Timpul diplomatiei

In plina criza economica si politica, Romania pierde din vedere ca in jurul ei se intampla lucruri importante care ne afecteaza.

Se iau sau se pregatesc decizii si au loc discutii importante care ne angajeaza direct sau indirect. Grupul de experti numit de Secretarul General NATO, A. F. Rasmussen si condus de fostul Secretar de Stat, M. Albright a prezentat saptamana trecuta un raport care sa pregateasca terenul pentru adoptarea Noului Concept Strategic al NATO 2020, in noiembrie anul acesta. In acelasi timp a fost publicat un alt raport, cel al Grupului de reflectie pentru viitorul Europei 2030, condus de fostul prim ministru socialist al Spaniei Felipe Gonzales.  

Aparent, cele doua sunt instrumente distincte de reflexie pentru institutii diferite. In fapt amandoua raspund unor schimbari strategice majore care afecteaza Europa si lumea. Este un moment excelent sa ne uitam unde se plaseaza Romania in acest context. Este din pacate semnificativ ca niciunul dintre cele doua grupuri nu a avut un roman in echipele de redactare. Romania are o pozitie formala si reactiva la majoritatea acestor subiecte. E cazul sa ne intoarcem la un activism echilibrat dar centrat pe rezultate.

Si totusi, in plina criza economica, fiscala si guvernamentala de ce ar trebui sa ne preocupe aceste subiecte? Pentru ca Romania este membru UE si NATO, pentru ca ansamblul intereselor sale strategice trebuie sa fie convergente cu obiectivele, strategiile si prioritatile acestor organizatii. Fara acestea nu mai exista politica externa romanesca. Ba chiar mai mult, succesul politicii noastre externe se masoara in capaciateta de a influenta hotarator si eficient politicile acestor organisme.  

Participarea Romaniei la operatiunile aliate in Afganistan, pozitionarea intre Balcanii de Vest si zona Marii Negre, la confluenta infrastructurilor de transport si energie, gazduirea scutului anti racheta - toate acestea ne plaseaza geographic si strategic in axa de schimbari a Aliantei. Suntem frontiera unui spatiu politic in evolutie: Vestul. Generatii de romani au visat sa-i apartina in speranta ca vor avea o voce si ca interesele lor vor fi auzite si respectate. De modul in care vor evolua NATO si UE depinde coeziunea Vestului in urmatoarele decenii si rolul sau in a influenta probleme globale. Este un moment mai putin evident dar la fel de important ca prabusirea zidului Berlinului acum douazeci de ani. Romania are interese precise legate de angajamentul american in Europa si in regiunea sa. Mentinerea insa a preconceptiilor legate de paradigme de tipul celor din Razboiul Rece caricaturizeaza pozitia noastra pro-americana si risca antagonizarea partenerilor europeni.  

Prin continuarea politicii usilor deschise pentru tarile din Balcanii de Vest, Republica Moldova, Georgia sau Ucraina si prin reangajarea dialogului cu Rusia, NATO poate fi un instrument de stabilizare si securizare in regiunea de Est si Sud Est a Europei. Cele  doua actiuni, usi deschise pentru statele candidate si dialog cu Rusia, nu sunt independente una fata de cealalta, iar realizarea lor depinde de abilitatea cu care NATO aduce asigurari membrilor Aliantei din Europa Centrala si de Est, Rusiei si statelor candidate. Experienta arata ca nu este deloc usor. “Discutiile” intre presedintii Rusiei si Ucrainei despre situatia Transnistriei, invitatia deschisa de Medvedev Ucrainei de a se alatura Organizatiei Tratatului de Securitate Colectiva sunt doar cele mai recente semne care prevad un dialog lung si anevoios. Din acest motiv modul in care politica portilor deschise se va reflecta in textul noului Concept Strategic NATO 2020 este de interes strategic pentru Romania si regiunea ei. Nu doar din solidaritate regional, ci din intelegerea importantei unor clarificari pe termen lung, Romania sustine mentinerea acestei politici de deschidere simultan cu obiectivul unui dialog activ si cu continut substantial cu Rusia.  

