Când se bifează rubricile greşite

Daca Europa centrala si de est vrea sa fie luata in serios trebuie sa ne imbunatatim jocul. Trebuie sa aducem contributii valoroase la dezbateri intr-un mod relevant, eliminand posibilele scuze pentru a nu fi priviti ca parteneri credibili.

Decizia administratiei Obama de a-si reevalua decizia privind instalarea scutului anti-racheta in Europa Centrala si de Est a fost considerata de catre unele voci din regiune ca fiind doar o modalitate de a clasa o problema: Este blocul central si estic liber si democratizat? Da. Hai sa ne indreptam catre Rusia si Iran.

Acesta viziune este pe atat de simplista si neavizata pe cat este de dezechilibrata si de eronata. Tarile Europei centrale si de Est nu se mai pot plange ca nu se bucura de atentia Washingtonului fara sa fie acuzate la randul lor ca doar isi rezolva o problema. Suntem membrii NATO? Da. Hai în Uniunea Europeana.

Astfel  se naste prima lectie atat pentru Statele Unite cat si pentru tari ca Romania, Polonia si Cehia: relatiile trebuiesc ingrijite prin munca si atentie.

Pe de o parte, este adevarat ca tarile din Europa centrala si de est au avut contributii de trupe pregatite si de resurse pentru operatiunile conduse de catre Statele Unite atat in Iran cat si in Afganistan, contributii semnificative in raport cu marimea fortelor lor de aparare si a economiilor acestor tari.

In acelasi timp, se pare ca noi luam de buna implicarea americanilor in regiune. Ne-am exploatat potentialul strategic in timpul Operatiunii Eliberarea Irakiana atat timp cat se potrivea tintelor noastre ce tin de afaceri externe. Insa, nu am stiut sa reiteram in mod permanent relevanta strategica a regiunii noastre in contextul politicii globale.

Aici intervine cea de-a doua lectie atat pentru SUA cat si pentru restul lumii, si chiar pentru noi insine: Europa Centrala si de est este importanta.

Aceasta reprezinta o lectie cu care ne-am confruntat pentru prima data acum doua decenii, atunci cand Europa Centrala si de Est a atras atentia asupra sa, intr-un mod pozitv: prin caderea regimurilor comuniste si inlocuirea acestora cu democratii.

Totodata, aceeasi tema a reaparut la suprafata acum cateva luni, insa intr-un mod negativ: prin dezechilibrul economic din regiune care avea potentialul sa arunce Europa in haos, chiar mai mult decat a facut-o criza economica pana acum.

Adevarul gol-golut este ca evolutia Europei centrale si de est nu a inspirat prea multa incredere in ultimele doua decenii ce au trecut de la istorica toamna a anului 1989 si pana la criza economica.

De cand comunismul s-a prabusit in regiune, reformele au fost aplicate mai mult in sincope. In ultimii douazeci de ani, nu au fost doua tari care sa reuseasca sa isi impuna acelasi ritm si aceeasi directie de dezvoltare prea mult timp. Am observat cu totii ca aproape nicio tara fost-comunista nu a evitat excesele, fie acestea financiare sau ideologice. Impreuna cu partenerii nostrii europeni si americani am raspuns la promisiuni si penalizari iar in tot acest timp, am inregistrat fiecare propria versiune a progresului.

In consecinta, si in ciuda eforturilor precum implicarea activa in Irak si Afganistan, tarile din Europa centrala si de est au contribuit ele insele la imaginea lor de partneri mai putin statornici in ceea ce priveste discutiile importante, incapabile de contributii constante si valoroase la cele mai presante dezbateri in politica internationala.

In mod clar, acest lucru trebuie sa se schimbe. Dar pentru ca aceasta sa se intample, Europa Centrala si de Est trebuie sa combine ceea ce are deja la dispozitie cu credibilitatea si eforturile sustinute pentru a obtine ceea ce are nevoie: un loc la masa unde se iau cele mai importante decizii, o voce credibila in cadrul dezbaterilor, o relatie mai durabila si mai stransa atat cu SUA cat si cu Europa de Vest si cu restul lumii.

In primul rand, ce avem la dispozitie? Suntem, si la propriu si la figurat, in mijlocul actiunii. Suntem la rascrucea dintre sursele de energie si pietele de energie. Economiile noastre sunt integrate in circuitul global al capitalului, bunurilor si serviciilor. Suntem la un pas de conflicte inghetate si zone de instabilitate. Si da, suntem in raza de actiune a rachetelor pe care le construieste acum Iranul.

Chiar daca luam toate aceste date in considerare, nu este suficient. Pentru ca Europa centrala si de est sa isi joace rolul de pivot intre Est si Vest, trebuie sa isi actualizeze viziunea globala, luand in considerare noul context global care cuprinde atat politica, economia, cat si securitatea si dezvoltarea.

Pentru inceput, trebuie sa renuntam la abordarea fragmentata a afacerilor externe. Securitatea nu poate fi separata de finante si energie si nici dezvoltarea sau protectia mediului de politica si chestiunile de strategie. Daca tot vedem ca toti suntem in aceeasi oala, trebuie sa recunoastem faptul ca discipline care erau odinioara distincte in domeniul afacerilor externe sunt acum mai interconectate ca niciodata.

In acelasi timp, trebuie sa renuntam la abordarea reactiva si pe termen scurt a procesului de luare a deciziilor si sa o inlocuim cu o strategie pe termen lung, pro-activa si moderna. Ultimele doua decenii ni le-am petrecut, atat noi cat si restul lumii, dezamorsand bomba dupa bomba si luati prin surprindere de evenimente a caror consecinte ar fi putut fi evitate daca ar fi fost acordata mai multa atentie pregatirii si planificarii politicilor publice. Lumea a trecut de la al doilea razboi mondial la Razboiul Rece, catre realpolitik si post-comunism, la terorism international la criza finanaciara in mare parte datorita esecului in incercarea de a adopta o strategie inter-disciplinara, pe termen lung in procesul de adoptare a politicilor publice.

Acestea sunt, fara indoiala, teluri ambitioase pentru o regiune care de doar doua decenii a inceput sa isi revina dupa comunism si tiranie. Cu toate astea, aceeasi pasi sunt facuti si de catre aliatii nostrii care isi definesc acum obiectivele strategice.

Daca Europa centrala si de est vrea sa fie luata in serios trebuie sa ne imbunatatim jocul. Trebuie sa aducem contributii valoroase la dezbateri intr-un mod relevant, eliminand posibilele scuze pentru a nu fi priviti ca parteneri credibili.

Abordand problema in mod aplicat, asupra chestiunilor precum scutul anti-racheta, nu trebuie sa ne lasam distrasi de marimea amprentei americane in Europa centrala si de est cand ceea ce ne intereseaza este de fapt protectia ce ne este oferita de catre noua tehnologie. Cand vine vorba despre Rusia, trebuie sa gasim metode prin care istoria sa ajute dezbaterii si nu sa ii puna piedici, sa ne ajute sa inlesnim progresul si nu sa il prevenim.

Este lesne de inteles ca schimbarea strategiei adminstratiei Obama in politica ce priveste scutul anti-racheta a creat un moment “delicat” in Europa centrala si de est. Totusi, un impas nu trebuie sa se transforme intre-o criza. Ar fi mult mai bine sa il privim ca o oportunitate.

Aceasta nu este o relatie ce trebuie resetata. In schimb, ea merita sa fie ridicata la un cu totul alt nivel.

Articol aparut in "The New York Times" in data de 22 octombrie 2009