Un crez mai mare decat un slogan

Cateodata nu inteleg de ce este nevoie de atatea cuvinte, de campanii atragatoare, de fonduri atrase prin tot felul de proiecte, de vointa politica, de cateva sedinte, de manageri de proiect si consultanti pentru simplul gest de a pune mana pe o mistrie. Sau pe o pensula.

Copiii se cresc cu sufletul, nu cu bibliografia obligatorie sau sfaturi de la Bruxelles. Iar scolile sunt ca niste copii. Sunt prietenii din primii nostri ani de viata pe care ne place sa-i revedem sanatosi, cu pofta de viata si cu dorinta nealterata de a-si face noi prieteni: copiii nostri de azi.

Am retrait bucuria neschimbata produsa de mirosul vopselei proaspete din salile scolii din comuna Stefan cel Mare, scoala pe care m-am angajat personal, atat cat voi putea, sa o renovez.

Proiectul “Adopta o scoala” este un gest marunt facut in fata unui sistem suferind. Noi, in esalonul intai al politicii, obisnuim sa vedem portretul “macro”, uitand ca, uneori, drumul de la lege la bidinea este mult prea lung.

M-am bucurat sa vad in copiii comunei Stefan cel Mare purtatorii unui mesaj extrem de important: tineri (parlamentari PSD) si copii, angajati sufleteste in acelasi crez, pot face lucruri minunate. Pot schimba lucrurile, atunci cand li se pare ca iau un curs nefiresc.

Personal, vad si un alt mesaj, care ma bucura in egala masura: o fereastra reparata azi, o usa stramba luata putin la rindea, sunt gesturi reflexe, sincere, de sanatate morala, gesturi pe care sper sa le revad candva in politica.
Adopta o scoala! E simplu.