NATO se schimba pentru ca se schimba fundamental contextul strategic in care opereaza Alianta, iar prioritatile strategice ale aliatilor sunt diferite. SUA vor sa mentina Alianta, dar vor investi in masura in care investitia este castigatoare. Aceasta depinde de capacitatea partenerilor europeni de a fi coerenti in actiunea de politica externa. Conditiile sunt intrunite: Tratatul de la Lisabona prevede atat structura organizational, cat si consolidarea mecanismelor comunitare care sa sprijine o actiune externa coerenta, comuna, curajoasa si efectiva. Tentatia bilateralismului bantuie de mult relatiile tarilor europene cu importanti parteneri din regiune. Acest lucru dilueaza semnificativ capacitatea de actiune coerenta a Uniunii. In mod specific, relatiile Romaniei cu Rusia, Ucraina, Moldova si tarile din arealul Marii Negre sunt critic importante. Dar si mai importanta este abordarea acestor parteneriate din perspectiva europeana prin coordonarea pozitiilor statelor membre. Romania trebuie sa fie o voce credibila in acest sens.  

Placile tectonice ale echilibrului geo-strategic s-au rearanjat fundamental la sfarsitul razboiului rece. Dar undele seismice se simt astazi. NATO, UE si Romania, odata cu ele, trebuie sa fie in sincron cu acestea sau risca sa fie lipsite de relevanta. Pentru a castiga pariul securitatii, pe langa coerenta in actiunile externe ale Uniunii Europene e nevoie ca acestea sa fie complementare cu actiunile Aliantei si ale partenerilor. Si NATO si Uniunea Europeana sunt organizatii regionale, dar cu capacitate de a actiona la nivel global, iar coordonarea va fi determinanta pentru rezultatul actiunilor lor.  UE trebuie sa-si sporeasca capacitatea de actiune si in teren nu doar politic. Fie in urgente civile, fie in asistenta post - conflict Europa trebuie sa coopereze fluid si integrat cu NATO. In mod special in contextal unei imense presiuni pe bugetele de aparare acesta este raspunsul potrivit modificarilor startegice actuale.  

In domeniul securitatii internationale doua sunt elementele ce vor caracteriza decada viitoare din perspectiva europeana: scutul anti - racheta integrat in cadrul Aliantei si o noua ordine mondiala in care centrul de gravitatie se muta din Europa in zona Asiei si Pacific, traduse amandoua prin asigurarea securitatii teritoriului statelor membre si minimizarea pericolelor venite din exterior, dar si cresterea vulnerabilitatii la probleme sistemice ca dependenta de resurse naturale si globalizarea amenintarilor teroriste, fie ele conventionale, nucleare sau de natura cibernetica.  

Discursul Presedintelui Barak Obama la Academia Militara West Point a fost o introducere a Strategiei de Securitate Nationala ce urmeaza a fi prezentata saptamana viitoare in Congres. Presedintele Obama propune o schimbare fundamentala fata de doctrina Bush. SUA, spune el, vor ramane un “lider mondial” in lupta contra amenintarilor teroriste si un partener pentru toti cei interesati de sustinerea libertatii si democratiei, dar proiectul sau securitar se centreaza pe dialog, diplomatie si aliante. E o propunere care ii ofera Europei pe de o parte o provocare si pe de alta o oportunitate reala.  

De exemplu schimbarea fundamentala in relatia SUA-Rusia poate sa insemne o imensa oportunitate pentru Europa si implicit pentru Romania. Dialogul si chiar negocierile pe teme pana de curand inghetate ca statutul Tratatului Adaptat privind Fortele Conventionale in Europa ofera perspective intersante pentru solutii la conflictele inghetate din Moldova si Georgia. Daca, in sine, Romania are putine contributii directe in dialogul privind tratatele startegice cum e START si NPT ea poate sa fie, cum a dovedit-o in repetate randuri in trecut, un partener imaginativ si de incredere in domenii ca CFE adaptat sau stabilitatea regionala.  

Pentru a asuma acest rol e nevoie de un nou acord national ca subiectele de politica externa si europeana nu trebuie sa faca obiectul disputelor politice si nici sa fie lasate victima disensiunilor interne. Chiar in contextul actual trebuie sa avem forta unei abordari in interes national si sa facem auzita si influenta vocea Romaniei in decizii care ne privesc pe toti si pe termen lung.  

In acest context, CSAT si mai ales comisiile de specialitate din Camera si Senat trebuie sa fie platforme in care discutii importante legate de pozitia Romaniei fata de Noul Concept Strategic al NATO sau punerea in practica a prevederilor tratatului de la Lisabona sa fie utilizate ca factor de coeziune nationala.