de bani publici existentă de când s-au inventat asfaltul, bordurile și patinoarele la suprapreț.

Aș spune că nu aceasta e calea pe care ar trebui să o urmeze opoziția. Chiar dacă trebuie să-ți faci de vara sanie pentru 2012 sau 2014, nu e ceea ce așteaptă acum de la PSD și PNL cei care se văd puși să aleagă între medicamente, rate și costurile vieții de zi cu zi.  

Dezbaterea moțiunii de cenzură ne-a arătat că avem resurse retorice pentru a ne opune căpușelor portocalii. A fost momentul în care mulți am simțit cu adevărat de ce și pentru cine facem politică. Pasiunea luptei de marți se cere nu irosită, ci pusă în slujba unui demers consistent și coordonat de suspendarea de facto a guvernării actuale în România.

Pentru aceasta avem nevoie de construcția alternativei la guvernare în jurul PSD, PNL și a tuturor parlamentarilor care înțeleg să-și respecte statutul uninominal. O alternativă pentru momentul actual, așa cum o cer oamenii, nu pentru un iluzoriu moment 2012.

Alternativa înseamnă  disponibilitate sinceră de cooperare, cu două obiective precise: lupta împotriva tăierii de pensii și salarii, alături de reluarea creșterii economice. Un set minim de măsuri pot fi asumate transpartinic, căci astăzi suntem într-o situație prea complicată pentru a ne refugia în purism ideologic. Tranparența și eficacitatea în cheltuirea banului public ar trebui să fie principiile care să asigure diferența specifică în raport cu guvernarea actuală.

Alternativa se contruiește cu idei, dar ideile devin mari pentru că există oameni care să le pună în practică și să le explice. Românii trebuie să înțeleagă cu nume și prenume ce li se propune.

În altfel de condiții, fără definirea alternativei de către liderii PSD și PNL, moțiunile de cenzură ale opoziției vor avea aceeași soartă cu a celei de marți. De aceea, nu cred că ar fi oportun să depunem acum, imediat, o nouă moțiune de cenzură, înainte de a fi definit proiectul alternativ. Dacă reușim să construim un astfel de proiect, moțiunea de cenzură de la începutul toamnei va însemna nu doar căderea guvernului d-lui Băsescu, ci începutul unei guvernări în favoarea românilor. Istoria ultimilor 20 de ani ne arată că singura moţiune de cenzură care a trecut a fost cea din toamna anului 2009, când am venit cu un proiect alternativ la guvernarea existentă la acel moment.

Când, pentru prima oară în viața sa de politician, Traian Băsescu nu joacă  cu poporul, n-ar fi păcat să ne lamentăm și să nu luăm noi poporul de partea noastră? Nu sunt oare împunsăturile dintre politicienii opoziției o miză prea mică în raport cu o asemenea șansă?

Vă întreb cum ar fi să avem și lista alternativei, nu doar lista rușinii?